Home » Sport

Category: Sport

O Cupă Mondială pentru Messi, vă rog!

“Vreau să câștige Cupa Mondială Argentina, pentru Messi”
Am auzit fraza asta la jumătate din oamenii de fotbal care au vorbit zilele astea înaintea turneului din Rusia. La fel gândesc și oamenii obișnuiți. De altfel, cred că jumătate din planeta e împărțită intre Anglia, Brazilia, Spania sau mai știu eu cu cine și restul de jumătate îi ține pumnii Argentinei.

De ce se întâmplă asta? Messi face luna aceasta 31 de ani, deci la următoarea Cupă Mondială va avea 35 de ani. Practic e ultima șansă pentru argentinian de a realiza ceva important cu naționala. S-a saturat și el să îl tot bată Chile prin Copa America de fiecare dată. Un succes în Rusia ar încheia discuția despre cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor, asta e de fapt cheia. Ce Pele, ce Ronaldo, ce Maradona, ce Cruyff. Dacă Argentina câștiga, Messi e cel mai bun din istoria acestui sport și nimeni nu ar avea ce să mai conteste. Poate niciodată nu a fost o presiune mai mare pe un singur jucător la o Cupă Mondială. Messi știe că are atâția susținători în spate, dar totodată e constient că un eșec ar da apă la moară tuturor celor care spun că nu ar fi reușit performanțele din carieră în afara sistemului perfect creat la Barcelona.

De altfel, e ultimul turneu final pentru Iniesta, omul care, fără Messi de la Barcelona, a cucerit cu Spania Cupa Mondială și de două ori Campionatul European. Adică exact colegii săi de la Barcelona au cucerit lumea și au demonstrat că sunt cei mai buni fără Messi, considerat decisiv de oameni pentru echipa sa. De asemenea, o presiune în plus vine și din faptul că marele său rival, Cristiano Ronaldo, a mai obținut încă un trofeu Champions League în acest an și a fost golgheterul competiției. Un Ronaldo care are deja un trofeu major cu naționala în palmares.

Practic jumătate de planetă s-a saturat să susțină că Messi e cel mai mare din lume și să apară câte unu să facă mișto “da, mă, e cel mai mare cu Getafe și Malaga”. Jumătate din oamenii planetei, cei care nu au o națională participantă, vor să câștige Messi pentru a-și valida propria lor opțiune, să poată avea în sfârșit o replică de luat în seamă atunci când discuția ajunge la cel mai mare din istoria fotbalului. Deci, hai Argentina, să terminam odată cu treaba asta 😁

Doamna Firea, bucureştenii şi fluierăturile!

Știți gluma aia la care dădeau mulți share în timpul mitingului “Acum nivelul de inteligentă din multe localități din țară a crescut”? Evident aluzia că proștii au venit la București. Aici am simțit nevoia să explic 😋 Băi, și vedem că suntem foarte extaziați că primarul nostru a plecat în fluierături cu coada între picioare de pe stadion. Ok, foarte bine, politicienii trebuie să știe că nu sunt foarte iubiți. Dar nu știu cum să vă zic, Firea e primar pentru că noi, bucureștenii, am ales-o. Ea nu e impusă să domnească peste noi. Ea a fost aleasă de 246 de mii de bucureșteni dintre cei 1.800.000 cu drept de vot la o prezența la vot de 33 la sută. Deci 2 din 3 bucuresteni au stat acasă atunci când s-a decis viitorul în comunitatea noastră. Deci poate ar trebui să lăsăm superioritatea asta deoparte, că nu suntem mai inteligenți doar pentru că stam în capitală, mulți dintre noi veniți de prin alte părți. La fel cum, a fi ateu nu îți conferă statut. E același principiu, mulți ne căutăm argumente pentru ca nu cumva să ajungem să fim considerați proști de către cei din jur. Întotdeauna a fost așa, asta e una dintre marile temeri ale omului. “ce categorie e considerată mai inteligentă? Struțul de pădure? Eeeh, atunci eu de azi sunt struț de pădure”. Asta deși mulți dintre noi nu avem pene, cioc și nici gât subtire.

Ideea e că, fluierata, nefluierata, Firea e primar până la următoarele alegeri. Noi ar trebui să realizam până atunci că în 2016 am greșit să stăm acasă. Ăsta e primul pas în atingerea unui obiectiv, să îți dai seama ce făceai greșit până în momentul ăla. Abia atunci fluierăturile de aseară vor însemna cu adevărat ceva. O postare scrisă de un om născut și crescut în Bucuresti și care în iunie 2016 m-am enervat că nu a ieșit omul pe care am pus ștampila.

De ce Cristiano Ronaldo?

Stăteam la calculator şi vine la mine Raluca şi mă întreabă ce mai vreau să scriu. Îi spun că despre finala din seara aceasta, despre Ronaldo, d-astea. La care ea îmi spune “iar o să spună lumea că eşti subiectiv”. Iar eu am răspuns “Da, dar acum o să explic subiectivismul”

Cam despre asta vreau să scriu, de ce Ronaldo? Pentru că suntem obişnuiţi cu Ronaldo cel care doboară recorduri după recorduri, e cel mai urmarit sportiv pe reţelele de socializare, e idolul multor copii care se apucă acum de fotbal. Dar nu despre recorduri vreau să scriu, nu despre eterna luptă cu Lionel Messi ci despre lucrurile care m-au făcut pe mine să stau cu ochii pe el. Îl urmăresc de peste 13-14 ani când încă nu primise niciun Balon de Aur. Practic sunt un fel de Mircea Lucescu, eu l-am descoperit :)))

Cred că era 2004 anul în care eu eram un tânar dornic să lucreze în televiziune. Încă eram în facultate dar am auzit că TV Sport caută tinere talente, iar cum eu mă consideram destul de talentat am zis să merg să văd care-i treaba. Mă rog, ideea e că pe vremea aia TV Sport, pe lângă alte drepturi tv, avea în portofoliu şi ChelseaTV şi ManchesterTV.  Treaba era următoarea: aceste posturi oficiale ale celor două cluburi dădeau meciurile acestora din Premier League integral, însă la vreo două zile după ce se disputau. Eeeh, şi vă închipuiţi că nu puteau comenta aceste meciuri Costi Mocanu, Vali Moraru sau Andrei Radulescu. Aşa că de obicei eu eram responsabil să comentez Manchester United – Derby County 1-0 la 48 de ore după disputare. Şi să ştiţi că nu e un lucru tocmai uşor să încerci să pară naturale reacţiile tale din momentul golului care venea în minutul în care ştiai că va pica. Eeeh, pe vremea aia Cristiano Ronaldo, Arjen Robben, Wayne Rooney sau, aaah, Damien Duff 😛 erau doar tineri dornici de afirmare. Jose Mourinho abia luase “urecheata” cu Porto şi ajunsese la Chelsea unde Abramovich îi pusese zeci de milioane de euro la dispoziţie să facă o super echipă. În sezonul 2004-05 a câştigat primul titlu din istorie pentru această echipă, apoi imediat a mai adus un titlu.

Echipele din Finala UCL 2008

 

După aceste trofee câştigate de maşinăria lui Mourinho, Manchester United cu Cristiano Ronaldo MVP a luat trei titluri la rând. a jucat doua finale de Champions League plus alte câteva trofee interne. Ronaldo în acesti ani trei ani la United a marcat 91 de goluri în 155 de partide. Reţineţi, el încă nu era bestia din ultimul timp când caută doar golul. Pe vremea aceea el încă evolua în bandă, era mijlocas lateral clasic. Rooney – Tevez a fost atacul lui Manchester în finala cu Chelsea din 2008.

Apropo de acea perioada, TV Sport avea drepturi şi pe campionatul Argentinei. Şi pe atunci comentam multe meciuri de-ale lui River Plate, acolo unde evolua un copil care mi-a plăcut foarte tare şi am fost convins că va ajunge un mare jucător. Alexis Sanchez. Ok, poate nu e la nivelul lui Cristiano, dar e un jucător de clasă mondială. Cam acelaşi tip de jucător, spectaculos şi cu scheme în sânge :))

Pun acum linkul cu golul lui Ronaldo cu FC Porto, gol la care îl putem auzi pe comentatorul partidei spunând: “How many players in world football would dare to try that?!”

Ehh, cam despre asta e vorba la Cristiano Ronaldo, realizează lucruri pe care alţii nu îndrăznesc să le încerce.  De aceea, pe lângă Ronaldo îi am ca favoriţi pe Hagi, Ibrahimovic, Lampard, Sneijder. Amintiţi-vă ce jucător era olandezul în echipa lui Inter care a luat UCL! Sau Hagi…câţi jucători ar fi încercat să-l surprindă pe Cordoba cu acel trasor? E imposibilă lovitura. Ce să mai spunem de foarfeca lui Ibra din amicalul cu Anglia? Şi tot aşa…

Când a luat primul Balon de Aur a fost prima oară când m-a şi interesat de acest trofeu. De altfel, pe cine interesa aşa mult de el înainte de era Cristiano – Lionel? Nu era deloc acest interes enorm din partea tuturor, fani, jurnalişti, companii, sponsori etc.

Şi acum mărturisirea care va şoca multă lume 😀  În 2009 am trăit o mare dezamăgire. Cristiano Ronaldo devenea cel mai scump jucător din istoria fotbalului transferându-se la Real Madrid pentru 94 de milioane de euro. Să explic contextul situaţiei. De fiecare dată eu la fotbal ţin cu echipa mai mică. Pe vremea aceea nu înţelegeam cum poate cineva să ţină cu Real Madrid, care avea deja o grămadă trofee în palmares şi îşi făcuse obiceiul să cumpere cei mai buni jucători din lume. Chiar simpatizam cu Barcelona că încerca să-i opună rezistenţă Realului Galactic. Chiar eram unul dintre cei mai mari fani ai lui Rivaldo pe vremea aceea. S-a dus o bătălie internă foarte mare în acel moment. Ce fac, cu cine ţin, cum să mă bucur la golurile lui Ronaldo dacă eu antipatizez cu Real Madrid?

Eeh, situaţia s-a simplificat foarte uşor chiar după transferul lui Ronaldo. Pentru că imediat a început dominaţia Barcelonei, iar sentimentul meu de antipatie s-a mutat în sensul opus. Barcelona devenind aproape invincibila cu Xavi, Iniesta, Pique, Dani Alves, David Villa sau Mascherano mi-a făcut situaţia mult mai uşoară şi am reînceput să ţin cu echipa considerată inferioară, Real Madrid. Hmmm, sper că nu am uitat niciun jucător important din acea însiruire 😛

Două lucruri despre Ronaldo la naţionala Portugaliei. În 2012 a fost golgheterul (la egalitate) Campionatului European cu o naţională a Portugaliei care nu emitea nicio pretenţie şi a ajuns în semifinalele turneului. Apoi în 2016 a fost apogeul carierei sale. Să câştigi trofeul în faţa unor echipe ca Spania, Franţa aflată pe teren propriu, Germania, Italia, Anglia sau Belgia e senzaţional. Ştiu, mulţi spun că nu a avut mare contribuţie, deşi a dat 3 goluri la acest turneu. Dar mulţi nu înţeleg că fără Cristiano Ronaldo, chiar şi pe bancă, Portugalia nu ar fi îndrăzit să viseze la acest lucru. El a fost factorul determinant în atitudinea, în motivarea celorlalţi şi dorinţa de succes a celorlalţi colegi din teren. Păi, fără Cristiano Ronaldo accidentat de Payet în marea finală, Portugalia a fost un animal dezlănţuit, în sensul că toţi de pe teren parcă erau nişte lei şi cu siguranţă s-au gândit să câştige si pentru căpitanul lor.

PS: Payet a pierdut cumva finala Europa League din cauza unei accidentări?Hmm…ciudat.

Cristiano Ronaldo are astăzi şansa să egaleze numărul de trofee al Barcelonei în Champions League. Este absolut incredibil dacă stai să te gândeşti. Dar chiar dacă nu ar reuşi acest lucru, pentru mine Cristiano Ronaldo e cel mai mare pentru munca şi efortul pe care l-a depus în toată cariera pentru a fi cel mai bun. Şi mai dau acum pe final încă un argument. A demonstrat la 3 cluburi plus naţională că poate fi number one. Pentru că avem disputa de astăzi cu Salah. Păi Salah are deja un eşec în carieră la Chelsea şi nici la Fiorentina nu a rupt gura târgului. Nu putem ştii niciodată dacă un jucător scos din angrenajul cu care a fost obişnuit de mic poate evolua la acelaşi nivel. Cristiano a demonstrat-o.

Am promis la începutul articolului că explic subiectivismul, sper că am reuşit în mare măsură.  Hala Madrid!

PS: Mai las şi asta aici, poate va interesează:

Familia monoparentală şi tradiţionalul pachet Family!

Circulă în online acest articol de pe un blog personal, în care o mămică povesteşte ce a păţit ea când a vrut să intre la film cu cei doi copii ai ei. Spune că o angajată i s-ar fi adresat astfel: “Doamnă, nu înțelegeți că nu există familii cu un singur adult? Familia are doi adulți și unul sau doi copii…sau, în cazuri mai rare, mai mult de doi….  că ei nu reprezintă o familie.” Evident, dacă într-adevar exprimarea a fost exact aşa, atunci ea e de condamnat.

Toată povestea e aici, ca să comentăm în cunoştinţă de cauză: http://beautybyjules.ro/featured/hollywood-multiplex-vs-familia-monoparentala/

Bun, deci ăştia de la Multiplex, companie privată, s-au gândit să facă ceva oferte şi s-au gândit să vină în întâmpinarea celor care vor să iasă la film în familie. “Băi, cum facem? Păi dăm dreptul să intre la doi adulţi si facem pachete separate pentru unul si doi copii. Iar dacă vine şi cu al treilea, asta e, o să cumpere un bilet în plus pentru copil că şi aşa, costă doar 14-16 lei. Ok, daţi-le la promovat”


Şi vine la coadă această mămică împreună cu cei doi copii. Tatăl nu e prezent, din păcate, din motive pe care doar le putem bănui. Oricum, e foarte adevărat, e dificil să creşti singură doi copii în România zilelor noastre. Revenim la cazul nostru. Această mămică avea posibilitatea să cumpere pachetul Digital pentru doi adulţi şi 2 copii sub 12 ani la 68, dacă i se părea rentabil să plătească un bilet în plus, ceea ce nu e, dar ca idee. Sau avea posibilitatea să plătească un bilet de adult si doua bilete de copii, adică 48,5 lei de luni pana joi sau 58,5 lei ivineri – duminică. Preţurile diferă pentru că nu se spune în text în ce zi și la ce ora s-a întâmplat “nenorocirea”. Pur și simplu, pachetul nu i se adresa ei. Sunt convins ca dacă voia sa achiziționeze acest pachet, plătind costul sau, nu ar fi refuzat-o nimeni.

Deci, vedem în stânga că un pachet Family Digital era 68 de lei şi, orice variantă ar fi ales, ea ar fi ieşit în câştig. Deci despre ce vorbim? Uite, v-am pus alături şi poza cu pachetele şi poza cu preţurile biletelor întregi. Puteţi face singuri calculele.

Ok, am spus-o, dacă angajata i s-a adresat aşa cum pretinde, a greşit şi ar merita sancţionată, dar toată postarea mămicii nu se referă la angajata respectivă, se referă la politica Multiplex-ului care discriminează familia monoparentală. Iar aici e întreaga cheie a acestui subiect. Un blog de care nu au auzit foarte mulţi trebuie promovat. Şi atunci probabil că a venit ideea “hai să scriem ceva împotriva familiei tradiţionale, doar ştii că ăştia dau share la orice e pe ideea asta. Poate avem noroc şi ajunge şi pe mâna unor oameni importanţi din presă care abia aşteaptă să îşi mai înfigă colţii în tot ceea ce ţine de tradiţie.” Mă rog, aici e doar o presupunere.

Nu e vorba de nicio discriminare. Văd pe site-ul lor tot felul de promoţii, unul e “meniu romance”. Păi bănuiesc că se referă la un cuplu.  Eu zic că ar putea fi acuzaţi că exclud din această campanie pe cei care au mai multe soţii, nu? Sau dacă noi venim 3 şi spunem că ne iubim cu toţii de ce nu am putea beneficia de această promoţie? Înţelegeţi care e absurdul situaţiei?

Zis şi făcut. Bulgărele a luat-o la vale şi toată lumea a aflat de acest blog. Problema mea e, însă, alta. În cadrul textului e aceeaşi placă pe care o auzim din gura tuturor rătăciţilor: “Băi, nene, familia cu un singur adult nu e familie? Vine referendumul peste noi şi atunci cum vor fi protejate aceste familii care au rămas fără unul dintre părinţi?!”
Eeeh, mai ţine cineva minte ce vrea să schimbe în Constituţie acest referendum? Că mă gândesc că lumea a uitat şi poate de asta e aşa în ceaţă. Acest referendum vrea să schimbe “căsătoria se realizează între doi soţi” cu “căsătoria se realizează între un bărbat şi o femeie”. Deci ce treabă are familia monoparetală în treaba asta? Unde era familia monoparetală protejată până acum? Familia monoparentală e familie, nu aşa cum se presupune că s-ar fi exprimat angajata Multiplex, dar nu are legătură cu eventuala modificare a Constituţiei. Aducerea în prim-plan a familiei monoparentale e doar o strategie, şi recunosc, una excelentă, de a atrage familiile în care a existat un divorţ sau un deces alături de cei care critică modificarea din Constituţie. Simplu, cineva se foloseşte de ele. Statutul familiei monoparentale nu se va schimba cu absolut nimic dacă Referendumul cerut de 3 milioane de români în urmă cu fix 2 ani va avea loc. Da, atât a trecut şi nimeni nu ştie când va avea loc.

Şi apropo de acest referendum, că altă idioţenie care circulă foarte intens e aceea că “Nouă ne trebuie acest referendum, când se taie pomii în ţară, când nu avem spitale and so on…?”
Păi cine îi împiedică pe aceşti oameni să propună un referendum pentru a modifica Constituţia astfel încât nimeni să nu mai taie niciun copac în ţara asta? Să strângă necesarul de semnături şi apoi poate că vor fi satisfăcuţi. O problemă nu are legătură cu alta. Dacă un număr suficient de cetăţeni sunt de acord cu propunerea respectivă, daţi-i drumul la treabă! Dar na, e uşor să critici din tastatură fără să te implici deloc în ceva concret.

Hai că v-am lăsat, că vreau să ies în această duminică frumoasă cu familia mea tradiţională la o pizza pe o terasă şi e deja târziu 😀

Duminică liniştită!

Poliţie Română, ai o mare problemă!

Priviţi aceste imagini! Aceste imagini sunt de pe 4 mai 2015. În acea dată un jurnalist de la Pro TV a fost înjunghiat în picior chiar în faţa sediului postului de televiziune. Victima e un fost coleg cu mine, un băiat care, conform clişeului, nu ar putea răni nici măcar o muscă. Atacatorul a încercat iniţial să-l înjunghie în zona gâtului, deci vorbim de o tentativă de ucidere. Pe 6 mai, la două zile distanţă, Poliţia Română dădea aceste imagini publicităţii şi făcea apel la cetăţeni să se mobilizeze pentru a-l găsi. Sunt capturi de pe o camera aflată pe o străduţă alăturată, atacatorul a fost filmat imediat după incident. Noi astăzi ne agităm în căutarea unui pedofil care e ameninţat de Poliţia Română pe facebook că a devenit prioritatea sa numărul 1! Dar credeţi că individul acesta, ce a încercat să omoare un om, a fost prins? Eram chiar curios dacă s-a rezolvat ceva şi i-am dat în această seară un sms fostului meu coleg să îl întreb dacă l-au găsit între timp. Mi-a răspuns sec că nu. Nici nu ştim după doi ani care a fost motivul acelui atac. Deci despre ce vorbim? Filmat, pozat, caz cunoscut în întreaga ţară şi…nimic. Dragă Poliţie Română, înainte de a ne aburi pe facebook că faci mare campanie de capturare a unui infractor, vezi că ai deja alte cazuri care au ieşit la iveală şi au arătat incompetenţa ta! Ai o mare problemă, lasă facebook-ul şi trimite oamenii în stradă, mobilizează-i, învaţă-i dacă sunt incompetenţi, dă-i afară dacă nu au chef de muncă, fă ceva! Protejează-ne sau spune-ne dacă e cazul să mergem toţi cu spray-ul paralizant în geantă! Nevastă-mea umblă deja cu el în geantă de ceva timp…

Doi elevi umiliţi ieri, profesori umiliţi în fiecare zi!

Ne plângem toţi că sistemul de învăţământ e la pământ, că elevii nu vin la ore, că nu învaţă, că profesorii sunt slab pregătiţi, că manualele sunt proaste sau lipsesc cu desăvârşire şi tot aşa. Dar în condiţiile acestea nu facem nimic să contribuim la îmbunătăţirea situaţiei. Da, noi toţi. De ce spun asta? Pentru că foarte mulţi elevi vin la şcoală fără cei 7 ani de acasă. Mulţi uită că trebuie să-şi educe ei întâi odrasla şi abia apoi trimis la şcoală. Profesorii trebuie să înceapă să lucreze cu copilul care are elementele de bază ale bunului simţ deja în cap. Lucrul acesta se întâmplă din ce în ce mai des. Mi-l spune maică-mea, învăţătoare, deci e certificat, sunt din ce în ce mai greu de stăpânit!

Şi acum să ne aplecăm asupra cazului de la Ploieşti unde o profesoară e acuzată că i-a tuns şi umilit în faţa clasei pe doi elevi care aveau părul prea lung.  Întâi să ne uităm la poza de mai sus, publicată în Adevărul, cu unul dintre elevi şi apoi mai discutăm. Deşi, după o primă privire, cazul ar trebui încheiat.

Deci, profesoara se apără spunând pentru acelaşi site: Sunt profesor serios care încearcă să-i determine pe elevi să-şi găsească un drum, o ţinută care să-i facă să se descurce când vor ieşi din băncile şcolii. Consider că elevii noştri au egalitate de şanse şi atunci încerc să construiesc în ei un simţ civic. În cadrul orei de dirigenţie, în mod repetat, le-am explicat ce trebuie să facă. Elevii vin la şcoală cu un fel de moţ gen samurai în vârful capului, iar când îşi dau acel moţ jos sunt în permanenţă preocupaţi să-şi aşeze freza, să fie într-o formă anume, să aibă un look, nemaifiind atenţi la ceea ce se întâmplă în clasă“

Eu îmi aduc aminte de dirigintele meu din liceu, un profesor de matematică foarte bun dar şi un om de nota 10. Domnul Boată avea obiceiul ca atunci când vedea un băiat că nu e atent la ore să vină lângă el şi să se aşeze puternic cu cotul pe umărul acestuia. În condiţiile de azi, în 2017, gândindu-mă la acest lucru, poate că ar fi trebuit să mă simt umilit, că toţi ceilalţi elevi râdeau în acel moment. Umărul mă durea dar îmi învăţam lecţia, ştiam ca trebuie să fiu atent la ce mi se predă. Aceeaşi metodă era aplicată şi celorlalţi colegi. Fetele nu primeau acelaşi tratament pentru că şi atunci exista conceptul de hărţuire şi se putea interpreta. De fapt, stai, ca dacă mă gândesc bine, aş putea să-l dau în judecată pe diriginte pentru discriminare sexuală. Mamă ce ieşea dacă se întâmpla asta în anul de graţie 2017 unde toţi suntem emancipaţi si ne cunoaştem drepturile. Hmmm, dar nu o fac pentru că văd că lecţia mi-a prins bine, cel puţin aşa cred eu.

Tot profesoara mai precizează: “În acea oră de dirigenţie, am reluat această discuţie pentru că tocmai primisem nişte informări că la alte ore nu fac ceea ce trebuie şi atunci le-am spus să se tundă pentru săptămâna viitoare. Copiii au început în clasă să-şi măsoare una altuia părul pentru că au considerat că nu au depăşit o limită a regulamentului. Unul avea 12 centimetri, altul vreo 14 centimetri. Discuţii au mai avut loc şi la alte ore de dirigenţie şi la şedinţa cu părinţii. În urma discuţiilor repetate, unii dintre băieţi s-au tuns şi chiar au constatat că le stă mult mai bine. Când au început să se măsoare şi au constatat că sunt cu dimensiunile de păr mult peste ceea ce ar trebui să fie, eu am spus sub formă de glumă, că eu, fiind profesor de matematică, n-aş şti să-i tund, să se ducă la frizer, pentru că frizerul este singurul în măsură să-i tundă. Unul dintre copii avea o foarfecă pe care mi-a împrumutat-o (…) M-am apropiat de elevul Ioniţă Rareş, el a fost cel mai apropiat de mine, nu a fost în niciun fel împotriva apropierii mele de el. Din partea din spate, am luat între vârful degetelor o mică şuviţă din care am tăiat într-adevăr zece firişoare de păr de o lungime de un centimetru – un centimetru jumătate, şuviţă pe care i-am pus-o pe caiet în aşa fel încât să vadă că nu a fost tuns, traumatizat, în niciun fel agresat. A fost tot timpul de acord, a râs, în niciun caz intenţia mea nu a fost denigratoare la adresa copiilor. ”

sursă foto: adevărul.ro
Răzvan Ioniţă, unul dintre părinţi.

Apoi vine declaraţia unuia dintre părinti, luată tot de Adevărul: „Doamna dirigintă, în urma unor mai multe ameninţări că îl va tunde ea, până la urmă l-a tuns. I-a tăiat o şuviţă de păr. Asta odată contravine mai multor legi. Problema este foarte simplă. Înainte să se întâmple asta a fost măsurat şi umilit în faţa celorlalţi copii în faţa clasei. Au fost găsiţi încorecţi pentru că părul a fost de 15 centimetri şi nu de 5, ceea ce mi se pare aberant. Doi, această problemă nu este de ieri de azi, este mai veche. Am spus şi eu şi celălalt părinte că acest regulament cu 5 centimetri lungimea părului este neconstituţional şi incorect. Eu nu am semnat acel regulament. Copilul, dacă l-a semnat, nu contează, pentru că nu este adult. I-am explicat că nu sunt de acord cu aşa ceva şi credeam că subiectul s-a închis, dar se pare că nu. A continuat să-l ameninţe, să-i spună că e părul prea mare şi am ajuns aici.”

Deci individul nu şi-a pus niciodată problema că băiatul său merge la o şcoală încălcând regulamentul acesteia! Ok, nu eşti de acord cu el, fă demersurile necesare să fie schimbat. Vorbeşte cu diriginta, vorbeşte cu directoarea, fă o petiţie, mergi la inspectorat, tu ştii, dar nu poţi să ignori un regulament, oricâd de imbecil ar fi el atâta timp cât el e în vigoare! E aceeaşi discuţie imbecilă cu aceea de la liceul greco-catolic cu părul lung al unui elev. Suntem în 2017,  aşa şi? Nu înseamnă că nu mai avem reguli, nu înseamnă că putem face orice, nu asta înseamnă democraţia, nu ne intră deloc în cap lucrul acesta. De când cu corectitudinea politică fiecare are impresia greşită că poate face ce vrea. Total eronat!

Părintele, spune el, că nu va face nicio plângere penală. Dar s-a gândit vreodată că educaţia transmisă copilului nu e una în regulă? Nu, el nu-şi pune astfel de întrebări.  Bun, profesoara a greşit şi ea. Ea trebuia pur şi simplu să nu-i mai primească la ore nu să pună mâna pe foarfecă. Probail au existat presiuni din partea colegilor de la alte ore să rezolve ea situaţia, fiind dirigintă. Eu unul sunt convins că aşa stă situaţia. Practic prin gestul ei, ea chiar a considerat că le face o favoare elevilor. Dacă nu-i mai primea atunci părinţii erau chemaţi să discute situaţia şi li s-ar fi pus în vedere ce au de făcut. Dar sunt convins că a ajuns la capătul răbdării, nemaiştiind ce să facă pentru a-i determina pe cei doi elevi să intre în rândul lumii. Da, în rândul lumii, e un regulament şi trebuie respectat. La şcoală înveţi ce înseamnă respectul, trebuie să-ţi respecţi profesorul! Astăzi nu mai avem respect în societate şi pentru că în şcoală nu mai înveţi ce e ălă din cauză unor astfel de reacţii, cum sunt acestea apărute în urma cazului de la Ploieşti.

O prietenă de pe facebook, jurnalistă, a scris, referitor la acest caz: “Doamna Magdalena Vasile mi-a fost dirigintă în liceu. Un super om şi o super profesoară.”  By the way…

Una dintre marile probleme ale sistemului de învăţământ apare exact de la această “emancipare” înţeleasă greşit de mulţi. Profesorii sunt legaţi în acest moment de mâini şi de picioare, mulţi nu ştiu cum să gestioneze această situaţie. În orice moment te poţi trezi cu un părinte nemulţumit de modul în care i-ai tratat copilul. Fiecare ştie acum drumul către instanţă, fiecare ştie să ameninţe cu acest lucru şi fiecare CREDE că îşi cunoaşte drepturile. De aceea profesorii în ziua de azi nu-şi mai dau interesul, e greu să te mai impui, autoritatea profesorului e mult ştirbită, foarte puţini te mai ascultă. Exista pe net un meme, dar pe care acum nu l-am găsit din păcate, cu situaţia din trecut şi cum e acum. Înainte îl întreba părintele supărat pe copil de ce a luat 4, iar acum părintele supărat merge la profesor să-l întrebe de ce i-a dat 4.

Să vedem ce spune şi Rodica Popescu, directorul Liceului Al. I. Cuza din Ploieşt: “Regulamentul este public, în fiecare sală de curs este afişat acest regulament. La prima şedinţă, părinţii semnează că au luat la cunoştinţă despre regulile instituţiei”

Bun, deci cei doi părinţi spun că nu au semnat regulamentul. Copiii să nu mai fie primiţi la ore până ce regulamentul este semnat de către părinţi, asta e singura soluţie în acest caz. Vrei freză de samurai, du-te în Japonia! Mă deranjează extrem de tare şi lipsa de raţionament a multor jurnalişti şi formatori de opinie în legătură cu acest caz. Foarte puţini văd cauzele şi atacă doar efectul.

Apropo, am tot încercat să-mi aduc aminte dacă liniile la palmă le-am luat doar în şcoala primară sau şi în generală. Trebuie să întreb pe cineva.

E groasă situaţia în teritoriu. Vedem ce mai putem salva 🙂