Home » Hacksaw Ridge, un film nebun!

Hacksaw Ridge, un film nebun!

Mel Gibson e nebun, gata, nu încape indoială. Cred că a recunoscut-o şi el, dacă nu mă înşel. Omu’ nu e cu toate ţiglele pe casă. Şi asta e bine pentru noi ceilalţi. Că din această nebunie a lui ies filme ca Hacksaw Ridge. Genul de film care te ține in scaunul de cinema şi după încheierea lui.

Era cam ora 16, eram la muncă şi m-am gândit că nu mi-am mai scos soţia la un film de peste o săptămână 😛 Ieşeam la 21:30, îi dau mesaj Ralucăi şi stabilim să mergem la Plaza, cel mai apropiat mall de lângă noi. Problema era că după ora aia nu aveam decât două variante Doctor Strange şi Hacksaw Ridge. De primul auzisem la cineva că e ok, de al doilea nu auzisem, nu citisem, nu văzusem niciun trailer. Eram şi ocupat să fac asta. I-am zis să aleagă ea. A intrat pe site şi a văzut că Doctor Strange e 3D, iar eu urăsc ochelarii 3D. Aşa că filmul s-a ales singur.

2
Mel Gibson si “Iisus”.

Am ajuns cu 15 minute înainte, am luat o apă şi un cidru. Mereu iau popcorn la film, de data asta nu am avut chef.

Începe filmul si pe la jumătate îmi zic în minte “atât de detaliată e oroarea războiului, suferinţa soldaţilor, moartea propriu-zisă încât parcă numai în “Patimile lui Hristos” am mai văzut aşa ceva. Nu ştiam cine e regizor, iar când a apărut la final “Directed by Mel Gibson” parcă m-a lovit ceva în faţă. “Patimile lui Hristos” e filmul cu care televiziunile din România ar înlocui clasicul “Isus din Nazaret” de Paşte însă nu pot pentru că e prea dur pentru audienţă.

Filmul este realizat după o poveste reală, este despre Desmond Doss, singurul “conscientious obsector – necombatant” care a primit Medalia de Onoare după cel de-al Doilea Război Mondial. S-a înrolat în armată deşi credinţa în Dumnezeu şi convingerile sale îl împiedicau să pună mâna pe armă şi să omoare. Lucru protejat de Constituţia Americii. Adică ar fi putut renunţa în orice moment fără ca cineva să-i impute acest lucru. Armata încearca să scape de el, colegii soldaţi îl batjocoreau şi îl băteau, a fost ameninţat cu Curtea Martiala, a fost băgat la închisoare însă el a mers mai departe si a ajuns medic pe front. Şi astfel a ajuns să salveze vieţile a celor care l-au agresat şi a multor alţi soldaţi răniţi de japonezi în lupta de pe Hacksaw Ridge. Vreo 76 parcă în total.

Revin şi spun, Mel Gibson e nebun. A luat un veteran de război din Afganistan şi l-a făcut actor pentru moment. E unul dintre soldaţii pe care-i vedem în film, cu picioarele zdrobite. Picioare zdrobite şi în realitate în Afganistan. El apare în anumite scene cu picioare, cu protezele puse, care nu se vad, iar în ultima scenă e fără picioare, exact ca-n realitate.

Pe deadline.com am găsit un interviu cu Mel Gibson foarte interesant:

“Reporter: Cum reuşeşti să faci un astfel de film cu 40 de milioane de dolari, când succese de la box-office se laudă cu bugete de peste 200?
Mel Gibson: Eu nu cred că bugetul e real. Mă uit la un astfel de film şi mă scarpin în cap. Cred că sunt mulţi bani aruncaţi pe fereastră. Batman vs Superman cât a costat? Cât au declarat?
Reporter: 250 de milioane de dolari, incluzand şi marketingul.
Mel Gibson: And it’s a piece of shit” (lăsăm limba originală să-şi facă treaba 🙂 )

Filmul te pune la meditat, te face să apreciezi viaţa mult mai mult decât atunci când ai păşit în sala de cinema. Când vezi atâta oroare, când vezi maţe ieşite afară, când vezi şobolanii mâncând cadavru după cadavru, parcă apreciezi mult mai mult ceea ce ai şi parcă scumpirea motorinei nu mai e deloc o mare problemă. Este filmul care te face să simți cel mai clar atmosfera de război.

Şi acum să revin la realitatea cotidiană. Una dintre acuzaţiile care i-au fost aduse lui Trump e că e mult mai apropiat de Vladimir Putin decât Hillary sau decât foştii preşedinţi de la Casa Albă. Pai după asemenea film capeţi certitudinea că acest lucru nu poate fi decât o calitate. Să fie înţelegere, să ne iubim cu toţii, de ce să fim certaţi? 🙂

În final mai adaug o parte din interviul acordat de Mel Gibson site-ului de mai sus. Sunt vorbele unui om care în ultimii ani a fost acuzat de violenţa, de rasism, de anti-semitism şi tot aşa. Un om redescoperit, un om care pare că a învățat ceva din lecțiile oferite de viață.

“I think if you make a film, your personality is sort of in the film, if it’s coherent and sticks together. I’ve done a lot of work on myself these last 10 years. I’ve deliberately kept a low profile. I didn’t want to just do the celebrity rehab thing for two weeks, declare myself cured and then screw up again. I think the best way somebody can show they’re sorry is to fix themselves and that’s what I’ve been doing and I’m just happy to be here. I’ve got eight kids I love very much. They humble you. He who tries, gets. If you try, you get somewhere.”

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *