Home » Social

Category: Social

Sexul oral şi respectul pentru ea!

Am tot văzut ştirile cu sexul oral de la Cluj-Napoca şi mă tot gândesc la un singur lucru. Mulţi au dat share la un copil de 16 ani care nu a vrut el să respecte nişte reguli ale unei instituţii, l-am făcut erou pe unul că refuză să se tundă. Ok. În plină campanie #metoo unele eleve de liceu mimează sexul oral la un bal al bobocilor. “Lasă, domne, că elevii acum se maturizează repede, le vine ciclul unora şi la 12 ani”…strigă unii deştepţi d-ăştia.

Uitaţi-vă la poza asta, mie mi se pare că elevii au în gând exact opusul afirmaţiei de mai devreme, adică “Mamă, nu credeam că mai repede de 5-6 ani o prind pe una între picioarele mele!” Ce maturitate, nici vorbă, e un copil care nu înţelege ce i se întâmplă!

Nu voiam să mai adaug şi eu pozele astea pe aici dar pe asta am pus-o pentru că mi se pare că-mi susţine ideea.

Sută la sută toate de acolo au cont de facebook, ştiu şi ele că toată lumea discută în aceste vremuri de femei abuzate sexual. Bă, în tot acest context, niciuneia nu i s-a părut în neregulă ce i s-a cerut? Aş vrea să cred că a existat o fată acolo care a refuzat să presteze ceea ce i s-a cerut. Sau măcar vreo fată din public, cineva. Problema e alta, şi mult mai complexă, că daca ar fi existat, ea ar fi avut de suferit. Nimeni n-ar fi aplaudat-o pentru “curajul” ei de a nu lua banana în gură, ba sunt convins că ar fi fost luată la mişto de colegii ei, “Hai mă, că era doar un joc, te dai tu acum mare mironosiţă!”. Pe moment şi/sau apoi în timpul orelor de clasă. Doar gândiţi-vă ce comentarii ar avea o poză simplă cu o elevă de liceu share-uită drept model împotriva umilirii femeilor. Păi şi ne punem întrebarea, nu avem totuşi o problemă cu toţii, nu încurajăm noi aceste manifestări? Metoo in sus si metoo în jos dar nu ne interesează deloc de problema de la bază, respectul faţă de femeie şi respectul faţă de cel de alături, în general.

Nevoia de bunici!

  • Pe bunicul din partea tatălui nu l-am cunoscut, s-a prăpădit cu ani buni înainte să mă nasc eu în august 1983. Cu ceilalţi trei am crescut, bunica din partea tatălui venea de multe ori şi stătea cu noi şi în apartamentul din Bucureşti. Pe ceilalţi îi vizitam în fiecare vacanţă şi în weekenduri când mergeau ai mei la ţară. Două-trei luni în vară petreceam pe uliţă, făceam numai prostii.

    Ţin minte că abia îmi cumpărase tata o barcă gonflabilă pentru sejurul de la mare. Am luat-o împreună cu un prieten şi ne-am dus cu ea la gârlă. Nu era nimeni pe Dâmboviţa, probabil şi pentru că încă nu venise sezonul :)) Era destul de frig şi ţin minte că bunica prietenului meu ne-a zărit în apă, a început să ţipe şi a aruncat cu papucul înspre noi să iesim din apă.

    Altă dată am vrut să inventăm noi o telecabină şi să invităm ceilalţi copii din sat să se dea cu ea. Am legat noi cabluri între doi copaci sănătoşi, doi nuci destul de înalţi din curtea bunicii. De cabluri am agăţat o cutie de lemn pe care urma să o tragem cu mâinile pentru a o deplasa de colo colo. A venit şi momentul testului, când la mijlocul distanţei cablurile au cedat şi am căzut de la vreo 2 metri cu cabina 🙂

    Altă dată eram la “Nea Bibi” şi “Mamaie Leana”, părinţii mamei, când mi-am pus eu întrebarea de copil tâmpit, ce s-ar întâmpla dacă aş apăsa pe toate butoanele televizorului în acelaşi timp. Ei erau la muncă pe câmp. Era genul acela de televizor la care atunci când apăsai pe “1”, butonul “2” ieşea în afară. Şi am apăsat pe toate şi m-am trezit că au rămas toate băgate înauntru. Cum să le mai scot? Nu mai aveam “declanşator”, am încercat cu un ac, am tras de ele, nimic nu mergea, eram speriat că am stricat televizorul. Îmi era frică de tataie, el era “poliţistul rău” dintre cei doi. Nu era violent, din contră, îl respectam enorm, era foarte înţelept, toţi din sat îl cunoşteau dar simţeam o frică, deşi nu-mi dăduse niciodată vreo palmă. Cred că aveam vreo 7-8 ani pe atunci. Aşa că am lăsat un bilet în care povesteam că nu eu am stricat televizorul :)) şi am fugit la mamaie Nuţi, mama tatălui. Ea stătea cam la 4-5 kilometri distanţă în acelaşi sat, Brezoaele. Până la urmă televizorul s-a reparat şi eu am scăpat nevătămat 🙂

    Cel mai mult m-a supărat tataie când m-a învinovăţit pe mine de moartea unui pui de gâscă, care îşi înfăşurase gâtul într-un vrej de fasole. Mă certa că n-am fost atent, când ei nu erau acasă. Aveam vreo 13 ani şi simţeam o furie foarte mare, mă simţeam nevinovat dar în acelaşi timp plângeam din cauza morţii puiului. E singura dată când mi-aduc aminte că m-am enervat pe bunicul meu. Astăzi nu mai am pe cine să mă enervez şi nici cine să mă certe, deşi aş vrea. Îmi dau seama că şi atunci a încercat să-mi demonstreze că trebuia să fiu mai responsabil. Orice spunea tataie putea fi o lecţie pentru mine. Întotdeauna folosea citate celebre, aducea în discuţie pilde clasice sau chiar din trăirile proprii.

    Tataie Bibi a murit în octombrie 2006, pe când aveam 23 de ani. A fost cel mai mare şoc pentru mine de până atunci, eu îi credeam pe bunici nişte “highlanderi”, aveam impresia că îi voi avea lângă mine pentru totdeauna. Aveam să aflu acum 11 ani că acest lucru nu e deloc adevărat.

    Mamaie Nuţi a murit pe 9 iunie 2007, a venit repede după prima pierdere. A fost bunica alături de care am petrecut cel mai mult timp. M-a învăţat enorm de multe lucruri, întotdeauna ne povestea din experienţele ei de viaţă.

    Mamaie Leana a murit pe 17 august 2013, cu o zi înainte să împlinesc 30 de ani. Mi-am petrecut aniversarea la căpătâiul trupului ei neînsufleţit. O persoană caldă, sufletistă care îşi iubea enorm nepoţii. Intotdeauna îmi dădea 4 lei când ceream 2 pentru a-mi lua o vafă de peste drum 🙂

    Revenind la zilele noastre. Am participat sâmbătă la o nuntă în Târgu Mureş la un văr. Duminica ne-am petrecut-o “la ţară”, la Dumbrava, la părinţii mamei Ralucăi. O localitate aflată la 28 de kilometri de Reghin. Un sat parcă rupt de realitate, în sensul bun. Un sat aflat pe un deal, cu nişte peisaje superbe.

    Am făcut un grătar, ne-am jucat cu pisica, am alergat găinile, am smotocit căţelul. Vaca şi oile nu erau acasă, erau în deplasare 🙂 Pe lângă animalele menţionate mai există în curte porci, curci şi cocoşi. Toate aceste animale sunt îngrijite de Ticu, 85 de ani şi Mica, 77 de ani.

    Eu mă gândesc de doua ori dacă să-mi fierb un ou dimineaţa sau nu, iar ei au grijă de atâtea animale. Câţi dintre noi mai apucăm 77 de ani, nu zic 85, cu atâtea KFC-uri peste drum? 🙂

    La final, portbagajul maşinii s-a umplut cu ouă, cartofi, muraturi, carne, brânză şi struguri. De fiecare dată au grijă să ne simţim foarte bine. Altă dată maşina s-a umplut cu un porc tăiat, feliat şi împachetat, altă dată cu 3 găini vii 😀 Şi tot aşa. De ficare dată, Mica plângând că portbagajul nu e mai mare :)) Aaah, era să uit. Toate astea după ce Mica a petrecut şi ea ore bune la nunta de la Târgu Mureş, unde a ţinut neaparat să fie prezentă.

    Bunicii Ralucăi sunt doi oameni extraordinari, doi oameni care acum sunt şi bunicii mei. Aş dori ca fiecare copil care creşte şi se dezvoltă în zilele de astăzi să aibă parte de astfel de bunici precum tataie Bibi, mamaie Leana, mamaie Nuţi, Mica şi Ticu. Să simtă iubirea şi bucuria cu care ar fi înconjuraţi. De asemenea, să primească lecţii de viaţă importante, lecţii de viaţă pe care mulţi părinţi de azi le refuză copiilor lor dintr-o protecţie şi o dependenţă exagerată.

    Vreti? 😀
  • Bătaia e ruptă din şcoală!

    Nu am văzut filmuletul dar înțeleg că s-au mai bătut nişte elevi printr-o clasă. Evident nu a ştiut nimeni până ce un tâmpit nu l-a urcat pe facebook. Şi de aici mare anchetă în şcoală şi placa cu “bătăuşii care vor avea nota scăzută la purtare”. Am avut şi eu de atâtea ori nota scăzută la purtare. O dată țin minte că mi-a fost scăzută pentru ca nu am adus şi eu ca toată lumea un ghiveci de flori la clasă. Altă dată am avut-o pentru că m-a pârât la dirigintă colegul de bancă că nu poate să fie atent la ore că îl fac să râdă. Şi tot aşa. Şi ce? Mă durea undeva că am nota scăzută, ba din contră, în capul meu eram smecher. Aşa şi ăştia acum probabil.

    Eu dacă aş decide aş face exact invers. Nu le-aş scădea niciun punct bătăuşilor. Dar tuturor celor care au fost în clasă şi nu au intervenit, tuturor celor care au filmat, tuturor celor care au auzit că e scandal şi au mers mai departe, tuturor celor care se aud încurajându-i pe bătăuşi. Ăstia sunt vinovaţi pentru bătaie. De asta nimeni nu intervine în tramvai când ti-e furat portofelul. De unde să învețe copilul spiritul civic? Responsabilitatea se învaţă de mic. Că tot se plânge toată lumea că e programa încărcată. Vinovaţii principali sunt cei care fac anchetele, cei care decid sancţiunile şi cei care fac legile care acţionează în astfel de cazuri.

    sursa foto: banatenii.ro

    La mine încă din şcoala primară se dădeau nişte bătăi în pauze încât trebuia să fie exmatriculată jumătate dintre băieţi. O singură dată m-am bătut şi eu, parte în parte cu un coleg. Dar am făcut-o ca băieţii deştepţi, după ore, fără să fim în incinta şcolii etc. Adică şi la bătăile astea îţi trebuie un pic de cap. Că d-aia Mayweather e cel mai mare campion în box, că adversarii obosesc că nu pot să-l atingă, nu că e el cel mai mare bătăuş. El începe să care pumni după repriza a 4-a încolo.

    Dacă daţi un search pe google după expresia “bataie scoala” o să vedeţi că vă apar numai din ultima săptămână câteva cazuri din România. Situaţia nu e deloc roz, sunt incidente foarte dese în sistemul nostru de învăţământ. Iar directorii de şcoli, când au de a face cu un astfel de caz, încearcă să ascundă gunoiul cât mai repede sub preş.

    N-am nicio soluţie, niciun sfat, doar o speranţă că la un moment dat cineva se va gândi că poate pentru Grigore care l-a bătut pe Mihai nota la purtare e poate ultima lui grijă!

    Am văzut filmul cu seminarul ortodox!

    Gata, m-am dus şi l-am văzut. M-au acuzat câţiva pentru ceea ce am scris aici Operaţiunea “Biserica la pământ” continuă!. Spuneau că m-am apucat să comentez doar pe baza unui trailer, deşi în acel moment filmul nu era încă în cinematografe, iar acest lucru se practică peste tot în lumea asta.

    Acum am văzut opera regizorului Daniel Sandu, cel despre care în fiecare material din presă referior la acest film ne este prezentat ca un fost seminarist ortodox. Adică să ştim de unde plecăm cu toată treaba. În articolul de atunci spuneam că îl bănuiesc pe regizor de faptul că încearcă astfel să inducă omului senzaţia că asistă la o relatare a unor fapte reale, că vrea ca oamenii din sală să facă legătura între trecutul său şi ceea ce vede pe ecrane. Însă am citit un interviu recent în care el spune direct că sunt fapte reale în proporţie de 80%. Deci am greşit, nu induce nimic in creierul omului, îi spune direct.

    sursa foto: aarc.ro

    Dar să trecem mai departe. Filmul e aşa cum mă aşteptam după vizionarea trailerului, unul excelent. Realizat la un nivel mult peste media filmelor româneşti. De altfel, dacă treci de “bariera” limbii române, poţi crede că asişti la un film american. Cadre succesive, tăieturi multe, muzica potrivită, sunet ok, conturarea personajelor destul de bună, lucruri care lipsesc de cele mai multe ori în producţiile autohtone. Poţi chiar banui că cineva a avut un interes ca filmul să iasă atât de bine :))

    Am văzut zilele astea şi Breaking News, tot film românesc. Păi nu se compară. Acolo cameramanul-regizorul-editorul video era îndrăgostit de jocul cu sharf-ul camerei. I se părea lui că e mişto, mie mi se părea foarte obositor. Şi evident multă mizerie, că noua ne place să prezentăm acest lucru. Aici, la serafimi, chiar mi-a plăcut că nu a arătat deloc mizeria din seminar. Bă, la un moment dat, chiar putea să bage o toaletă infectă în film, să ni-i arate pe ăia fumând alături de o budă nespălată, era tipic pentru filmul românesc. Nu se întâmplă asta şi îl felicit pe regizor. Ba chiar a încercat ca prin cadrele arătate să exprime ceva, să arate o stare de spirit, să îţi transmită ceva relevant pentru conţinutul, desfăşurarea şi înţelegerea filmului. Că la noi, ca să umplem o oră şi jumătate de film băgăm cadre aiurea fără nicio noimă. La Breaking au fost o grămadă. Sau le lungim până îţi vine să strigi în sală “hai frate, mută camera aia!”

    Bun, deci am stabilit că filmul ca realizare e excelent, chiar mi-a plăcut foarte mult, am şi râs la câteva faze, m-a prins. Acum să trecem la partea interesant 😀 Încă de la început aflăm că în seminar ăştia din anii mai mari fac pe acolo prostii. Că ăsta e subiectul, personajul nostru e influenţat la început de seniori să facă nasoale. Deci ăia care mai au un pic până să ajungă preoţi sunt nişte păcătoşi. Apoi apare şi preotul-profesor care ne este prezentat din start ca fiind în stare să calce pe cadavre pentru a-şi atinge scopul. Scopul nu-l aflăm decât mai târziu.

    Aaah, era să uit. Ne plac nouă piz**le statice. Scuzaţi-mi exprimarea, dar aşa este. Încă de la Sergiu Nicolaescu parcă toţi regizorii româneşti utilizează de efectul “pi*d*i statice”. Şi mă refer că ea apare în cadru fără să ne mai lase pe noi să ne imaginăm cum arată, e arătată acolo în toată splendoarea, cu tot stufărişul de rigoare. Şi ţinută pe ecran câteva secunde bune în caz că cineva se apleacă după suc chiar în acel moment. Tot erotismul scenelor de dragoste la noi se pierde. De ce oare se face încă atâta tam-tam pentru scena lui Sharon Stone din Basic Instinct? Dacă apărea la orice pas se mai mira cineva că s-a văzut ceva acolo timp de o fracţiune de secundă? Pentru că acolo a fost o greşeală, în filmele americane ea, doamna p**dă, nu apare pe ecran, totul e filmat din unghiuri cât să apară doar în imaginaţia spectatorului. Chiar şi actriţa româncă, cea care oricum nu apare pe nicaieri la distribuţie, părea jenată de-adevăratelea. Chiar ar fi interesant de aflat dacă a decis ea sau regizorul ca ea, doamna de care vă vorbeam, să nu fie rasă 😛

    Apoi aflăm că ăştia în seminar fac toate prostiile posibile, dau bani cu camătă, mint, se înşeală unii pe alţii, beau alcool, pierd nopţile, preacurvesc 😛 şi tot aşa. Ba la un moment dat sunt învăţaţi cum să ceară bani de două ori pe aceeaşi groapă. Eu am terminat 12 clase la Marin Preda, un liceu cu o “faimă” destul de ridicată în astfel de chestiuni şi acolo nu se petreceau atâtea grozăvii.

    sursa foto: aarc.ro

    Filmul e concentrat pe personajul Gabriel, care el participă la toate aceste “păcate”, dar care sfârşeşte prin a fi arătat ca o victimă. El e întrebat de Patriarh pentru ce a venit la seminar iar răspunsul lui este unul care se doreşte a fi plin de substanţă “am venit pentru a ajuta oamenii să-şi găsească linistea!” Hahaha, adică tu sari gardul în timpul rugăciunii să joci biliard, dar apoi o dai ca şi când nu eşti lăsat să-ţi duci menirea la capăt :)))
    Apoi într-o altă scenă, în care el vorbeşte cu preotul bisericii unde a fost trimis, i se spune că biserica nu e decât o “cabină telefonică”, că Dumnezeu e în inima fiecăruia. Hmmmm, unde aţi mai găsit mesajul ăsta? Cam peste tot, nu? Cam de la toată lumea care-i acuză pe preoţi de una şi de alta “Nu am nevoie să merg la biserică, Dumnezeu e în sufletul meu”. Bine, ce să zic, tine-l acolo, dacă e aşa 🙂

    Imediat după ultima scenă apar câteva cadre care par scoase de pe o caseta VHS veche. Evident, să ne ducă cu gândul la veridicitatea poveştii. Nu vreau să fiu şi mai mult cârcotaş, dar cei care am pus mână vreodată pe un editor video ştim că acest efect poate fi realizat foarte uşor. Dar na, e doar o presupunere, poate sunt adevărate şi vechi.

    Închei cu un lucru care mi s-a părut tare amuzant. La finalul filmului, la credite, apăreau peste 20 de cascadori. Dintre cei care aţi văzut filmul aţi simţit nevoia de 20 de cascadori? Pentru ce? Sau scena în care sar personajele de pe pod în apă s-a filmat de 20 de ori cu câte un alt cascador? Era prea rece apa şi nu putea să intre iar primul dacă mai era nevoie? :))

    Deci, cum spuneam si acum aproape o lună e un film bun făcut de un regizor care doreşte afirmare rapidă. Şi ca să obţină asta mizează exact pe acest subiect sensibil, la modă. Peste tot ni se spune că filmul e în plan de prin 2003 parcă, dar tot într-un interviu am citit că decizia de a fi lansat anul acesta s-a luat prin ianuarie. Deci lansarea lui are loc, absolut întâmplător, odată cu scandalurile care afectează Biserica. Hai să credem că e exact aşa, treacă de la noi.

    Repet, încă o dată, lăsând la o parte mesajul transmis, filmul este foarte, foarte bun. Ilie Dumitrescu jr. chiar nu e lăudat degeaba de anumite site-uri, iar Vlad Ivanov e excelent în rolul rău.

    Gata, v-am pupat 😀

    Poate mai vreţi să citiţi si:

    Bătaia tradiţională din cuplurile gay!
    Opriţi liberele de sărbători, vor oamenii să coboare!
    “Sunt ateu, Dumnezeu mi-e martor! “
    Să vină rachetele!

    Un bătrân a ars de viu. Fără autorizaţie.

    Un incendiu la un azil de bătrâni a ucis o persoană şi alte 19 au fost transportate de urgenţă la spital. Am auzit mărturia unui pompier care spunea în lacrimi că îi pare rău că n-a putut să îi scoată din flăcări pe toţi. Ştirea e peste tot, se face anchetă, procurorii au deschis deja dosar penal, se fac audierii etc. Ca şi detalii trebuie să ştim că “respectiva locuinţă a fost construită în 2002, apoi în 2009 s-a dat un aviz de securitate de incendiu pentru a transforma destinația imobilului din locuință în pensiune-hostel. După terminarea lucrărilor, era necesară o nouă autorizație, care nu a mai fost solicitată. În prezent, clădirea funcționa ca azil de bătrân, or imobilele care funcționează ca centre de îngrijire a sănătății au nevoie de autorizații speciale de securitate la incendiu. Beneficiarii clădirii nu făcut însă demersuri în acest sens, așa cum ar fi trebuit.”

    V-am copiat de pe site-ul Digi24 exact textul referitor la clădire şi la istoria sa. Şi acum e momentul în care eu mă enervez. Şi m-aş aştepta ca toată lumea să pună accent pe acest lucru. Am intrat astăzi în luna octombrie, luna în care s-a petrecut nenorocirea de la Colectiv. Se pare că am învăţat multe după acest incident, pare că oamenii s-au mişcat mult mai bine. Alt lucru însă mă face pe mine să îmi pun întrebări.

    sursa foto: digi24.ro

    Piedone e acuzat în dosarul Colectiv pentru abuz în serviciu, iar patronii pentru “ucidere din culpă, vătămare corporală și neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă”. Deci oamenii nu au luat măsurile necesare şi au permis ca acel club să existe fără autorizaţii, da? Mulţi au ieşit în stradă atunci tipând efectiv că nu e normal ca statul să nu verifice un club în care intrau sute de tineri într-o seară. S-au luat măsuri de intervenţie rapidă, s-au făcut noi reguli, iar inspectorii ISU au devenit mult mai atenţi când dau o autorizaţie. Foarte bine, dar ce facem cu clădirile, punctele comerciale, cluburile, azilele care au început funcţionarea înainte de Colectiv? S-au făcut atunci verificări la o grămadă instituţii publice şi private. Foarte bine.

    Ni se spune că patronii azilului nu au făcut demersurile pentru a obţine o nouă autorizaţie. Păi cum vine mă asta? Dacă ăla e ticălos şi nu-l interesează să fie pus la punct îl lăsăm să-şi desfăşoare treaba până când apare vreun incendiu, până când mor nişte oameni? Practic, dacă ai noroc şi ceva experienţă îţi poţi deschide o afacere, câştigi nişte bani frumoşi că statul nu te verifică decât daca mergi tu la el să-i spui “Hai, bă, vino să îmi dai autorizaţiile. Aş fi venit acum 2 ani dar m-am gândit că n-are rost, că tu, stat, oricum te doare-n fund de ce fac eu atâta timp cât îţi plătesc impozitul pe teren şi TVA-ul la sticla de vodcă”

    sursa foto: stirileprotv.ro

    L-am ascultat pe reprezentantul ISU la tv şi spunea foarte calm că “nu avea autorizatie, patronii sunt de vină că n-au venit la noi”. Ceva de genul. Păi voi n-aveţi nicio vină că din 2009 n-a trecut nimeni pe acolo să îi tragă de mânecă să le spună “băi, vezi că n-ai autorizaţia aia, fă ceva! Vezi că te închid într-o lună dacă nu vii la mine să rezolvăm problema!” Ăştia sunt paşii normali, mie aşa mi se pare, statul să vină să te verifice. Sunt atâţia ticăloşi care profită de aceste lacune ale sistemului încât nu ne putem baza pe buna-credinţă a nimănui. Sau cum, statul vine să ne verifice doar dacă facem evaziune, ne bate la uşă doar când are nevoie de bani? E ca şi când îmi deschid un restaurant şi dacă nu face nimeni toxiinfecţie alimentară pot pune şi rahat în mâncare. O comparaţie poate idioată, dar alta nu mi-a venit. Deci, să fim atenţi, vorbim de un azil de bătrâni din sectorul 3 al capitalei, în buricul târgului cum se spune. Şi dni imagini nu părea un chioşc clandestin.

    Băi, poate şi ăştia de la ISU au oameni puţini, poate sunt limitaţi, poate au nevoie de angajări, poate nu au destule resurse. Dacă e aşa măcar să o spună, să ştim şi noi. Poate că legea ale greşită şi ei nu pot acționa. Poate facem o campanie, ceva. Pentru siguranţa tuturor.

    Nu cunosc situaţia, dar mă gândesc că nu se apucă oricine de un azil de bătrâni, că după relatări condiţiile din interior erau de 5 stele, deci cine a făcut nu pare să fie vreun escrocş, poate chiar avea cele mai bune intenţii. Iată că totuşi această faptă bună chiar nu va rămâne nepedepsită. Şi statul se spală frumos pe mâini din nou. Pompierul salvase 19 persoane şi era în lacrimi pentru singura viaţă pe care n-a putut să o salveze. La un moment dat se va închide şi dosarul Colectiv, vom afla sentinţele finale şi unii se vor gândi “măcar atât, să plătească!”. Dar cu ce rămânem, câte “Colective” poate mai există şi de care ISU va afla de existenţa lor abia după ce acolo se va petrece o altă grozăvie?!

    M-am enervat la 1 noaptea, aşa că îmi pică ochii din cap.

    Noapte buna!

    Bătaia tradiţională din cuplurile gay!

    Nu ştiu dacă aţi fost pe recepţie, dar ieri lumea a fost cutremurată de o ştire: “Idilă sfârşită în chinuri pentru cuplul de homosexuali care a făcut vâlvă în Anglia şi România”.

    E vorba de cuplul gay format din Florin Marin, un tânăr de 24 de ani din comuna dâmboviţeană Vişina, şi Philip Clements, un cleric pensionat din Biserica Anglicană în vârstă de 78 de ani. În momentul căsătoriei în Anglia, Daily Mail a scris aşa: “Former vicar, 78, to marry a Romanian toyboy, Florin Marin.” Asta ca să ştim că era vorba de iubire la mijloc. Dar nu e treaba noastră, nu analizăm noi asta, treaba lor, poate că englezii sunt aşa răi din fire 😀

    Spuneam că lumea a fost cutremurată pentru că tânărul român a început să dea amănunte din viaţa personală: “Am terminat relaţia pentru că a dat în mine. Nu mă lasă de doi ani de zile să dorm. Mi-au sărit dracii pe el. Mi-a tras una în spate şi două palme peste faţă. Când am văzut asta, i-am spus că s-a terminat. Eu am spus mereu că ne certăm, dar chiar aşa, la 79 de ani să dai în mine? Eu nu l-am lovit, pentru că la o adică, poliţia îl credea pe el, nu pe mine. Mi-a dat bine, pe săturate, şi-a descărcat nervii pe mine. Nu am vânătăi şi nici nu am fost la Poliţie să depun plângere. El a plecat în Anglia. Încă suntem căsătoriţi în acte. Suntem prieteni şi atât. De când a plecat nu am mai vorbit” a spus Florin Marin pentru Adevărul. Ai linkul aici Adevarul

    Şi de asta a fost un şoc pentru toţi, pentru că noi ştiam că în cuplurile gay e numai armonie, dragoste şi împlinire. Că în aceste cupluri netradiţionale nu ţipă nimeni la partener că n-a dus astăzi gunoiul, că în fiecare dimineaţă unul dintre parteneri se scoală şi îi face o cafea aromată celuilalt şi tot aşa. Asta ca să aflăm ieri că acest cuplu s-a destrămat. Şi nu s-a destrămat în linişte la notarul din Anglia, s-a destrămat cu pumni şi palme.

    În America, mama democraţiei, rata divortului pentru căsătoriile persoanelor de acelasi sex e 2%. Ştiţi care e procentajul divorturilor pentru persoanele de sex opus? Să înceapă tobele….tananananananaanan….aţi ghicit, sau poate nu, 2%. E exact la fel! Deci iată că ideea conform căreia un copil adoptat de un cuplu gay nu ar trece prin şocul despărţirii părinţilor săi e total falsă. Sunt exact aceleaşi şanse şi într-o parte şi în cealaltă. Atunci de ce ne prefacem că doar cuplurile hetero divorţează? Aaa, pentru că aşa cere campania la care luăm parte cu toţii. Aveţi în linkul acesta de pe Washington Post mai multe date Washington Post

    Să venim pe plaiurile mioritice. Când căutam pe google despre divorţurile în cuplurile gay dau şi peste ştirea că fostul prezentator de la OTV, Doru Iuga, s-a despărţit de iubitul său pentru că acesta din urmă l-a înşelat cu un alt bărbat. Deci, what?! stai un pic! Apar astfel de momente în cuplurile gay? Noi nici de astea nu ştiam, peste tot apărea ca şi când aceştia trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi. Şi mai mult, persoanele gay dau dovada de o moralitate foarte ridicată şi nu ar intenţiona niciodată să-şi înşele partenerul. Că na, e într-un fel normal, piaţa e mult mai limitată ca la persoanele straight 🙂 Şi iată că totuşi, lucrurile nu stau deloc aşa cum sunt prezentate.

    Şi acum să trecem la lucrurile concrete, că d-asta m-am şi apucat acum să scriu. Cu toţi cred că am întâlnit idiotul care se crede deştept atunci când aruncă el următoarea afirmaţie şi îi dă aşa o importanţă de parcă a descoperit Atlantida “Femeia e bătuta în familia tradiţională”. Băi şi când spune asta se aşteaptă ca nimeni altcineva să nu mai comenteze pentru că a spus ceva cu care evident a închis gura tuturor celor care nu sunt de acord cu această campanie agresivă pro-gay. Eeeh, aţi văzut vreunul dintre aceştia dând share la articolul cu bătaia gay, aţi văzut vreunul scriind despre aşa ceva? Evident că nu. Iar dacă îi întrebi îţi vor spune că e un incident izolat. Izolat, normal, pentru că rata de a descoperi o bătaie într-un cuplu gay e direct proporţională cu raportul dintre cuplurile gay şi cele normale. Apoi, aceste persoane nu ar avea niciun interes de a promova un asemenea lucru pentru că, orice s-ar întâmpla, ele rămân gay. Deci au nevoie în continuare de o imagine bună a acestui fenomen.

    Vă daţi seama că atunci când am scris la început că lumea a fost cutremurată am exagerat, că nu s-a cutremurat nimeni pentru că sunt convins că cei mai mulţi nici n-ati văzut ştirea. În mod normal, acum ar trebui să nu apară proşti marşând pe ideea că femeia e bătută în familia tradiţională. Şi totuşi sunt sigur că ei vor exista în continuare, pentru că n-are nimeni interes să dea share la articolul cu bătaia alora, chiar şi eu am dat de el întâmplător. Bătaia există şi a existat întotdeauna, sunt mulţi cretini pe pământ, dar e clar că sunt şanse mai mari să dăm de ştiri cu femei bătute decât cu femei tratate excelent de soţul iubitor, nu interesează pe nimeni fericirea cuiva, nu e ştire asta.

    Cam atât pentru acum. Aaaah, era să uit. Vă mai pun un articol mişto din presa engleză cu o lesbiană care a omorât în bătaie copilul de trei ani al iubitei sale din cauză că acesta refuza să bea lapte. Asta aşa, poate aveţi chef de lectură.

    Daily Mail

    Dacă vreţi să mai citiţi şi:
    USR – Unii supăraţi pe refedendum!
    Operaţiunea “Biserica la pământ” continuă!
    “Sunt ateu, Dumnezeu mi-e martor!”