Home » preoti

Tag: preoti

Operaţiunea “Biserica la pământ” continuă!

Era 1 noaptea, mă băgasem în pat şi înainte să mă culc îmi verific ultima oară telefonul. Şi mi-a sărit în faţă trailerul la filmul “Un pas în urma serafimilor”. Am devenit brusc interesat, am dat play, l-am vizionat iar apoi am citit câte ceva despre el. Habar n-aveam de existenţa lui, nici nu auzisem de el, nici nu ştiam că are cineva în plan aşa ceva, darămite că va fi lansat chiar luna aceasta.

Filmul este regizat de Daniel Sandu, un băiat care a mai lucrat la câteva scurt metraje şi la seriale gen “La Bloc” sau “Nimeni nu-i perfect” de la Prima. Tot despre el aflăm că a absolvit Seminarul Teologic „Sfântu Gheorghe” din Roman. Aici e partea mişto, că filmul este despre “un adolescent care își dorește să devină preot și intră într-un seminar teologic ortodox.” Deci practic toată lumea se va duce, voit evident, cu gândul că ceea ce păţeşte tânărul din film e de fapt o experienţă reală trăită de regizorul nostru. Nu ai cum să nu faci legătura. În toate articolele despre acest film este precizat acest lucru, cine este şi ce a făcut până acum Sandu. PR-ul acestui film este foarte bun, şi-a făcut treaba, lucrează excelent cu mintea cititorului. Cine altcineva să ştie mai bine decât un om care a fost în interiorul Bisericii, nu?

Bun, să ne ocupăm un pic de acest aspect, de regizorul care a terminat un seminar teologic şi care între timp a ajuns regizor. Din câte ştiu, aproape toţi care vor să intre într-un seminar teologic intră. Dacă Sandu nu a simţit nevoia să-şi continue drumul către preoţie, e clar că nu a mai dorit acest lucru. Din diferite motive, nu le ştim. Putem bănui că sunt cele din film, poate, nu ştim. Dar e clar că Sandu nu avea menirea de a ajunge preot, că altfel trecea peste aceste piedici primite. Că aşa se spune, nu? Crezi, continui, nu crezi, te duci şi faci ce îţi trece prin cap. Asta e logic, nu am citit pe nicăieri, dar e clar că aşa stă treaba. Bun, deci el a părăsit această lume despre care acum face un film. Vi se pare cunoscut scenariul? Parcă l-am mai văzut de curând în “Întâia predică a unui preot ateu”.

Vă invit să urmăriţi trailerul şi apoi mai comentam 🙂

Trailer Un pas in urma serafimilor

Trailerul debutează cu o încercare de un speech sau o predică, bănuiesc, a personajului principal. Tânărul tot încearcă să spună “Iubiţi credincioşi, ne-am adunat astăzi aici…” dar este oprit de un preot (probabil) în vârstă, care îi explică faptul că nu o spune cum trebuie. Eu unul, doar din ce am văzut în filmele americane, expresia formulată exact aşa e folosită la catolici, n-am auzit-o la ortodocşi, dar recunosc, nu sunt nici cel mai fin cunoscător şi poate mă înşel. Dar dacă ar fi aşa, pare o amestecătură încât să dea bine.

Mergem mai departe. Personajul principal se întreabă “de ce se spune crede şi nu cerceta?”. Păi dacă regizorul a terminat teologia ar fi ştiut că această expresie nu e recunoscută deloc de preoţi şi nu apare în Biblie. Totuşi poate vom afla din film că întrebarea va primi răspunsul corect, vedem la lansare.
Apoi totul se transformă într-un American Pie 7, petreceri, gagici, ţâţe şi alcool. Imaginile nu sunt întâmplătoare, se insistă pe alăturarea tuturor celor din cadrul acelui seminar. “Băi nene, păi ce încredere să mai am eu în preoţi când iată în ce condiţii se dezvoltă ei?!”

La un moment dat e o scenă când printre oamenii sărmani trec mai multe Merţane din care coboară câţiva preoţi. Vi se pare tare? Mie da. Şi evident că trailerul se termină cu revelaţia că profesorul care-l învăţa pe tânăr arta preoţiei e de fapt un nenorocit. Mişto rău de tot. Chiar abia aştept să văd filmul. Dau 13 lei marţea şi merg la Mall, că am card şi iau cu reducere :))

În descrierea filmului dată de PR către diferitele site-uri se spune “elevii învață că minciuna, furtul, manipularea și trădarea sunt aptitudini pe care trebuie să și le însușească pentru a rezista în seminar.” Nici măcar nu-i mai lasă pe oameni să înţeleagă ei aceste lucruri din film, ni se servesc dinainte. De parcă producătorii şi regizorul s-ar fi bazat că masa căreia i se adresează e una limitată din punct de vedere al inteligenţei.

În plus, iată o imagine care pe mine mă duce cu gândul la catolici, nicidecum la ortodocsi. Păi ce facem domnu’ regizor, shaorma cu de toate? :))

Şi acum să trecem mai departe de trailer. Filmul pare unul realizat excelent, mult peste media filmelor ieşite în cinematografele româneşti în ultimii ani. Mie îmi place cum arată vizual. Chiar şi trailerul are o dinamică rar întâlnită la filmele româneşti. Lăsând la o parte ceea ce încearcă să transmită, filmul pare unul ok. Sunt multe filme de la Hollywood cu care nu suntem de acord cu mesajul transmis, dar asta nu înseamnă că nu sunt unele bune. Aşa şi aici. Dar tocmai acest lucru îl face şi mai interesant. Că un astfel de film nu-l realizezi în 5 luni, ai nevoie de timp. Timp mult. Şi am găsit pe google că ideea filmului a apărut prima oară în 2008. De atunci se tot lucrează la el.

Scandalul cu preotul Pomohaci a apărut la finalul lunii iunie. Apoi au apărut şi imaginile cu Episcopul de Huşi. Filmul “Un pas in urma serafimilor” apare exact pe trendul scăderii încrederii în Biserică. Apare exact când trebuie. Pare chiar prea mare coincidenţa. Imagini presupuse cu ceea ce se întâmplă în interiorul Bisericii tocmai când increderea e afectată de aceste cazuri de mai sus. Plus cel cu “preotul ateu”. Totuşi deşi e prea mare coincidenţa, cum spuneam, eu cred că e doar o încercare de-a unui tânăr regizor să se afirme. Şi cum să o facă mai uşor decât prin a intra cu picioarele într-un subiect delicat. Strategia e foarte bună. Cam aşa văd eu treaba.

Aşa ca o statiscică am căutat pe internet diferite sondaje de-a lungul timpului cu evoluţia încrederii în diferitele insituţii din România. Iată evoluţia în biserică:

2003 90%
2011 84%
martie 2013 69,1
mai 2013 66,1
august 2013 63,9
octombrie 2014 62,4
decembrie 2014 60,6
februarie 2015 64%
mai 2015 62,3
aprilie 2016 58,1

Evident că şi oamenii din interiorul bisericii au o parte de vină în treaba asta, dar mai multe poate altădată. Că iar am exagerat cu scrisul 😀

Mai multe pe acest subiect aici Biserica Ortodoxă Română, zguduită de 0.0206%! si aici Vreau o lumânare, fără bon, vă rog!

“Sunt ateu, Dumnezeu mi-e martor!”

Am promis că următorul lucru pe care-l voi scrie va fi despre miile de meme-uri, glume şi ironii la adresa preoţilor, credincioşilor şi la adresa bisericii, în general. A venit momentul 🙂

Am început prin a dat titlul acestui articol printr-un aforism pe care l-am găsit pe internet al croatului Robert Maric. Nu ştiu cât se potriveşte cu situaţia unora dintre cei despre care scriu, dar măcar ne amuzăm un pic 🙂

De cele mai multe ori observăm că oamenii care distribuie astfel de lucruri sunt exact aceiaşi care cer toleranţă în legătură cu un alt subiect delicat pe agenda publică. Agendă care de cele mai multe ori nu are deloc legătură cu nevoile şi interesele oamenilor din acel moment, dar asta este altă discuţie.

Conform ultimului recensământ în România sunt 16.307.004 de cetăţeni de religie ortodoxă, adică 86,45% din întreaga populaţie. Apoi mai sunt 2.097.463 de alte religii ca romano-catolici, greco-catolici, penticostali, reformaţi şi aşa mai departe. Aproape 18 milioane şi jumătate cred că există cineva sus care veghează asupra noastră.

Deci, în România sunt peste 86% credincioşi ortodocşi. La un asemenea procentaj care sunt şansele ca o persoană care distribuie una dintre pozele de mai jos să-şi jignească părinţii, bunicii, vecinii, prietenii sau colegii de muncă?

Eu zic că şansele sunt extrem de mari, nu? Dar cum gândeşte stăpânul mouse-ului şi al tastaturii? “Tata şi mama n-au facebook, deci nu văd, cu vecinul oricum sunt certat de când mi-a stricat gamepad-ul, prieteni nu am în listă cu o gândire atât de retrogradă, iar restul, dacă sunt deranjaţi, să mă scoată din listă, oricum mă doare-n paişpe de ei dacă sunt atât de dobitoci”. Deci cazul este destul de simplu pentru el. Sau cel puţin aşa crede el. Pentru că nu trăim pe facebook, ci în viaţa reală, acolo unde chiar există şi se află alături de noi aceşti peste 86% dintre oameni. E ca şi când ai pleca într-o excursie alături de 10 oameni, iar pe 9 dintre ei i-ai considera idioţi şi reduşi mintal. Te-ai distra, te-ai simţi bine?! Mi-e greu să cred asta.

„Există două moduri de a-ţi trăi viaţa: poţi trăi ca şi cum nimic nu este un miracol sau poţi trăi ca şi cum totul este un miracol” ~ Albert Einstein

O altă gogoaşă e aceea că “Țările cu cel mai ridicat standard de viață se îndreaptă către ateism.” A fost un articol de curând prin presa noastră, un articol pe care dacă-l căutaţi îl găsiţi aproape identic publicat o data la 2-3 ani. Căutaţi ca să vă convingeţi. Bun, să revenim. Deci, în acest articol se spune că Belgia, Marea Britanie, Danemarca, Franța, Germania, Japonia, Olanda sunt ţările cu cel mai mare procentaj de atei din lume. Observăm totodată că sunt state foarte dezvoltate din punct de vedere al infrastructurii, al civilizaţiei şi al economiei. Evident că e o legătura directă între lipsa credinţei într-o forţă superioară şi dezvoltarea statului. Deşi ţi se şi sugerează, poţi trage şi singur concluzia aceasta. Însă este o legătură falsă. Să privim iar numele acestor ţări! Nu e ca şi când aceste state nu erau mult mai dezvoltate decât noi şi în urmă cu 100, 200 sau chiar 500 de ani. Şi dacă analizăm istoria acestora, religia era o parte foarte importantă din societăţile de acolo. Deci care mai e legătura?

Apropo de ateismul celor de afară. Neamţul, englezul sau danezul, indiferent cât de departati sunt de religie, niciodată nu vor lua la mişto credinţa vecinului musulman, greco-catolic sau ce o mai fi el. Civilizaţia înseamnă şi acest respect faţă de cel de alături. Ba din contră, cei mai mulţi sunt mulţumiţi că au printre ei oameni credincioşi, deoarece nicio religie nu-ţi spune să-i omori pisica sau să-i tai copacul din curte vecinului. Aşa că nu te mai gândi că eşti la fel de deştept ca belgianul sau olandezul când tu dai share la toate aceste mizerii! N-ai nicio legătură cu ei!

Mai există şi acest mod de viaţă al credincioşilor, care nu prea ies cu pieptul înainte atunci când e vorba de o discuţie contradictorie. Dumnezeu le spune să-i ierte pe ceilalţi, să întoarcă şi celălalt obraz. Aşa că atunci când tu dai share cu babe îmbrâncindu-se la moaşte şi primeşti 50 de like-uri, nu înseamnă că alţii 200 nu au privit şi au gândit în sinea lor “Doamne, iartă-l că nu ştie ce face!”. Adică e normal să nu te tragă nimeni de urechi când postezi aşa ceva. Nu eşti deloc amuzantul clasei, din contră, ceilalţi 86% dintre apropiaţii tăi te privesc cu milă. Aşa că încetează, fă-o pentru tine!

Biserica Ortodoxă Română, zguduită de 0.0206%!

“Un nou scandal zguduie din temelii Biserica!” Ăsta e titlul cu care m-am trezit astăzi, care apare pe mai multe site-uri ale ziarelor si televiziunilor. “Un stareț a fost surprins purtând conversații indecente pe Facebook cu o altă față bisericească.” vine apoi si intarirea titlului.

Nu am comentat până acum de Pomohaci sau de ăla din Husi dar cand nivelul meu de fierbere ajunge la un anumit nivel încep să scriu.

Am căutat dar nu am găsit să văd ce vechime are proverbul “Fă ce zice popa, nu ce face popa”. Zeci de ani, poate sute? Îl cunoaşteţi, îl cunosc chiar şi miile de ignoranţi care îşi dau cu părerea pe facebook zilnic şi îl cunosc chiar şi cei mai anti-religioşi oameni.

Plecând de la această premiză, că e arhicunoscut, întrebarea mea e de ce ne prefacem sau chiar suntem surprinsi când aflăm că un preot a călcat strâmb? Că dacă nu exista această posibilitate, nu mai apărea un astfel de proverb. Deci înca din cele mai vechi timpuri au fost cazuri de genul. Am căutat repede şi am găsit pe un site că avem 14.500 de preoţi în România. Noi cunoaştem de câteva zile 3 cazuri, dacă îl punem la socoteală şi pe cel de mai sus, de preoţi care nu mai pot fi un exemplu pentru ceilalţi.

Cât înseamnă 3 din 14.500? Mi-e şi greu să calculez. Dar cu ajutorul unui calculator a rezultat că reprezintă 0.02068. Deci 0.02 la sută poate zgudui din temelii un sistem, oricare ar fi el?

Trecem peste acest procent şi admitem chiar că sunt mulţi alţi preoți nedescoperiti şi care fac nasoale. Ok, să zicem că aşa ar fi, acceptam asta chiar şi fără să îi luam în calcul pe ceilalți care fac mult bine comunității lor, nu-i punem la socoteală. Să presupunem, teoretic. că 30-40 la sută sunt preoţi care s-au îndepărtat de credinţă. Tu, dacă te interesează religia şi crezi în aşa ceva, trebuie să-i cauţi pe ceilalţi 60%-70% şi nu să te opreşti în loc din cauza celorlalţi. Altfel, dacă tu nu crezi sau nu te interesează, ce te doare pe tine că episcopul din Huşi se culcă cu elevul său? Nu te afectează cu nimic. Dacă îmi bagi însă placa cu “e plătit din banii mei” atunci, ca să nu mă mai obosesc iar, îţi recomand să citeşti Vreau o lumanre fara bon va rog !

Să revenim la subiect. Doctorul Ciomu i-a tăiat penisul unui tânăr acum ceva ani. A fost zguduit sistemul medical? Ştii măcar la ce spital s-a întâmplat grozăvia? Nu mai ştie nimeni. Când ţi-a fost rău nu te-ai mai dus la farmacie sau spital? Când Şumudică a fost prins pariind s-a zguduit Federația? Sau i-am bănuit noi pe ceilalţi pe antrenorii din Liga 1 de aşa ceva? Nu. Fiecare raspunde pentru el, fiecare individ plăteşte din cauza greşelii făcute.

Apoi, o altă idioţenie foarte larg răspândită pe internet este treaba cu homosexualitatea din cadrul Bisericii. “Am văzut eu filme, sunt mulţi care practica asta dar nu recunosc, bine că a început demascarea lor”. Tu care ai scris sau ai gandit vreodata asta, în concepția mea, eşti un specimen fără un dram de logică şi fără minime cunoştinţe de cultură generală. Eşti un individ care preia din zbor orice clişeu aruncat de cei interesaţi să ţi-o servească. Preoţii din BOR au dreptul să se căsătorească şi, evident, să facă dragoste. Pardon, sex. Cazurile pe care le-ai văzut tu în filme şi la tv se referă, în cele mai multe cazuri, la preoţi din Biserica Catolică. Aceştia nu au dreptul să se căsătorească deşi nevoile fiziologice sunt aceleaşi pentru fiecare. E clar că sunt mai predispuşi să calce pe lângă reguli.

Următorul lucru pe care-l voi scrie legat despre acest subiect va fi despre miile de meme-uri, glume şi ironii la adresa preoţilor, credincioşilor şi la adresa bisericii, în general. Exact aceiaşi oameni care cer toleranţă pentru o anumită minoritate iau la mişto credinţa a 16 milioane de români ortodocşi. Asta nu e în regulă şi data viitoare poate-ţi voi spune chiar ţie, care o faci, de ce ar fi bine pentru propria ta persoană să încetezi. Dar altă dată, că acum mai am şi alte treburi 🙂