Home » sport

Tag: sport

Şi noi ce facem, Mircea?

Gata, Mircea Lucescu e noul selecţioner! Sună excelent, în sfârşit naţionala are o mare speranţă pentru viitor! Fanii privesc cu încredere finalul acestor preliminarii şi speră ca naţionala lor favorită să prindă pe ultima sută de metri calificarea la un nou turneu final după ce a participat şi la Euro 2016.

Din păcate vorbele de mai sus nu se referă la echipa naţională a României, ci la cea a Turciei. Mircea Lucescu e noul selecţioner al naţionalei Turciei. O ruşine colosală pentru Federaţie, Burleanu, români şi România în general. Nu e posibil să ai rezultate dezastruoase la echipa naţională cu neamţul Daum pe bancă, Lucescu să fie liber de contract şi tu să nu îi dai un telefon să-l întrebi de sănătate.

”Nu se pune problema să nu ne permitem salariul lui Mircea Lucescu. El a spus că ar antrena gratis naţionala. Varianta numărul 1 a fost Mircea Lucescu, varianta numărul 2 a fost Anghel Iordănescu. Dacă vă amintiţi, atunci am anunţat profilul selecţionerului. Aşa vom face şi după EURO, când vom numi un selecţioner” e declaraţia lui Burleanu din aprilie 2016.

Deci nu s-a pus niciodată ca Mircea Lucescu să ceară o sumă imensă pentru a sta pe banca României, a spus-o preşedintele federaţiei. În plus, noi îl plătim pe Daum cu 500.000 de euro pe an, deci bani există. Nu o să cred niciodată că Lucescu ar fi cerut naţionelei o sumă mai mare decât aceasta. Ba sunt sigur, că ar fi venit şi pe o sumă mai mică. La turci se pare ca va încasa 2,5 milioane de euro. Normal, străinilor le ceri cât mai mult. Lucescu are o avere de peste 25 de milioane de euro conform ultimului Top 300 Capital.

Olăroiu a spus de curând că ar fi venit la echipa naţională însă cei de la federaţie i-au spus să aştepte. Un alt caz cu un antrenor despre care mereu ni s-a transmis că nu vine, că solicită mult, că e sub contract şi alte poveşti de genul.

Un alt argument pentru cei care nu-l vedeau pe Lucescu selecţioner era acela că, ajuns între timp la 72 de ani, nu ar mai avea o motivaţie ridicată. Iată-l însă destul de motivat încât să meargă să antreneze o naţională al unui stat care l-a preţuit întotdeauna. A luat titlul şi Supercupa Europei cu Galatasaray şi, supărat pe conducătorii acestei echipe, a plecat la Beşiktaş cu care a câştigat iaraşi campionatul.

De asemenea, Lucescu a câştigat cu Şahtior Doneţk Cupa UEFA în 2009, e singurul antrenor român cu un trofeu european câştigat în perioada modernă. E doar al cincilea antrenor care a ajuns la peste 100 de jocuri antrenate în Champions League. Ceilalţi sunt nişte anonimi ca Sir Alex Ferguson, Jose Mourinho, Carlo Ancelotti şi Arsene Wenger.

Unii mai susţineau că Lucescu nu mai cunoaşte fotbalul românesc, că asta ar fi un factor important. Păi Daum a cunoscut ceva înainte să vină? Ba din contră, a greşit total tactica în primul meci pe bancă, i-a zăpăcit pe jucători. A promis Daum că va învăţa limba română în cel mai scurt timp şi iată că a trecut mai mult de un an şi nu ştie trei cuvinte în română. Deci cât i-ar trebui lui Lucescu să înveţe campionatul? Sa fim serioşi, eu zic că Lucescu nu l-ar ignora niciodată pe singurul conducător de joc din ţară la momentul actual, Budescu. Daum nici nu l-a băgat în seamă.

Si eu ce fac, Mircea? Link cu Procesul Etapei.

V-am pus mai sus linkul de la emisiunea Procesul Etapei din 1999. Era o perioadă în care Mircea Lucescu avea probleme la Internazionale Milano. Momentul e clasic, cu Radu Banciu, imitându-l excelent pe Mircea Lucescu. “Falsul” Lucescu îşi anunţa plecarea de la Inter şi revenirea la Rapid, acolo unde antrenor era Dumitru Dumitriu, aflat în platoul emisiunii. În momentul în care “Lucescu” a anunţat că revine în ţară, Dumitriu a avut această reacţie devenită celebră.

Aşa şi noi acum. Noi ce facem, Mircea?

Manualul de sport, noul deranj naţional!

Ministrul Educaţiei, Liviu Pop, a anunţat că elevii de clasa a 5-a vor avea manual de sport. Şi de aici s-a inflamat toată lumea. Eu iarăşi sunt depăşit de turnura pe care o iau discuţiile, adică nu reuşesc deloc să mă prind de valul creat. Prima întrebare care mi-a venit în cap şi pe care nu prea am găsit-o în spaţiul public a fost “de ce începem cu clasa a 5-a, de ce discutăm doar ea?”. Eu aş vedea manual de sport pentru toate clasele, începând cu cele primare.

Două lucruri trebuie lămurite în legătură cu acest manual. 1. Dacă licitaţia a fost în regulă si dacă nu există alte interese financiare în spatele lui? 2. Dacă el este cea mai bună variantă în acest moment?

Deci discuţiile doar în jurul acestor teme pot fi purtate, însă ca de fiecare dată noi ne ducem în alte direcţii. Pentru mine e inexplicabil ce se întâmplă. Spun şi de ce.

Mai jos am pus si linkul pe care-l puteţi accesa pentru a citi manualul. Eu m-am uitat pe el şi într-adevăr are anumite pasaje uşor amuzante. Dar cele mai multe sunt exerciţii şi sfaturi utile. Unul dintre sfaturi se referă la poziţia corectă de stat la calculator pentru a nu-ţi strica coloana. Poate n-are ce căuta în acest manual, ce-i drept. Apoi, evident că băieţii vor fi nemulţumiţi că la orele de educaţie fizică nu vor mai juca fotbal ca nebunii ci vor trebui să facă exerciţiile sugerate de profesor. Dar ce câştigă un copil dintr-un joc haotic de fotbal în 45 de minute? Nu prea câştigă nimic. Din contră, cei netalentaţi vor fi marginalizaţi şi complexaţi. Însă dacă e primul la “ridicarea trunchiului din culcat facial” poate îl va motiva în viitor, competiţia e benefică pentru dezvoltarea ulterioară a fiecărui individ. Sau poate descoperă exerciţii noi care-i plac şi pe care le va executa şi acasă. O viaţă sănătoasă înseamnă o viaţă cu mişcare. Cum zice la televizor? “Pentru o viaţă sănătoasă faceţi cel puţin 30 de minute zilnic de mişcare”.

Link manualul de educatie fizică

Dar ce ne deranjează pe noi la acest manual? Am citit zeci de comentarii la articolele legate de subiect şi o grămadă postări pe facebook cu următoarea problemă. “Copiii au deja o grămadă manuale de cărat spre şcoală, îi îngreunăm şi mai mult ghiozdanul?” Nici nu ştii cum să tratezi această problemă. Pe mine nu m-a dus nimeni cu maşina de acasă la grădiniţă, şcoală sau liceu. Am mers pe jos în fiecare an. Mai greu mi-a fost când ne-am mutat cu apartamentul de lângă şcoală. De la 200 de metri am trecut la un kilometru. Deci mergeam 2 kilometri pe zi cu ghiozdanul în spate. Poate când citeşti crezi că e puţin pentru un copil. Înainte să tragi această concluzie gândeşte-te cât mergi tu pe jos în fiecare zi. Dacă crezi că mergi mai mult, foloseşte “Maps” şi calculează. Dacă e mai mult, bravo ţie, dar cred ca majoritatea veţi avea surpriza să constataţi că drumul până la metrou e mai scurt decât mergeam eu. Dacă tot nu v-am convins, hai să criticăm de ce programa e aşa stufoasă şi manualele aşa groase, nu? Nu un manual de sport, chiar necesar spun eu, într-o ţară aflată printre primele în topul obezităţii.

Ca să am şi o părere avizată am întrebat-o şi pe maică-mea, învătătoare, ce părere are. Ea nu auzise însă de acest manual şi de întreaga discuţie. I-am explicat eu pe scurt care e ideea. Mi-a zis următoarele:
“Poate fi un îndrumător pentru profesor. Sper să fie gratuite însă, că altfel o să-l conteste părinţii. Oricum, eu la clasă aveam câteva cărţi cu jocuri pe care le făceam cu copiii la orelele de educaţie fizică.”
Bun, deci oricum la orele de educaţie copiii fac anumite exerciţii. Şi aceste exerciţii după anumite manuale pe care le găsesc profesorii şi învăţătorii. Nu toţi fac aşa, dar ca idee. Dacă un profesor e neinspirat şi alege un îndrumător greşit? De ce nu să nu aliniem programa pentru toţi la fel? Deci revenim şi ne dăm seama că discuţia s-ar putea purta despre cum e manualul, nu dacă e necesar un astfel de manual.

În timp ce scriam acest articol am auzit la tv următoarea ştire: Proba sportivă, piedică la Academia de Poliţie. 122 de tinere au picat proba sportivă din cele 260. Câte din aceste tineri nu or fi picat pentru că nu ştiu să-şi dozeze efortul corect sau să calce corect astfel încât să nu resimtă foarte tare oboseala? Câte erau echipate greşit? Am văzut eu pe imagini fete în tenişi. La alergări e nevoie de un adidas special care să te ajute în atingerea obiectivului. Şi noi ne speriem de teorie.

La fotbal de câte ori nu am zis sau auzit expresia “Ia uite-l şi pe ăsta, nu ştie să facă o preluare corect la 23 de ani.”? Păi poate nu i-a explicat nimeni cum trebuie când era mic? Teoria e lăsată tot timpul la urmă la noi. Îmi aduc aminte când m-am dus să mă antrenez cu juniorii Rapidului. Printr-o conjunctură, un prieten îl avea pe tatăl său la CFR şi astfel am reuşit împreună să fim primiţi să ne antrenăm cu echipa Rapidului şi în viitor să facem parte din ea. Primul lucru pe care ni l-a spus antrenorul când ne-a văzut a fost “Ok, hai sa vedem ce ştiţi”. Am crezut atunci că ne pune la câteva teste. Nici vorbă, ne-au băgat pe amândoi la jocul de fotbal, în bazinul de înot, alături de juniorii ceilalţi, care jucau împreună de ceva timp. Nu ne dădea nimeni pase, nici nu existam pe teren. Evident că am fost praf amândoi. După câteva luni nu ne-am mai dus, n-avea niciun rost. Aşa şi aici, copiii trebuie să înveţe lucrurile de bază. Altfel ne mirăm de ce îşi scrântesc glezna când merg liniştiţi pe stradă.

Cel mai important argument în favoarea manualului l-am păstrat pentru final. Vă rog să căutaţi pe google “physical education manual”. Sunt sute de manuale şi cărţi referitoare la orele de educaţie fizică. Evident că rezultatul e doar pentru vorbitorii de limbă engleză, că probabil şi celelalte popoare au manualele lor. Aici ar fi fost interesantă o statistică, dar nu am reuşit să găsesc. Deci acum nu mai copiem occidentul? Nu ne mai raportăm la lumea civilizată? Ca vântul suntem băi nene…