Home » denisa

Tag: denisa

Românul e mort după înmormântări!

Hai să vedem ce a căutat ieri românul pe google. Poate găsim ceva interesant. Pe primul loc în topul căutărilor a fost “Steaua”. Oarecum e şi evident, a jucat ieri un meci important în preliminariile Champions League, cu Viktoria Plzen. Tot românul a fost conectat la meci, a dorit să vadă ce echipă a băgat în teren Nicolae Dică. Da, Dică, nu Becali 🙂 Deci “Steaua” a fost de departe pe primul loc cu peste 50.000 de căutări.

Pe locul 2 la popularitate vine “Inmormântarea lui Denisa”. Na, nu tot românul a participat la lecţia de gramatică. Peste 20.000 de căutări a avut această construcţie.

Pe locul 3 e o surpriză extraordinar de mare. După ce ai văzut ce e pe locul 2, cu siguranţă nu te-ai fi aşteptat ca pe 3 să găseşti “Înmormântare Denisa Manelista”. Peste 10.000. Ăştia sunt românii un pic mai citiţi, dintr-o altă categorie, cei care ştiu unde să pună cratima, dar în acelaşi timp sunt cei care închid laptopul înainte să vină colegul de birou, ca să nu vadă pe ce site navigau.

Probabil vor mai trece câteva zile până când cântăreaţa va fi lăsată să se odihnească în pace.

Făceam ieri curat prin casă şi am trecut prin faţa televizorului când pe o televiziune generalistă un reporter spunea “Prietenii s-au adunat să-şi ia adio de la Denisa. Toată familia e sfâşiată de durere”. Şi în gândul meu am completat “iar noi suntem aici ca să ţi-o arătăm”. Au fost foarte multe reacţii în mediul online după acest tragic eveniment, multe deplasate, însă şi unele cu mult bun simţ. Dar nu despre asta vreau să scriu, ci despre discuţia despre cum ar trebui presa să educe publicul. Presa, pe lângă funcţiile de informare, legătură, interpretare şi divertisment, are şi funcţia de “culturalizare-educare”, dar acest aspect este de foarte multe ori neglijat. Neglijat pentru că orice companie de media este, teoretic, un business. Presa trebuie să vândă! Trebuie să vândă ca să trăiască, să obţină un profit cât mai mare. Asta într-o economie de piaţă ok, fără ca anumite trusturi de presă să obţină foloase pe linie politică. Compromisul la care s-a ajuns pentru a îndeplini şi această funcţie e ca în cadrul grupurilor de presă să existe secţiuni/segmente/părţi care să se ocupe exact de acest lucru. În majoritatea televiziunilor există emisiuni care se ocupă de erorile gramaticale, emisiuni care te învaţă cum să te comporţi în societate, emisiuni istorice sau de cultură şi aşa mai departe. În presa scrisă mai existau, când mai dădeam şi eu bani pe print, pagini de genul acesta. Aţi prins ideea. Presa încearcă să îndeplinească şi această sarcină.

Să vin şi cu un exemplu personal, apropo de acelaşi principiu. Încerc să îmi aduc aminte exact, dar cred că în mai 2013 s-a întâmplat exact. Federaţia Română de Fotbal nu i-a mai acordat licenţa pentru Liga 1 Rapidului. Un ditamai scandalul. Am avut emisiune în direct. În prima parte a emisiunii am luat reacţii de la persoanele importante, am dat imagini frumoase, totul foarte dinamic, totul a mers foarte bine. În partea a doua, am discutat de nu ştiu ce transfer încerca Steaua să facă, nu mai îmi aduc aminte ce jucător. A doua zi raportul de audienţă arăta o diferenţă de vreo 3 la 1 în favoarea părţii în care am vorbit de Steaua. Rapidul ieşea din Liga 1 şi interesa pe foarte puţină lume, a fost şocant să realizăm asta, cu cifrele în faţă.

De multe ori foarte multă lume acuză emisiunile de sport că vorbesc foarte mult de Steaua. Din păcate pentru fanii celorlalte echipe, aceasta e realitatea, interesul financiar primează în această industrie. Companiile dau banii pe reclame în funcţie de rating, evident că fiecare caută să facă audienţă cât mai mare. De aceea, ne-am trezit în aceste zile la orele târzii că avem un întreg serial cu Pomohaci la una dintre televiziunile noastre. Sau poate la mai multe, că nu am urmărit. Că românul se uită la aşa ceva. Evident că toată treaba poate fi considerată o mizerie.

În concluzie, cred că trebuie să schimbăm expresia “Asta cere publicul” cu “Ăsta e publicul”. Ăştia suntem noi, fie că ne place fie că nu. Nu trebuie să aşteptăm să ne facă televizorul educaţie, sunt foarte importanţi cei 7 ani de acasă pe care mulţi îi ignoră. Apropo, şi cu asta închei. Maică-mea, învătătoare fiind, se tot plânge în ultimii ani că vin copiii la clasă tot mai obraznici şi needucaţi. Părinţii în ziua de azi nu se mai ocupă de educaţia de bază a copilului, nu mai are timp sau e chiar el un needucat. Noi tot aşteptăm ca alţii să ne facă educaţia, dar nu merge aşa. Nu ăsta e mersul normal al lucrurilor.

Hai că iar am scris destul. De ajuns. Să fim cu toţii sănătoşi 🙂