Home » scoala

Tag: scoala

Bătaia e ruptă din şcoală!

Nu am văzut filmuletul dar înțeleg că s-au mai bătut nişte elevi printr-o clasă. Evident nu a ştiut nimeni până ce un tâmpit nu l-a urcat pe facebook. Şi de aici mare anchetă în şcoală şi placa cu “bătăuşii care vor avea nota scăzută la purtare”. Am avut şi eu de atâtea ori nota scăzută la purtare. O dată țin minte că mi-a fost scăzută pentru ca nu am adus şi eu ca toată lumea un ghiveci de flori la clasă. Altă dată am avut-o pentru că m-a pârât la dirigintă colegul de bancă că nu poate să fie atent la ore că îl fac să râdă. Şi tot aşa. Şi ce? Mă durea undeva că am nota scăzută, ba din contră, în capul meu eram smecher. Aşa şi ăştia acum probabil.

Eu dacă aş decide aş face exact invers. Nu le-aş scădea niciun punct bătăuşilor. Dar tuturor celor care au fost în clasă şi nu au intervenit, tuturor celor care au filmat, tuturor celor care au auzit că e scandal şi au mers mai departe, tuturor celor care se aud încurajându-i pe bătăuşi. Ăstia sunt vinovaţi pentru bătaie. De asta nimeni nu intervine în tramvai când ti-e furat portofelul. De unde să învețe copilul spiritul civic? Responsabilitatea se învaţă de mic. Că tot se plânge toată lumea că e programa încărcată. Vinovaţii principali sunt cei care fac anchetele, cei care decid sancţiunile şi cei care fac legile care acţionează în astfel de cazuri.

sursa foto: banatenii.ro

La mine încă din şcoala primară se dădeau nişte bătăi în pauze încât trebuia să fie exmatriculată jumătate dintre băieţi. O singură dată m-am bătut şi eu, parte în parte cu un coleg. Dar am făcut-o ca băieţii deştepţi, după ore, fără să fim în incinta şcolii etc. Adică şi la bătăile astea îţi trebuie un pic de cap. Că d-aia Mayweather e cel mai mare campion în box, că adversarii obosesc că nu pot să-l atingă, nu că e el cel mai mare bătăuş. El începe să care pumni după repriza a 4-a încolo.

Dacă daţi un search pe google după expresia “bataie scoala” o să vedeţi că vă apar numai din ultima săptămână câteva cazuri din România. Situaţia nu e deloc roz, sunt incidente foarte dese în sistemul nostru de învăţământ. Iar directorii de şcoli, când au de a face cu un astfel de caz, încearcă să ascundă gunoiul cât mai repede sub preş.

N-am nicio soluţie, niciun sfat, doar o speranţă că la un moment dat cineva se va gândi că poate pentru Grigore care l-a bătut pe Mihai nota la purtare e poate ultima lui grijă!

Cum să-i furi ani din viaţă copilului tău!

1“Am retras-o pe Sofia de la scoala. De tot”. E titlul ştirilor despre ultima acţiune a Danei Nălbaru, fosta solistă a trupei HiQ. Ea şi soţul ei, Dragoş Bucur, de altfel un actor foarte talentat, au decis să-şi retragă copilul de 9 ani din sistemul clasic de învătamant.

“”Am ales ca ea să învețe în sistem home schooling despre lucrurile care îi plac” – deci trebuie să învăţăm doar ce ne place? Decide copilul la 9 ani ce e bine şi ce nu să înveţe? Lasă-l să facă 12 clase şi apoi pune-l să aleagă spre ce să se îndrepte în funcţie de aptitudinile sale. Eu cand am terminat liceul habar nu aveam ce vreau sa fac in viaţă. M-am dus să mă înscriu la teatru şi era închis în ziua aceea. Aşa am ajuns la Jurnalism.

“Fără constrângeri, fără competiții impuse, fără note sau calificative. “ – Pai toata viata e o competiţie, tot timpul vom avea constrângeri. Cum se va descurca? Ce va face când va avea primul deadline impus la job? Asta nu e o constrângere? Toţi avem constrângeri, toţi trăim cu ele. Ce va face când va veni banca să-i spună că nu sunt destui bani în cont pentru plata ratei? E calea cea mai uşoară către un copil depresiv.

“Am vorbit cu oameni care își educa în mod similar copiii” – Unde-ş aştia? Ce realizari au avut în viaţă copiii acestora? Chiar şi de afară. Să primim ceva exemple. Eu nu cunosc niciunul, poate sunt neinformat.

“Ne-am asumat inclusiv schimbarea ritmului nostru de viață” – Copilul e centrul universului pentru orice părinte, însă e normal să-ţi schimbi complet modul de viaţă? Unii psihologi spun ca nu. Nici pentru parinţi, nici pentru copii.

“Ne-am lovit de prejudecăți și știm că e abia începutul unui lung șir de provocări atât din partea societății cât și din partea necunoscutului care ne așteaptă. Dar nu ne temem. Suntem împreună, toți trei, în această decizie.” Şi restul? Bunicii ce spun? Socrii? Verii? Prietenii? Până la prejudecăţile societăţii sunt sigur că vor aparea cele din partea apropiaţilor.  Cum le veţi trata? Când veţi ieşi împreună în parc cu ei ce se va întâmpla? Vă veţi izola complet de restul lumii?

“Potențialul Sofiei a fost principalul factor în această hotărâre, precum și faptul că sistemul de învățămant actual este depășit pentru vremurile pe care le trăim” – Păi ce părinte nu vede în propriul copil potenţial uriaş? Al meu e întotdeauna cel mai deştept, nu? Cum se va integra ea în societate dacă fetiţa este expusă de acum atât de mult? “Te-a învăţat mă-ta şi pe tine unde e Parisul?”, ar putea fi o replica primită chiar de la un viitor iubit. Mai în glumă, mai în serios.

“Ieri, în prima zi de ne-școală Sofia a făcut primul curs de scenaristică, a stat 2 ore în față calculatorului făcand matematică și altă oră jumătate  invătand programare pe calculator la cursurile online Khan Academy” – Eu recunosc că am petrecut ore întregi în faţa calculatorului, însă specialiştii spun că un copil  de 12-14 ani nu trebuie să petreaca mai mult de 2 ore pe zi. Nu sunt de acord, însa stau şi mă întreb, dacă a petrecut 3 ore si jumatate pentru matematică şi Khan, cât a mai stat apoi pentru un Barbie în Wonderland sau Mario Kart? 😛 ? Pentru relaxare, zic.

“S-a bucurat enorm insă când a auzit că va merge la cursurile care îi plac: karate, robotica, skateboard, dansuri, chineză, engleză, scenaristică, pictură și multe altele”- Ce copil nu s-ar bucura să facă dansuri, skateboard sau pictură? Astea da materii. Chineza e de bază aici însă. Sunt chiar curios de ce au ales să înveţe chineza. Nu franceza, nu germana, nici măcar italiana. E ca un colac de salvare pentru copil în cazul în care nu se va integra în România noastră? Va pleca în Asia, cât mai departe, s-o ia de la capat? Posibil.

“În prima zi de scoală, Sofia a avut scenaristică, unde a petrecut două ore foarte interesante.” :)) Deci fata la 9 ani scrie scenarii. Foarte frumos, sunt convins că nu are nicio legatură faptul că tata e un actor foarte cunoscut. Dar nu, noi nu împingem copilul în nicio direcţie, îl lăsăm pe el să aleagă :)) Ar fi amuzant dacă n-ar fi trist.

Ce nu se spune în interviu e că după câţiva ani materiile se pot echivala şi domnişoara Sofia poate urma o facultate ca orice copil. Însa va fi chiar aşa de uşor? Una e să înveţi la scoală,  alături de copii de vârsta ta, alta e alături de propriul părinte, fără stres, fără presiunea timpului, fără “constrângeri”. Nu zice nimeni ca invatamantul clasic e perfect, din contră, mi se pare la pamânt. Dar una-i una, alta-i alta.

Ce am gasit interesant e că acest sistem de home school nu e încă legal la noi. Iar cei care-l practică trebuie să-şi înscrie copilul la şcoli de afară care au implementat acest sistem. Ceea ce mă duce cu gândul la marii milionari ai ţării care-şi bagă banii în conturi din Cipru sau Malta pentru a evita taxele statului român. Învăţământul parcă era obligatoriu, oricum 🙂

Cei mai frumoşi ani ai vieţii sunt cei ai copilăriei. Cu asta suntem toţi de acord. Ce copilărie e aia fără prieteni. Şi dacă ne gândim, cei mai buni prieteni ai fiecăruia sunt dintre colegii de scoală, primară, generală sau liceu. Se merită să-i răpeşti aceste amintiri?

Ţin minte că atunci când s-a despartit de HiQ, Dana Nălbaru voia să se lanseze într-o carieră solo. Considera ea că avea atât de mare valoare încât se va descurca singură. S-a reîntors la HiQ după ce dispăruse complet din peisaj. I-a luat 7 ani să realizeze ce prostie făcuse. Se pare că nu a învăţat nimic. Dacă peste câţiva ani îsi dă seama, ca şi atunci, că a făcut o mare greşeală, cine-i va da înapoi propriului copil aceşti ani?

“Educaţia este calea spre succes, nu corupţia şi şmecheria”

 

 

 

1

Vorbele de mai sus îi aparţin preşedintelui Iohannis la deschiderea noului an şcolar. Mulţi deja i-au sărit la gât să-l critice şi să-i aducă aminte de cele 6 case. Dar la Iohannis trebuie să aplicăm principiul “Fă ce spune popa, nu ce face”. Iar eu sunt parţial de acord cu el. Educaţia nu este calea spre succes, dar fără educaţie îţi anulezi orice şansă de succes. Sau, mă rog, aproape orice şansă, că nu toţi se nasc cu vocea lui Minune sau fundul Cruduţei. Deci practic fără educaţie ai mult prea multe bariere în faţă pe care aproape sigur nu le vei putea trece.

Maica-mea e învăţătoare. Din clasa a doua până într-a patra mi-a fost şi mie. Şi nu. Nu îmi dădea nota 10 decât foarte rar. Că asta e probabil prima întrebare care ţi-a venit în minte când ai citit. Din contră. “Ţi-am dat o notă mai mică pentru ca să nu spună ceilalţi că te favorizez.” Acumulasem o frustrare din acest punct de vedere. Mă simţeam nedreptăţit. Dar o frustrare pe care aveam să o înţeleg mai târziu şi pe care am transformat-o în ceva pozitiv. Nu m-au interesat niciodată notele mari însă am reuşit întotdeauna să obţin 5-ul magic chiar şi la materiile pe care nu le înţelegeam sau nu-mi plăceau. Am încercat să mă concentrez pe ceea ce consideram eu că-mi va folosi cândva. Mi-au plăcut geografia, istoria, psihologia sau limba română.

Din clasa 1 până când am terminat facultatea nu am avut decât o corigenţă şi o restanţă. O corigenţă la biologie în clasa a 11-a şi o restanţă la seminarul pentru  “Introducere în sistemul mass-media” de Mihai Coman, un curs foarte greu.  Ambele “eşecuri” mi-au folosit foarte tare. Corigenţa la biologie a fost chiar şutul în fund de care aveam nevoie în această viaţă. Dacă aveţi timp găsiţi mai multe detalii pe pagina http://paul-andrei.ro/despre-mine/.

Un nepot de-al meu tocmai a plecat în Cehia să muncească. Nu ştiu exact ce munceşte. Prima oară când a plecat acolo îmi spunea că e mulţumit că îi fac ăia contract şi că va câştiga foarte bine. S-a întors după o lună fără niciun ban strâns. “Nu au mai avut locuri acolo unde trebuia să ajungem şi ne-am dus în altă parte”. Acum mai încearcă o dată. Sper să reuşească. Are 23 de ani. Eu i-am dat două sfaturi importante în viaţa aceasta “Nu renunta la şcoală şi nu-ţi mai face alte tatuaje!”. Nu m-a ascultat niciodată. În clasa a 11-a a renunţat la liceu apoi a început să-şi facă tatuaje şi să fumeze ierburi. Peste ani avea să-mi dea dreptate în ambele privinţe. Dar era prea târziu. BAC-ul cu greu poţi să-l mai iei dacă nu-l dai la timpul potrivit. Apoi, înainte să îşi caute norocul afară a încercat să se angajeze ca agent de securitate la o firmă cunoscută. A fost refuzat tocmai din cauza tatuajelor de pe gât. Şi trebuie s-o spun, în ciuda acţiunilor sale, e un băiat foarte inteligent.

Am întrebat-o pe maică-mea cum a fost prima zi de şcoală. Are clasa I. Mi-a spus “Sunt drăguţi, sunt mici ca nişte prichindei!”. La începutul fiecarui ciclu gimnazial are însă aceeaşi temere “să am cât mai puţini dintre ei fără cei 7 ani de acasă”. Nu predă într-o zonă foarte bună a Bucureştiului, ci din contră, într-un cartier nu foarte select. Mulţi îşi trimit copiii la şcoală ca să scape de ei, alţii îi trimit ca să înveţe acolo ce înseamnă bunul simţ. Alţii vin la şcoală cu o singură lecţie, lecţia tupeului.  Apoi toţi ne plângem de calitatea sistemului de învăţământ.

Iohannis:  “Mesajul pe care vreau să vi-l dau astăzi celor prezenți, dar și tuturor celor care ne ascultă și celor care încep școala este acesta: educația este calea spre succes și trebuie să fie calea spre succes în România noastră, nu corupția, nepotismul, șmecheria sau câștigul facil, ci educația, munca, determinarea și onestitatea”

Cred că, deşi Iohannis vorbeşte puţin şi pe lângă subiect de cele mai multe ori, acum are cea mai mare dreptate. Şi toţi trebuie să-i dăm dreptate. Acesta trebuie să fie gândul tuturor. Ne plângem că avem modele greşite la televizor însă nu facem nimic în sensul acesta. Ba chiar şi acum luăm la mişto discursul lui Iohannis.

Cum spuneam într-o postare mai veche, schimbarea (în bine) începe cu fiecare dintre noi 🙂