Home » Sport

Category: Sport

Manualul de sport, noul deranj naţional!

Ministrul Educaţiei, Liviu Pop, a anunţat că elevii de clasa a 5-a vor avea manual de sport. Şi de aici s-a inflamat toată lumea. Eu iarăşi sunt depăşit de turnura pe care o iau discuţiile, adică nu reuşesc deloc să mă prind de valul creat. Prima întrebare care mi-a venit în cap şi pe care nu prea am găsit-o în spaţiul public a fost “de ce începem cu clasa a 5-a, de ce discutăm doar ea?”. Eu aş vedea manual de sport pentru toate clasele, începând cu cele primare.

Două lucruri trebuie lămurite în legătură cu acest manual. 1. Dacă licitaţia a fost în regulă si dacă nu există alte interese financiare în spatele lui? 2. Dacă el este cea mai bună variantă în acest moment?

Deci discuţiile doar în jurul acestor teme pot fi purtate, însă ca de fiecare dată noi ne ducem în alte direcţii. Pentru mine e inexplicabil ce se întâmplă. Spun şi de ce.

Mai jos am pus si linkul pe care-l puteţi accesa pentru a citi manualul. Eu m-am uitat pe el şi într-adevăr are anumite pasaje uşor amuzante. Dar cele mai multe sunt exerciţii şi sfaturi utile. Unul dintre sfaturi se referă la poziţia corectă de stat la calculator pentru a nu-ţi strica coloana. Poate n-are ce căuta în acest manual, ce-i drept. Apoi, evident că băieţii vor fi nemulţumiţi că la orele de educaţie fizică nu vor mai juca fotbal ca nebunii ci vor trebui să facă exerciţiile sugerate de profesor. Dar ce câştigă un copil dintr-un joc haotic de fotbal în 45 de minute? Nu prea câştigă nimic. Din contră, cei netalentaţi vor fi marginalizaţi şi complexaţi. Însă dacă e primul la “ridicarea trunchiului din culcat facial” poate îl va motiva în viitor, competiţia e benefică pentru dezvoltarea ulterioară a fiecărui individ. Sau poate descoperă exerciţii noi care-i plac şi pe care le va executa şi acasă. O viaţă sănătoasă înseamnă o viaţă cu mişcare. Cum zice la televizor? “Pentru o viaţă sănătoasă faceţi cel puţin 30 de minute zilnic de mişcare”.

Link manualul de educatie fizică

Dar ce ne deranjează pe noi la acest manual? Am citit zeci de comentarii la articolele legate de subiect şi o grămadă postări pe facebook cu următoarea problemă. “Copiii au deja o grămadă manuale de cărat spre şcoală, îi îngreunăm şi mai mult ghiozdanul?” Nici nu ştii cum să tratezi această problemă. Pe mine nu m-a dus nimeni cu maşina de acasă la grădiniţă, şcoală sau liceu. Am mers pe jos în fiecare an. Mai greu mi-a fost când ne-am mutat cu apartamentul de lângă şcoală. De la 200 de metri am trecut la un kilometru. Deci mergeam 2 kilometri pe zi cu ghiozdanul în spate. Poate când citeşti crezi că e puţin pentru un copil. Înainte să tragi această concluzie gândeşte-te cât mergi tu pe jos în fiecare zi. Dacă crezi că mergi mai mult, foloseşte “Maps” şi calculează. Dacă e mai mult, bravo ţie, dar cred ca majoritatea veţi avea surpriza să constataţi că drumul până la metrou e mai scurt decât mergeam eu. Dacă tot nu v-am convins, hai să criticăm de ce programa e aşa stufoasă şi manualele aşa groase, nu? Nu un manual de sport, chiar necesar spun eu, într-o ţară aflată printre primele în topul obezităţii.

Ca să am şi o părere avizată am întrebat-o şi pe maică-mea, învătătoare, ce părere are. Ea nu auzise însă de acest manual şi de întreaga discuţie. I-am explicat eu pe scurt care e ideea. Mi-a zis următoarele:
“Poate fi un îndrumător pentru profesor. Sper să fie gratuite însă, că altfel o să-l conteste părinţii. Oricum, eu la clasă aveam câteva cărţi cu jocuri pe care le făceam cu copiii la orelele de educaţie fizică.”
Bun, deci oricum la orele de educaţie copiii fac anumite exerciţii. Şi aceste exerciţii după anumite manuale pe care le găsesc profesorii şi învăţătorii. Nu toţi fac aşa, dar ca idee. Dacă un profesor e neinspirat şi alege un îndrumător greşit? De ce nu să nu aliniem programa pentru toţi la fel? Deci revenim şi ne dăm seama că discuţia s-ar putea purta despre cum e manualul, nu dacă e necesar un astfel de manual.

În timp ce scriam acest articol am auzit la tv următoarea ştire: Proba sportivă, piedică la Academia de Poliţie. 122 de tinere au picat proba sportivă din cele 260. Câte din aceste tineri nu or fi picat pentru că nu ştiu să-şi dozeze efortul corect sau să calce corect astfel încât să nu resimtă foarte tare oboseala? Câte erau echipate greşit? Am văzut eu pe imagini fete în tenişi. La alergări e nevoie de un adidas special care să te ajute în atingerea obiectivului. Şi noi ne speriem de teorie.

La fotbal de câte ori nu am zis sau auzit expresia “Ia uite-l şi pe ăsta, nu ştie să facă o preluare corect la 23 de ani.”? Păi poate nu i-a explicat nimeni cum trebuie când era mic? Teoria e lăsată tot timpul la urmă la noi. Îmi aduc aminte când m-am dus să mă antrenez cu juniorii Rapidului. Printr-o conjunctură, un prieten îl avea pe tatăl său la CFR şi astfel am reuşit împreună să fim primiţi să ne antrenăm cu echipa Rapidului şi în viitor să facem parte din ea. Primul lucru pe care ni l-a spus antrenorul când ne-a văzut a fost “Ok, hai sa vedem ce ştiţi”. Am crezut atunci că ne pune la câteva teste. Nici vorbă, ne-au băgat pe amândoi la jocul de fotbal, în bazinul de înot, alături de juniorii ceilalţi, care jucau împreună de ceva timp. Nu ne dădea nimeni pase, nici nu existam pe teren. Evident că am fost praf amândoi. După câteva luni nu ne-am mai dus, n-avea niciun rost. Aşa şi aici, copiii trebuie să înveţe lucrurile de bază. Altfel ne mirăm de ce îşi scrântesc glezna când merg liniştiţi pe stradă.

Cel mai important argument în favoarea manualului l-am păstrat pentru final. Vă rog să căutaţi pe google “physical education manual”. Sunt sute de manuale şi cărţi referitoare la orele de educaţie fizică. Evident că rezultatul e doar pentru vorbitorii de limbă engleză, că probabil şi celelalte popoare au manualele lor. Aici ar fi fost interesantă o statistică, dar nu am reuşit să găsesc. Deci acum nu mai copiem occidentul? Nu ne mai raportăm la lumea civilizată? Ca vântul suntem băi nene…

The Hulkster Grindeanu

În urmă cu ani buni, copil fiind, eram mare pasionat de wrestling, sportul acela care era transmis acum ceva timp şi la noi pe Sport.ro. Începusem să îl urmăresc pe la mijlocul anilor 90 pe RTL2 sau TNT. Eeeh, în această industrie colosală de sute de milioane de euro a existat un moment care a răsucit mintea tuturor pasionaților. În vara lui 1996, cel mai iubit wrestler, idolul tuturor copiilor, “cel mai mare american” Hulk Hogan a devenit brusc rău.

Această mutare se numește “to turn heel”, este o schimbare care necesită timp de pregătire, se dau peste cap scenariștii cum să o facă să fie credibilă, să fie “înghițită” de fani. Și trebuie evident să stârnească reacții, atletul căruia i se întâmplă asta trebuie să fie un om pe care fanii dau mai mult de doi bani. De asemenea, scenariul trebuie să fie credibil. Lui Hogan i-au bagat-o chiar pe asta, că fiind prea mare star, s-a saturat să fie “mister nice guy”. Toată lumea a înnebunit atunci, nimeni nu se aștepta. Schimbarea inversa are si ea un nume “to turn baby face”.

Cam asta s-a petrecut în ultimele zile cu premierul Grindeanu, pe mine acolo m-a dus cu gândul. Acum a devenit brusc personajul pozitiv doar dintr-un singur motiv, i se opune lui Dragnea. Un Dragnea văzut de toți ca Omul-Negru din politica românească. Totuși lumea nu e împăcată cu gândul că omul care a semnat pentru Ordonanța 13 acum să fie considerat salvatorul patriei de ciuma roșie. E nevoie de timp ca încrederea să fie câștigată. Și în wrestling vorbele sportivului erau foarte importante, decisive în încrederea primită. Așa și la Grindeanu, a încercat în prima conferință de după decizia de a râmăne premier să atingă exact corzile sensibile ale populației anti-Dragnea și anti-PSD.

Însă în industria americană, de cele mai multe ori, “eroul” revenea la un moment dat la starea inițială. Hogan și-a încheiat cariera fiind iarăsi “The good guy”. Acestă decizie o luau șcenariștii și directorii companiei în momentul în care personajul și-a îndeplinit rolul si scopul. La Grindeanu cine decide? El? Și care e scopul? Stay tuned! E de urmărit acest spectacol din ring.

Afară cu clovnii din fotbal!

Aseară am fost la o nuntă, nu am văzut meciul Polonia – România, dar am urmărit desfasurarea pe net. Dacă astăzi citesc la cineva că Daum nu are nicio vină, că trebuie avut răbdare cu el, că n-avem jucatori îl scot din lista. Din când în când mai comentez si eu meciuri, uneori echipe pe care nu le-am văzut niciodată, fotbalişti de care nu a auzit nici daumul. Dar intru la fiecare jucator în parte si văd fiecare pe ce post joacă sau a evoluat vreodată. Nu trebuie sa pierzi 3 jocuri sau să ratezi o calificare pentru a-ţi da seama că Bicfalvi nu are nicio treabă cu banda, că Chipciu e zero ca vârf, că sistemul cu 3 fundasi e falimentar dacă îl joci după ce ai mai trecut echipa prin alte 5, că singurul jucător care putea inventa un gol din nimic a fost lasat în vacanță să negocieze liniștit cu Steaua. Nu bă, nu e nevoie de nicio răbdare, omu trebuie sa plece că ne-a demonstrat că nu are e capabil să fie selecționer. Multă sănătate, dati-i bani, dar să plece! Eventual sa-l ia si pe Burleanu cu el. Atunci ar merita să punem toți bani să scăpăm de amândoi.

Daum înaintea partidei: Dacă plec eu, vor apărea alţi jucători?!

Hagi e campionul României. Întotdeauna a susținut că avem valori, că sunt jucători, că fotbaliştii români sunt talentati. Eu tind să îl cred pe Hagi nu pe un neamţ ieşit de doi ani din fotbalul mare înainte să vină în România.  Hagi a demonstrat până acum că stie meserie, că se pricepe si, mi se pare mult mai important, ne-a facut cu ceva timp în urmă foarte fericiti. Afară cu impostorii, să cladim cu gândul că suntem buni. Nu poti începe constructia unei case susținând că o poti face trainică băgând cel mai ieftin fier în fundatie. Gata, ajunge, ne-am convins!

Daum, uluitor, după partidă: Am fost întrebat de demisie în ultimele săptămâni și nu știu de ce sunt întrebat de asta. Mesajul pentru suporterii români e că trebuie să investim într-o nouă generație și să fim uniți în situațiile dificile. Mă opreşte lumea pe stradă şi îmi spune să nu plec!

Ce viitor poate să avem cu un selecţioner care nu dă doi bani pe jucătorii săi? E clar pentru toată lumea că nu (mai) poţi face performanţă cu un antrenor care te desconsideră pe tine ca fotbalist. Nu mai ai încredere în el, nu mai poţi evolua la cel mai înalt nivel daca legătura ta cu banca tehnică s-a rupt. Daum a arătat şi că habar nu are sau nu poate să motiveze jucătorii. Nu există un meci în mandatul lui Daum în care România să fi rupt norii în partea secundă a vreunei partide. Păi aseară cred că se cutremura vestiarul dacă intra Şumudică peste jucători la pauză. Sau Reghecampf în primul mandat la Steaua, că în al doilea parcă era un mic Daum.

Ne-a adus neamţul în postura de a aprecia ceva ce iese din gura altuia de care nu mai ştiam cum să scăpam, Victor Piţurcă: “Daum nu are nicio treabă cu meseria de antrenor!” Atât de jos suntem.

Hai cu datul afară, poate mai scăpăm şi de 2-3 de prin federaţie, şi să ne apucăm de treabă că fotbalişti avem.


Adio!

PS: Poza cu Daum imbracat in clovn este reala. Este realizata la un festival din Koln.

Ronaldo, cel mare!

Ronaldo cel mai mare! Acum 2 ani când Messi câstiga finala si avea să ajungă la cinci Baloane de Aur, iar Ronaldo avea deja 30 de ani, am scris că s-a terminat, că e clar, că poate fi considerat cel mai mare din istorie, prin prisma asta. Că poate fi considerat de “lume”. Nu imi convenea, nu eram de acord, dar nu mai puteam comenta. După doi ani, Ronaldo a luat de două ori la rând Liga Campionilor si mult, mult mai important, a luat Euro cu o echipă a Portugaliei care nu se ridică niciodata la nivelul precedentelor campioane. Un turneu final la care Ronaldo “care nu a facut nimic” a dat primul gol în semifinala cu Tara Galilor. Acum îmi dau seama că m-am grăbit. Ronaldo la 32 de ani e o bestie în continuare, parcă mai mare, mai rea. Are cincizeci de recorduri, golgheter de cinci ori în UCL, primul jucător care marchează în 3 finale diferite si tot aşa. Pe Maradona si Pele i-am vazut doar in clipuri pe internet sau in reluari la tv, lui Messi i-am urmărit aproape toate partidele, toți sunt extraterestri, zei ai fotbalului. Însă eu îl apreciez mult mai mult pe pământeanul care face 1000 de abdomene pe zi şi se chinuie pentru a ajunge la nivelul extraterestrilor. Îmi aduc aminte reuşita cu Porto din Champions League pe vremea când era la United, o bomba de la vreo 35-40 de metri. De atunci am început să-l urmăresc. Întotdeauna am apreciat mai mult un gol din foarfecă, un gol printr-un şut de la 30 de metri sau un gol cu călcâiul faţă de un gol marcat după o cursă în care ai driblat 3 adversari. De aceea, nu m-a suparat deloc “nebunia” de gol a lui Mandzukic. De asemenea, întotdeauna l-am situat pe Maradona peste Messi din două motive obiective, Maradona s-a dus şi a luat titlul cu Napoli si a avut curajul de a evolua la mai mult de un club in cariera, iar Messi a evoluat de mic numai alături de aceiaşi fotbalişti care, fără argentinian, au dominat cu naţionala Spaniei lumea fotbalului, cu două titluri europene la rând şi unul mondial. Acestea fiind zise, şi după această seară în care portughezul a făcut-o pe Real prima echipă care câştigă de două ori la rând UCL, îl fac pe Ronaldo, pentru mine, cel mai mare din istorie!

PS: Ramos nu e un trişor, el se ţinea de picior, nu a simulat la împingerea lui Cuadrado, nu am avut o reluare relevantă cu contactul picioarelor ca să ne lămurim 🙂

Dacă ti-a placut articolul, dă like paginii mele de facebook, Paul Andrei! 🙂

Ce e oaie, ca oaia trece!

Toată lumea discută şi ia la mişto oaia ministrului Dobre. Şi stai aşa şi te gandeşti “oare de la ce vor ăştia să abată atenţia?”. Şi apoi vezi după câteva click-uri că parlamentul a dat azi un vot împotriva urmăririi penale a deputatului PSD Eugen Bejinariu, vezi că 2000 de oameni au protestat iar la guvern împotriva legii salarizării şi că zborurile au fost date iar peste cap de greva Romatsa. Şi atunci te întrebi din nou, au început ăştia să se priceapă mai bine sau oamenii sunt din ce în ce mai uşor de manipulat? Oricum ar fi, nu sună bine.

În numele Regelui!

hagiViitorul – Mediaș se terminase deja de vreo 45 de minute, poate mai mult. Hagi vorbea la conferință. Noi îi dădusem interviul de la Zona Flash. Nu aveam foarte mult timp de așa ceva, emisiunea nu era foarte lungă și de obicei după meciurile lui Dinamo reacțiile sunt destul de multe, mai ales în condițiile în care CFR s-a impus cu 2-0.

Am început să urmăresc conferința totuși, în același timp în care aruncam un ochi și pe prima repriză de la Dinamo. Și am ascultat-o pe toată deși cred că a vorbit Hagi peste 20-25 de minute de unul singur. S-a terminat prima repriză din Ștefan cel Mare și eu încă nu terminasem de ascultat conferința. Am lasat să o termin pe partea a doua a meciului. I-am spus lui Vali să anunțe că în emisiunea de după meci vom mai da câteva declarații foarte interesante și tari de-ale lui Hagi.

După ce am terminat de selectat tot ce mi s-a părut important de la Hagi selectez materialul ca să văd ce durată are. Și îmi ieșise de 7 minute și jumătate. De la alți oameni din fotbalul românesc de obicei reușesc să scot 2-3 minute cu ceva cât de cât relevant, atunci când respectivul are ceva de spus. De multe ori, îmi pierd vremea ascultând conferințe de 10-15 minute și nu găsesc nimic care să merite dat pe post. Acum erau peste 7 minute și nu știam ce să fac, mi se părea că tot ce a spus merita scos în evidență. Am reascultat materialul. Am reușit să mai tai o bucată și să-l scurtez cu doar un minut. Împreună cu Vali am decis să dăm aceste 6 minute și jumătate, eventual să ne prelungim cu emisiune peste timpul alocat.

De foarte puține ori  în televiziune, nu doar noi, se dau materiale cu o așa lungime, publicul se plictișește repede. După 2 minute deja e plictisit, atenția îi e captată de smartphone sau chiar mută pe un alt post. Ne-am asumat acest risc și conform graficelor, oamenii au rămas să se uite la Hagi, vorbesc de cei care erau prezenți în fața televizorului la acea oră târzie. Era un risc și pentru că suporterii dinamoviști supărați după rezultatul meciului ne puteau înjura că schimbăm subiectul.

A fost poate cel mai bun discurs al lui Hagi din ultimii ani. Hagi e plictisitor de multe ori, însă când se enervează, e supărat sau îl deranjează un anumit subiect își dă drumul și exprimă foarte multe lucruri dureroase, dar adevărate despre fotbalul românesc și despre societatea românească, în general. E adevărat, are poticneli în vorbire, dar de ce îl condamnăm pentru asta? Una dintre cele mai prestigioase publicatii de sport din lume FourFourTwo a realizat chiar zilele acestea un top al celor mai buni decari din istorie. Hagi este plasat pe 6, chiar înaintea lui Lionel Messi. Deci de ce îi cerem lui Hagi un discurs ca al colegului Radu Paraschivescu când noi trebuie să fim mândri cu ceea ce a realizat în terenul de fotbal? Să-l lăsăm să se exprime așa cum știe și cum poate, că spune în 10 minute mai multe lucruri decât alții într-un an. Hagi vorbește apăsat, vorbele lui au o greutate enormă și ar trebui să ne uităm mai mult la ceea ce spune, nu la cum o spune.

Pe pagina emisiunii am primit un mesaj (David Taciuc) care exprimă exact ceea ce simt eu și sunt convins că mulți sunt în asentimentul meu:

“Buna seara domnilor!
Poate intr-o zi copiii celor care acum il iau la misto pe Hagi vor avea o sansa data de Hagi. Poate Hagi e sansa multor copii din Romania. Mie imi place exprimarea lui, il ascult cu placere,  imi da speranta. Cand acei “mistocari” vor face ce a facut Hagi pentru tara noastra atunci sa vorbeasca. Eu chiar nu vad in momentul acesta un patriot mai mare ca Hagi. El este regele meu si il iubesc!”