Home » Social

Category: Social

Corectitudinea politică excesivă scoate fetele din F1!

Ca în fiecare an, organizatorii Formulei 1 caută tot felul de soluţii să aducă audienţă pentru competiţie. Adică metode să facă şi mai mulţi bani. Ceea ce nu e de condamnat până la urmă. Ultima inovaţie e să elimine aceste fete de pe pistă. Anunţă ei că vor fi înlocuite cu copii. Copii care vor fi foarte încântaţi să-şi ţină de mână idolii lor. Ceea ce e perfect adevărat. Pare chiar o măsură binevenită.

Continental Tire girls with Mazda at Mazda Raceway Laguna Seca staff

Şi intrăm pe site-ul oficial să vedem ce zic exact:

“While the practice of employing grid girls has been a staple of Formula 1 Grands Prix for decades, we feel this custom does not resonate with our brand values and clearly is at odds with modern day societal norms. We don’t believe the practice is appropriate or relevant to Formula 1 and its fans, old and new, across the world.”

Aceasta e declaraţia lui Sean Bratches, cu funcţia sa oficială de “Managing Director, Commercial Operations at Formula 1”

Deci el recunoaşte că e o practică veche si tradiţională în Formula 1, însă care nu se mai “pupă” cu normele societăţii curente.  Şi dacă stai să te gândeşti, ai putea zice “da, mă, stăteau  alea acolo săracele ca nişte bucăţi de carne şi se uitau toţi în ţâţele lor!”

Curiozitatea mea a mers mai departe şi am încercat să aflu cu cât sunt-erau plătite aceste fete pentru a ţine sus pancarta cu numele pilotului, de

sursa foto: The Sun

exemplu. Şi am găsit în The Sun un articol care spune că unele îşi plăteau întreaga facultate din această “meserie”. Şi ştim cu toţii că ai nevoie de zeci de mii de euro ca sa termini  o facultate prin Anglia, de exemplu.

 

Kelly Brook (în dreapta), model şi fostă grid-girl vorbind despre acest lucru: “Una dintre cele mai frumoase meserii din lume. Te imbraci elegant şi rafinat, ai parte de o mulţime de suprize şi niciodată nu am simtit că cineva a profitat de mine”.

O alta, Rebecca Cooper, spune în The Sun: “E ridicol că unele cică luptă pentru drepturile femeilor însă ceea ce fac e să spune celorlalte ce au voie sau nu să facă. Politically Corectness Gone Mad”

Cine are dreptate? Ele nu par să fi avut nicio problemă.

Ok, lăsănd doar această parte din discuţie la o parte, nu pot să nu mă întreb dacă această decizie nu e influenţată de faptul că Marele Premiu a ajuns în ultimii ani prin locuri mai exotice ca Bahrain, Qatar sau Abu Dhabi. Şi ştim cu toţii că femeia nu e la fel de respectată şi nu are aceleaşi drepturi în toate locurile lumii. Încă acţionează legea Sharia prin aceste zone. Una dintre prevederi spune că pentru a dovedi un viol e nevoie de marturia a doi barbaţi sau a unui bărbat şi a doua femei. O femeie se poate plânge mult şi bine de una singură dacă e doar cuvântul ei împotriva agresorului. De asemenea, violenţa domestică îndreptată împotriva femeii e foarte greu de demonstrat tocmai din motivul acesta şi de cele mai multe ori nu se ia nicio măsură împotriva soţului barbar.

Bun, în atare condiţii, nu ne putem gândi că influenţa oamenilor cu bani din aceste zone a avut un cuvânt decisiv?

Nu puteai îmbraca fetele de la pit stop astfel, aşa că mai bine le scoatem de tot, nu? :)) Pentru că Formula 1 se transmite peste tot în lume, inclusiv în zonele de care vorbeam, nu puteai să-i araţi bărbatului islamist femei  sexy îmbracate în latex. Aşa că mai bine o dăm că schimbăm totul pentru respectul şi pentru egalitatea dintre sexe. Nu e mişto că am ajuns în vremurile în care să poţi spune că albu-i negru şi toţi ceilalţi să creadă că aşa e?!

 

 

 

 

Cetatea Filmului Progresist!

V-aţi luat bilet la “120 BPM”? Păi nu aveaţi cum încă, deoarece va fi lansat abia pe 26 ianuarie în cinematografele din România.  Dar grăbiţi-vă, faceţi-vă revervare din timp pentru că e o peliculă ce nu trebuie ratată. A primit deja marele premiu al juriului de la Cannes şi a luat multe alte premii pe la diferite festivaluri. “Inimile noastre sunt incă sub impactul socului. Lacrimile au inundat sala de cinema” au scris cei de la Le Monde. Franţa l-a propus ca nominalizare la Oscar în acest an, însă după cum vedem nu a prins lista finală. Probabil după ce au dat anul trecut marele premiu dramei Moonlight au considerat că ar fi deja prea mult să apară pe lista de anul acesta nu una, ci două drame cu acelaşi mesaj.  Pe lângă cei 120 km/h avem “Call Me by your Name” care concurează pentru marele premiu. Film care va aparea şi el în cinematografele noastre la începutul lunii februarie.

Sub masca unei campanii pentru prevenirea şi conştientizarea pericolului pe care îl reprezintă SIDA la nivelul societăţii, filmul 120 BPM face parte din galeria ultimelor evenimente care încearcă să impună pe agenda publică necesitatea adoptării unor legi favorabile comunităţii LGBT în toată lumea, inclusiv în România, ţară care, deocamdată, se împotriveşte oarecum progresului cu forţa. Ba chiar, filmul poate fi considerat un manifest pentru toţi care doresc să-şi apere drepturile.

“120 Bătăi pe minut” nu se referă la câte palme ia o femeie în familia tradiţională într-un minut, ci ne prezintă lupta unui grup de activisti homosexuali, ACT-UP, in Franta anilor ’90, pentru a determina autoritatile si companiile farmaceutice sa actioneze impotriva maladiei SIDA. Teoretic, un lucru bun, nu?! Dar vedem mai încolo ce şi cum. Organizaţia ACT UP e considerată una dintre precursoarele mişcărilor civice de după anii 2000 care au condus în final la obţinerea unor drepturi pentru diferite grupuri de minorităţi, sexuale şi civice.

 

Una dintre scenele filmului se petrece în curtea unui liceu unde cei de la ACT UP împărţeau prezervative. Acolo o elevă le spune vizibil dezgustată celor doi că nu are nevoie pentru că e imposibil să ia „boala homosexualilor”. Moment în care personajul principal îl sărută pentru prima oară pe partenerul său din film. Ce vreţi? Aşa a gândit regizorul că e cea mai bună replică pentru dezgustul adolescentei. Şi totuşi, ce faci când cineva nu te înghite? Scuzaţi-mi expresia care se potriveşte ca nuca în perete aici. Deci, ce faci în cazul ăsta? Stai şi îi explici că greşeşte şi îi aduci argumente în acest sens? Nu, începi să faci exact lucrul pe care respectiva persoana îl detestă, te lingi în public, în faţa ei, nu? Logică de regizor mare :))

În plus, tot la acel liceu, activiştii intră cu forţa în incintă şi încep să împartă prezervative liceenilor susţinând că astfel tinerii vor fi protejaţi faţă de pericolul reprezentat de SIDA. Da, ar putea fi o soluţie să băgăm aparate automate cu prezervative. Să le punem alături de cele cu croissante şi sucuri. Dacă vrea adolescentul să-şi bage o colegă “la una mică” în toaletă să fie sigură toată lumea că nu apare vreo sarcină nedorită. Că doar d-asta suntem pe primele locuri la avorturi în Europa, că nu au liceenii de unde să-şi cumpere prezervative la timp. Right…!

Ca o curiozitate, să ştiţi că filmul e distribuit cu clasificarea N-15, adică e nerecomandat copiilor sub15 ani, iar în momentul achiziţiei biletelor să fie un adult care să supravegheze minorul.  Ne întrebam oare ce ar trebui să conţină un film pentru a căpăta caracterul IM-18. Pentru că acest film, pe lângă anumite pasaje cu violenţă de limbaj şi acţiune, are şi o scenă de sex între cei doi parteneri gay din film. Scenă care are climaxul în momentul în care unul dintre cei doi scoate prezervativul şi face dragoste cu celălalt deşi era conştient că astfel va lua SIDA de la el. Emoţionant, nu? Educativ, sigur.

Dar hai să vorbim de industria de film, că am adus aminte mai sus de Academia Americană. Am parcurs lista din acest an de la Oscar. La o privire mai atentă am descoperit următoarele persoane gay pe lista finală: producătoarea Darla K. Anderson cu animaţia Coco, Rachel Morrison cu Mudbound la Cinematografie, Yance Ford cu Strong Island la cel mai bun documentar, Benj Pasek pentru cea mai bună melodie din The Greatest Showman. La producători stăm foarte bine, avem nu mai puţin de 4 nominalizaţi care sunt luaţi în evidenţele LGBT: Megan Ellison (Phantom Thread), Luca Guadagnino (Call me by your name), Scott Rudin (Lady Bird) şi Peter Spears (tot Call me by your name). La cel mai bun scenariu îi avem pe James Ivory (Call me by your name) şi Dee Rees (Mudbound).

Toţi acesti oameni sunt gay. Acum, unii dintre noi ne-am putea întreba “băi, dar dacă sunt atâtia pe această listă înseamnă că eu am fost închis la minte şi nu am vrut să accept că sunt foarte mulţi printre noi!” Ar fi o variantă aceasta, unii ar spune că respectivul care gândeşte aşa a evoluat şi a acceptat că trăieşte într-o lume care a depăşit stadiul de Ev Mediu. Dar mai sunt alţii care pot gândi aşa “sunt aşa multe persoane LGBT în Cetatea Filmului datorită propagandei care s-a făcut de-a lungul timpului pentru aceştia încât discriminarea pozitivă a acţionat în aşa fel încât au avut acces mult mai uşor la poziţii importante. Sau au primit proiecte mai uşor, sau au fost angajaţi exact pe această bază. Sau poate că fac parte dintr-un mare plan. Sau…sau…” Dar cei care gândesc aşa sunt oameni homofobi şi nu înţeleg faptul că lumea evoluează.

Şi apropo de asta, v-a povestit copilul dumneavoastră cum s-a terminat minunata poveste gay din serialul Andy Mack difuzat de Disney Channel? Că a fost o discuţie prin toamna anului trecut. S-a stârnit o isterie printre unii că Disney bagă în acest serial îndrăgit de copii o astfel de povese înduioşătoare. Noi eram curioşi, că n-am avut timp să urmărim. Dar ne-a plăcut filmul difuzat recent la cinema “Te-nsori cu mine, bro?”, o comedie spumoasă. Şi să nu uităm ce dezbatere a stârnit premiera remake-ului “Frumoasa şi Bestia”. Şi tot aşa.

Să nu uităm că noi suntem în acest moment cu ani buni în spatele statelor occidentale din punct de vedere al dezvoltării, al infrastructurii, al condiţiilor din spitale etc. Sau aşa ne consideră toată lumea, nu? Şi iată această captură din film cu replica “Nu putem face presa să fie interesată!” Se întâmpla în Franţa anilor 90. Vi se pare că acum, la noi, mass-media nu sunt interesate de această “problemă” a societăţii? Noua ni se pare că, din contră, e implicată activ în tot ce se întâmplă în legătură cu mişcarea LGBT. Dovadă si articolele despre acest film, căutaţi-le şi încercaţi să rezistaţi până la finalul acestor ode la adresa capodoperei realizate de Robin Campillo, că aşa îl cheamă pe regizor.

Aah, era să uit. Spoiler alert! La final, personajul principal moare. Şi probabil îl lasă cu întrebarea pe iubitul său “Am luat sau nu am luat SIDA de la el, deşi joc într-un film care se presupune că ne învaţă exact cum să ne protejăm?” Dar răspunsul îl aflăm numai dacă îl vizionăm.

Oamenii, câinii şi otrava din sufletele noastre!

“Ferească Dumnezeu, nu se poate aşa ceva, ferească Dumnezeu, e plină de sânge!” acestea sunt vorbele ingrozite pe care le auzim dacă urmărim filmuleţul din articolul de pe Adevărul. Acolo o femeie fuge speriată  cu hainele făcute franjuri de doi câini.

Adevarul.ro: Incident in Iasi, bărbat muşcat de testicule!
Asta e o ştire de astăzi. În articol se mai spune că sunt alte două victime, printre care un bărbat care a rămas fără un testicul. Aflăm că stăpâna animalelor are dosar penal din urmă cu o săptămână când animalele au atacat alţi trecători dar fără a-i răni. Deci ea s-a ales cu dosar penal pentru o infracţiune şi n-a făcut nimic pentru a îndrepta situaţia o săptămână mai târziu.Şi acum să punem în context informaţiile. Ieri a circulat pe facebook acest afis în care cineva anunţa toţi stăpânii de câini dintr-o zonă a sectorului 6 că va pune otravă pentru a-şi putea plimba liniştit copilul printr-un parc, aflat lângă o şcoală. Asta după ce un câine a sărit cu labele pe copilul său. Cineva a luat afişul şi a mers la poliţie unde a făcut o plângere penală pentru ameninţare.

 
Eu am câine, un collie, stau la curte şi înţeleg necesitatea acestui animal în propria ogradă. Dar de ce să ţii două animale agresive într-o curte aşa cum proceda femeia din Iaşi? Şi măcar dacă stăteau în curte, însă după cum vedem, au ieşit liniştiti pe stradă şi au făcut prăpăd. Şi nu mă îndoiesc că locatarii din zonă erau la curent ceea ce se petrece în acea curte şi probabil treceau cu ceva teamă pe strada respectivă.

Să vedem ce spune legea în cazul acesta, conform site-ului avocatnet.ro:

“Codul civil stabileste ca proprietarii sunt raspunzatori de prejudiciile cauzate de animale, chiar si in cazul in care acestea au scapat de sub paza lor. Astfel, persoanele care detin caini de lupta si de atac sunt obligate, conform OUG nr. 55/2002, sa incheie asigurari de raspundere civila pentru eventualele pagube produse de acestia.

Insa polita de asigurare nu este necesara doar pentru acoperirea pagubelor produse de cainii de lupta si de atac, deoarece existenta acesteia trebuie dovedita si atunci cand proprietarii sunt nevoiti sa informeze politia despre faptul ca detin astfel de animale.

Concret, toti proprietarii de caini periculosi sunt obligati sa-i inregistreze la Asociatia Chinologica Romana (AChR) si sa depuna, la sediul de politie in raza caruia sunt detinute animalele, o copie a adeverintei eliberate de aceasta autoritate. Din act trebuie sa reiasa incadrarea cainelui in categoriile I sau II.”

Deci indiferent dacă îţi scapă din lesă tot tu, omule, eşti vinovat! De aceea s-a introdus acum ceva ani amenda pentru lipsa botniţei pentru câinii periculoşi. Pentru că atunci când animalul scapă de sub control iar tu nu mai ai nicio putere asupra lui, să nu rănească pe nimeni. Botniţa nu e pentru momentele când tu îl plimbi liniştit alături, la picior.

Să ne aplecăm atenţia asupra mesajelor din acel anunţ lipit pe zidurile din sectorul 6. Toată lumea, mai ales in mediul online, s-a concentrat fix pe mesajul “pun otravă să moară toţi câinii”. E drept, e un mesaj criminal şi fără nicio scuză pentru cel care a scris-o. Însă trebuie să analizăm cauzele, cauze care pot fi deduse din celelalte propoziţii.

“Suntem un grup de familii” – aici poate apărea acuzaţia că omul poate inventa, însă cel mai probabil a pus afişul după ce s-a consultat cu mai multe persoane. Poate totuşi nu a prezentat formularea finală celorlalţi.

“Dacă nu se rezolvă situaţia, atunci punem otravă şi în parc” –  Omul ameninţă că va pune şi în parcul de câini dacă părinţii şi copiii nu se vor mai simţi în pericol în locurile publice. Că nimeni nu aruncă un copil în parcul special amenajat pentru căţei. Şi să vedem ce spune legea care e importantă aici:

“Cainii de lupta si de atac au accesul interzis in localurile publice, mijloacele de transport in comun si in alte locuri publice, este subliniat in OUG nr. 55/2002.

Exceptie fac doar drumurile publice si caile de acces catre acestea, insa proprietarii trebuie sa le puna botnita si sa-i tina in zgarda si lesa sau ham. Persoanele care incalca aceste reguli risca sa primeasca amenzi cuprinse intre 1500 si 3000 de lei.”

Deci noi nu avem voie să ne jucăm cu câinii în locurile publice, iar până la parcul de câini animalele trebuie să meargă cu botniţa pusă.  Un animal cu botniţa pusă nu te sperie niciodată, nu are de ce.

Apoi, omul reclamă faptul că i s-a speriat copilul de un animal care a sărit cu labele pe el. Ok, putem considera că avea botniţă deoarece aflăm că doar a fost murdărit şi că a rămas cu o sperietură.  Păi stăpânul acelui animal ar trebui să-şi pună nişte întrebări serioase în legătură cu comportamentul său şi al câinelui. Să fie mai atent, iar dacă nu poate să aibă grijă de el să ia măsuri imediate. Pentru că o sperietură provocată de un câine poate afecta grav sănătatea emoţională a unui copil. Am trăit ani de zile cu spaima de câini după ce pe la vârsta de 7-8 ani am fost alergat de un câine maidanez. Nu e deloc de joacă, “hai mă, că doar l-a speriat!”

Apoi tot în mesaj citim “Nu face nimica, e curăţel, e vaccinat!”. Repet, nu avea de ce să-i fie cuiva frică de vaccinarea unui câine dacă ar ştii că acesta nu poate muşca datorită botniţei. Deci e clar că un conflict avut în trecut s-a referit la un animal plimbat fără botniţă!

E clar, greşesc ambele tabere, şi unii, dar şi ceilalţi. Nu poţi ameninţa că omori toţi câinii din parc, e un gest extrem, animalele nu au ele nicio vină, chiar dacă fac partre dintr-o rasă agresivă. Stăpânii ar trebui să simtă rigorile legii şi să conştientizeze că nu te poţi plimba cu patrupedul fără lesă printr-o zonă populată. Dar nici nu poţi aştepta la infinit să se rezolve o situaţie când tu nu îţi consideri copilul în siguranţă. Iată unde se ajunge pentru că poliţia şi autorităţile nu iau măsurile necesar, adevăraţii vinovaţi.

 Ca să se înţeleagă exact ceea ce susţin am căutat pe net câteva informaţii. Un lucru important găsit e că în Cluj-Napoca din 2013, când au intrat în vigoare noile amenzi, până în 2015 nu s-a dat niciuna pentru vreun stăpân pentru plimbarea câinelui fără lesă.

Deci despre ce vorbim? Otrava e în sufletele noastre, ale celor care nu înţelegem reacţiile celorlalţi. Animalele nu au nicio vină.

Intrebările rămase după cazul “pedofilul-poliţist”!

“Pedofilul care a agresat, vineri dimineață, doi copii în lift, într-un bloc din București a fost prins de polițiști. Bărbatul, care lucra în cadrul Brigăzii Rutiere, și-a recunoscut faptele.

Aceasta este ştirea principală cu care ne începem această săptămână. Foarte bine că l-au prins, oarecum suntem toţi un pic mai liniştiţi, dar după toată această „nebunie” rămân câteva întrebări la care sperăm să apară un răspuns în următoarea perioadă. Aşteptăm ca aceste răspunsuri să apară, deşi de multe ori autorităţile bagă capul în pământ în astfel de cazuri.

E căsătorit, are 2 copii, el vine prin transfer de la Jandarmerie. Aceste fapte anulează munca noastră din ultimii ani.  E nevoie de o anchetă în cadrul Poliției, trebuie să verificăm cum a putut rămâne în sistem atâta timp pentru că există și o faptă din 2015. Practic, poliția este îngenuncheată. Trebuie să spunem pe nume, Stan Eugen a efectuat fapte de pedofilie. Era șoferul șefului de serviciu”, afirmă Dumitru Coarnă,preşedintele Sindicatului Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual (SNPPC) pentru Digi24.

Aceasta e o primă reacţie la cele întâmplate, o declaraţie sinceră, care însă aduce la lumină prima înrtebare:

1. “Poliţia e îngenuncheată.” Ce facem cu imaginea acestei instituţii? Foarte multe comentarii pe facebook aduc în faţă cazuri din trecut nerezolvate. Acest incident nu a făcut decât să aducă imaginea Poliţiei pe agenda publică. Până în acest weekend, toată lumea era oarecum nemulţumită de prestaţia poliţiştilor, dar nu era deloc ceva presant, aveam cu toţii altele pe cap.  Poate că imaginea unei instituţii nu e principalul nostru subiect, dar am considerat că aceasta ar fi prima întrebare, ca un punct de plecare.

sursa foto: facebook Politia Romana

2. Ce au făcut colegii săi din secţie/departament în aceste 3 zile? Pedofilul lucrează în Brigada Rutieră de Poliţie. Aflăm, ca o circumstanţă, că e acolo de puţin timp, că a venit de curând de la Jandarmerie. Pai ar fi trebui recunoscut, pe lângă colegii actuali, şi de colegii din Jandarmerie, nu? De ce nu a ieşit nimeni în faţă să spună cine este? Un infractor e reţinut pentru 30 de zile în momentul în care e considerat pericol public. Ne putem gândi că în aceste 3 zile, pedofilul putea “lovi” de mai multe ori. Poate ar trebui o sancţionare şi a colegilor săi de departament, trebuie o anchetă internă.

3. Ce verificări psihologice se fac în Poliţie? În aceste zile au fost diferiţi psihologi şi psihiatri care au realizat profilul psihologic al pedofilului. Că nu are ocupaţie, că locuieşte cu mama, că are un handicap fizic sau că e anxios. Păi pedofilul nostru lucrează în poliţie, locuieşte cu nevasta şi cei doi copii, conduce foarte bine, fără niciun handicap şi n-are probleme în a relaţiona cu alţi oameni.  Ne astfel punem întrebări privind competenţa acestor psihologi, unii dintre ei poate că lucrează direct cu poliţiştii. Aşa cum unii primeam scutire de la sport fără să facem nicio investigaţie, poate că aşa funcţionează şi testul psihologic în Poliţia Română. El e obligatoriu o dată la 3 ani sau de fiecare dată când situaţia o impune şi anual dacă examinatul conduce autovehicule. Dacă nu sunt relevante aceste testări de ce nu se schimbă, de ce nu le îmbunătăţim?

sursa foto: digi24.ro

4. Cum a trăit soţia/concubina pedofilului cu  agresorul în casă în aceste 3 zile? Bănuim că nevasta l-a recunoscut în imaginile transmise pe toate posturile tv. Şi atunci ce a fost în sufletul acesteia? Încă nu ne putem da seama daca poate fi tratată ea ca o victimă sau chiar ca o complice. Dar e clar că ar trebui chemată la audieri, suntem convinşi că se va întâmpla acest lucru.

5. Rezolvam doar cazurile supermediatizate? E foarte bine că s-a rezolvat acest caz, că a fost prins. Însă odată cu acest caz, ne-am adus aminte de cazuri mai vechi nerezolvate de Poliţia Română. Perversul din Titan din 2015, care se inchidea în lift împreună cu minori şi se masturba de faţă cu ei. Atunci a fost reţinut un suspect dar a fost găsit nevinovat. Mai târziu nu s-a auzit nimic, cazul a rămas cu autor necunoscut. Apoi, tot în 2015, un alt pedofil a agresat doi copii, filmat pe camere, dar şi atunci nimeni nu a fost găsit vinovat. A fost impresionantă desfăşurarea de forţe din acest caz, poliţişti trimişi pe teren cu poza pedofilului, oameni luaţi la întrebări, apel la populaţie. Însă toate aceste lucruri au apărut după ce cazul a devenit public şi mediatizat. Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi existat o singură plângere pe masa unui poliţist fără niciun fel de imagine oferită publicului?

6. Cum de există camere video într-un bloc ce nu era dotat nici măcar cu interfon? Bărbatul nu avea nici măcar o intenţie de a masca incidentul, nu a fost deloc atent, deloc prevăzător, deşi era angajat în poliţie din 2010 şi te-ai putea gândi că ar avea ceva experienţă în acest domeniu. Înstalăm camere în toate lifturile de acum încolo? Iată că aici a fost camera potrivită la locul potrivit. Şi cine verifică aceste înregistrări? Are dreptul administratorul să ne urmărească paşii către apartamentul propriu?

7. S-ar impune demisii din partea unor oameni, poate chiar a Ministrului de Interne? Aici nu facem niciun comentariu, doar aşteptăm 🙂

De sărbători, pe contrasensul aglomeraţiei!

De Crăciun am fost la socrii mei în Ardeal, de Revelion am fost acasă în Bucureşti, iar în această săptămână am fost două zile la Sibiu şi în împrejurimi. Şi nu știu cum să vă spun, dar nu am stat deloc în aglomeraţie, nici pe Valea Prahovei, nici pe Valea Oltului, nici în staţiunile montane, nici în Bucureşti, pe nicăieri. Şi ca să fie mai clar încă de la început ce vreau să spun să precizăm următoarele:
– pe 23 decembrie, sâmbătă, am plecat spre Reghin.
– pe 27 decembrie, miercuri, ne-am întors la Bucureşti.
– pe 4 ianuarie, joi, am plecat spre Sibiu
– pe 5 ianuarie, vineri, am plecat spre Bucureşti.

Avem, iată, exact zilele în care am văzut în jurnalele de ştiri imagini cu cozile interminabile din trafic. Păi oameni buni, dacă vrei să petreci un Crăciun minunat la Sinaia nu mai bei cafeaua de 10 dimineaţa. Noi ne-am sculat la 4 şi când am trecut noi pe acolo bătea vântul, nici măcar un covrig n-am avut de unde cumpăra. Nu mă împac deloc cu trezitul de devreme, dar îl prefer în locul nervilor din trafic şi a coloanelor de maşini.

Apoi, miercuri, am plecat la prânz, am băgat Waze-ul şi am găsit traseul potrivit. Poliţia ne-a deviat pe Cheia pentru că pe dincolo era aglomerat cu cei care veneau să petreacă revelionul la munte. Deeh, vrei să ai parte de un revelion de poveste nu te mai interesează cât stai în trafic, pentru că oricum gândul tău e mai mult la buzunarul care ustură 🙂

sursa foto: stirileprotv.ro

A trecut revelionul, distracţie, pam, pam şi dacă tot am mai avut câteva zile libere am zis să mergem două zile în oraşul în care i-am cerut mâna neveste-mii 🙂  Încă nu trecuseră efectele de mahmureală şi oboseală după revelion însă aveam la dispoziţie intervalul joi-duminică. Ce facem? Păi hai să plecăm joi dimineaţă şi să ne întoarcem vineri, că vine weekendul şi gloata merge iaraşi la munte 😀  Ok, nu toată lumea mai are liber în această săptămână, dar ideea rămâne, e valabilă şi când e liber toată săptămâna dar aglomeraţie e doar în weekend.

Cert e că românului îi place să se plângă de trafic, dar nu face nimic pentru a preveni această situaţie. Îi place să-şi bea cafeaua de dimineaţă liniştit, iar pe la 11 după ce se dezmeticeşte porneşte la drum. Chiar mă gândesc că ar fi fost interesant să aflăm când şi cum şi-au gândit plecarea şi traseul cei care spun “Nu e posibil să facem doar 2 kilometri între Sinaia şi Predeal într-o oră? Ruşine România!”

E o concluzie trasă pe drum, o generalizare. Evident că sunt cazuri şi cazuri, excepţii şi exemple contrare, deci nu săriţi în sus cei care dormiţi mai mult sâmbătă dimineaţa 😀

Taxi de Revelion şi inconştienţa doamnei Firea!

Am petrecut, am băut, ne-am distrat în noaptea de Revelion. Un revelion la casă, într-o localitate din Ilfov. Primul cuplu, finii, se ridică şi începe să se îmbrace. Era 3 noaptea. “Noi plecăm, e târziu, dar ne-am simţit foarte bine. La mulţi ani tuturor!”. Ei au venit şi primii, aduşi de fratele finului. Dar cu ce să ajungă acasă? “Chemăm un taxi!” Păi cum să chemi un taxi că aplicaţiile nu mai merg. Bine, ele funcţionează, dar taximetriştii au fost ameninţaţi să nu mai preia solicitările. Aşa că ne-am întors în timp cu 10 ani. Închipuţi-vă o petrecere ca în Matrix, pusă pe hold, cu time bullet, pentru că unii voiau să plece dar nu aveau cu ce. Eram 3 oameni sunând la companiile de taxi pentru a prinde vreun om al muncii în noaptea de revelion. E în regulă, te gândeşti că poate nu lucrează la fel de mulţi ca în zilele normale. Sau cine ştie, poate în noaptea de revelion simt că e de lucru şi sunt mai mulţi pe traseu, habar n-am. Ideea e că prin intermediul aplicaţiei puteam sta liniştiţi jos, ne continuam distracţia şi când apărea că “Gabriel Firescu” e pe drum spre locaţie oamenii se puteau ridica să plece.

sursa foto: Mediafax

Dar nu asta mă deranjează la idioţenia cu interzicerea aplicaţiilor. Nici măcar faptul că e interzis UBER-ul, eu nu am folosit niciodată, iar nevastă-mea de vreo 3-4 ori, maxim. Pe mine mă deranjează faptul că nu ştiu cu cine călătoreşte nevastă-mea. Eu am maşină, nu prea mă urc deloc în taxi, dar ei i-am cerut de fiecare dată să-mi trimită şi mie datele celui care prelua solicitarea. Vedeam acolo  “Florinescu Pandelică”, indicativul, compania de taxi, poza individului, tot ce mă interesa. Stăteam liniştit că nu se putea întâmpla nimic. Acum ce a făcut doamna Firea? Mă întoarce în timp ca să stau să o întreb pe nevastă-mea dacă e totul în regulă, dacă taximetristul nu e vreun dubios, dacă are numărul afisat, dacă are poză, toate cele. Nu are rost să-i mai cer poză, că doar nu te urci la om în maşină şi începi să-l fotografiezi. Nici măcar nu poţi să-i pozezi legitimaţia, că iar ar fi aiurea, ar intra el la oareşce bănuieli.  Deci dacă i se termină neveste-mii vreun spectacol seara târziu iar eu sunt la muncă nu am decât să sper că nu nimereşte în maşină cu vreun dubios. Ok, poate unii vor crede că sunt paranoic, dar mai bine să previi şi să preîntâmini ceva decât să rămâi cu grijile pe cap, nu?  Căutaţi pe google şi veţi vedea că sunt câteva incidente regretabile pe această “plajă”.

Aţi vrut să loviţi într-o parte, dar aţi dat dovadă de o inconştienţă maximă, doamna Firea!