Home » Monden

Category: Monden

Şi noi ce facem, Mircea?

Gata, Mircea Lucescu e noul selecţioner! Sună excelent, în sfârşit naţionala are o mare speranţă pentru viitor! Fanii privesc cu încredere finalul acestor preliminarii şi speră ca naţionala lor favorită să prindă pe ultima sută de metri calificarea la un nou turneu final după ce a participat şi la Euro 2016.

Din păcate vorbele de mai sus nu se referă la echipa naţională a României, ci la cea a Turciei. Mircea Lucescu e noul selecţioner al naţionalei Turciei. O ruşine colosală pentru Federaţie, Burleanu, români şi România în general. Nu e posibil să ai rezultate dezastruoase la echipa naţională cu neamţul Daum pe bancă, Lucescu să fie liber de contract şi tu să nu îi dai un telefon să-l întrebi de sănătate.

”Nu se pune problema să nu ne permitem salariul lui Mircea Lucescu. El a spus că ar antrena gratis naţionala. Varianta numărul 1 a fost Mircea Lucescu, varianta numărul 2 a fost Anghel Iordănescu. Dacă vă amintiţi, atunci am anunţat profilul selecţionerului. Aşa vom face şi după EURO, când vom numi un selecţioner” e declaraţia lui Burleanu din aprilie 2016.

Deci nu s-a pus niciodată ca Mircea Lucescu să ceară o sumă imensă pentru a sta pe banca României, a spus-o preşedintele federaţiei. În plus, noi îl plătim pe Daum cu 500.000 de euro pe an, deci bani există. Nu o să cred niciodată că Lucescu ar fi cerut naţionelei o sumă mai mare decât aceasta. Ba sunt sigur, că ar fi venit şi pe o sumă mai mică. La turci se pare ca va încasa 2,5 milioane de euro. Normal, străinilor le ceri cât mai mult. Lucescu are o avere de peste 25 de milioane de euro conform ultimului Top 300 Capital.

Olăroiu a spus de curând că ar fi venit la echipa naţională însă cei de la federaţie i-au spus să aştepte. Un alt caz cu un antrenor despre care mereu ni s-a transmis că nu vine, că solicită mult, că e sub contract şi alte poveşti de genul.

Un alt argument pentru cei care nu-l vedeau pe Lucescu selecţioner era acela că, ajuns între timp la 72 de ani, nu ar mai avea o motivaţie ridicată. Iată-l însă destul de motivat încât să meargă să antreneze o naţională al unui stat care l-a preţuit întotdeauna. A luat titlul şi Supercupa Europei cu Galatasaray şi, supărat pe conducătorii acestei echipe, a plecat la Beşiktaş cu care a câştigat iaraşi campionatul.

De asemenea, Lucescu a câştigat cu Şahtior Doneţk Cupa UEFA în 2009, e singurul antrenor român cu un trofeu european câştigat în perioada modernă. E doar al cincilea antrenor care a ajuns la peste 100 de jocuri antrenate în Champions League. Ceilalţi sunt nişte anonimi ca Sir Alex Ferguson, Jose Mourinho, Carlo Ancelotti şi Arsene Wenger.

Unii mai susţineau că Lucescu nu mai cunoaşte fotbalul românesc, că asta ar fi un factor important. Păi Daum a cunoscut ceva înainte să vină? Ba din contră, a greşit total tactica în primul meci pe bancă, i-a zăpăcit pe jucători. A promis Daum că va învăţa limba română în cel mai scurt timp şi iată că a trecut mai mult de un an şi nu ştie trei cuvinte în română. Deci cât i-ar trebui lui Lucescu să înveţe campionatul? Sa fim serioşi, eu zic că Lucescu nu l-ar ignora niciodată pe singurul conducător de joc din ţară la momentul actual, Budescu. Daum nici nu l-a băgat în seamă.

Si eu ce fac, Mircea? Link cu Procesul Etapei.

V-am pus mai sus linkul de la emisiunea Procesul Etapei din 1999. Era o perioadă în care Mircea Lucescu avea probleme la Internazionale Milano. Momentul e clasic, cu Radu Banciu, imitându-l excelent pe Mircea Lucescu. “Falsul” Lucescu îşi anunţa plecarea de la Inter şi revenirea la Rapid, acolo unde antrenor era Dumitru Dumitriu, aflat în platoul emisiunii. În momentul în care “Lucescu” a anunţat că revine în ţară, Dumitriu a avut această reacţie devenită celebră.

Aşa şi noi acum. Noi ce facem, Mircea?

Vaccinul obligatoriu. Scrisoarea lui Ani Creţu către primul ministru!

Am asistat de la distanţă la discuţia despre vaccinarea copiilor. Am auzit şi citit ştiri, am ascultat păreri pro şi contra, am stat de vorbă şi eu mai multe persoane să le aflu poziţia. Dacă întrebi 10 persoane primeşti 10 păreri. Eu nu am copil şi de aceea am încercat să stau deoparte să nu fiu acuzat de lipsă de obiectivitate. Aşteptam cât mai mult păreri ale unor oameni care au trecut prin aşa ceva şi ele nu apăreau, chiar nu înţelegeam de ce. Părinţii copiilor vaccinaţi ar trebui să aibă părerile cele mai avizate, aşa mi se pare logic. Acum însă am dat de scrisoarea actriţei Ani Creţu către primul ministru. Îi dau share:

“Ani Creţu, mama a unui copil de 4 ani şi 4 luni, îi cer Primului Ministru al României din acest moment, Mihai Tudose, să revină asupra Declaraţiei publice a domniei sale în ceea ce priveşte vaccinarea, legea obligativităţii şi decăderea din drepturile părinteşti pentru refuzul părinţilor de a-şi vaccina copiii. Declaraţia domniei voastre încalcă toate drepturile pe care Constituţia României mi le oferă! Declaraţia domniei voastre mă lezează în mod direct şi instigă la vânătoare de „nesupuşi“, ceea ce contravine fiinţei umane, a dreptului de a dispune de mine însămi şi de a-mi exercita datoria de părinte! În primul rând: va decad EU din funcţia de Premier al ţării MELE! Sunteţi în acea funcţie pentru că eu am votat! Nu contează PE CINE am votat! EU am votat! Dvs. sunteţi acolo pentru un timp determinat. Eu sunt cetăţean român pentru că m-am născut român. Eu v-am ales pe Dvs. şi nu Dvs. pe mine!

Sunt părinte de copil ce încă suferă de efecte post vaccinale. Efectele au apărut după vaccinul de la 2 luni când, fie nu s-a dorit, fie nu s-a ştiut (ceea ce nu scuză gravitatea faptului ) a fost „diagnosticat“ eronat cu reflux gastro-esofagian, a primit tratament eronat cu antibiotice şi Motillim pe care l-am cumpărat din afara ţării, la recomandarea medicilor ( ATENŢIE – Motilliun – medicament interzis sub vârsta de 1 an – a se vedea însăşi declaraţia dr. Mihai Craiu de la dezbaterea publică din 11 mai 2017 pentru proiectul de lege cu privire la obligativitatea vaccinarii). Faptul a fost repetat şi la vârsta de 4 luni – aceleaşi reacţii – tratamentul a continuat – diagnostic infirmat prin testare specifică abia la vârsta de 4 luni şi 3 săptămâni.
Situaţia copilului meu a scăpat de sub control după vaccinarea cu ROR la vârsta de 1 an şi 2 luni, urmată de 10 luni jumătate de diarei cronice, apariţia intolerantelor şi a alergiilor.
Diferenţa între mine şi Primul Ministru actual este ca EU ŞTIU ce vorbesc! Dumnealui NU!

Menţionez ca am cheltuit şi încă mai cheltui sume enorme pentru refacerea copilului şi îi cer să mă ajute! Să îmi dea bani de la dumnealui în cazul în care îi pasă atât de mult de copiii acestei ţări! Copilul meu este şi el copilul acestei ţări! Copiii voştri, dragi români, sunt copiii acestei ţări! Ţara noastră, România, NU este STATUL! Statul este o entitate care are nevoie de noi toţi ca să existe. Dacă noi nu o recunoaştem, ea nu există.

Îmi iubesc ţara! Îmi iubesc enorm ţara! Dar cei care se afla în fruntea ei, cei pe care NOI i-am pus să fie acolo, NU ne iubesc. Copilul meu este un copil vaccinat. Şi asta îmi este singurul regret în cei 38 de ani si jumătate de viaţa!

Eu nu mă tem de copiii nevaccinaţi şi nu îi consider un pericol pentru mine şi copilul meu. Altfel, vaccinarea devine o utopie!

Domnule Prim-Ministru al României, vă solicit să îmi răspundeţi la următoarea întrebare : dacă dumneavoastră aveţi încredere în actul vaccinal (vaccin), de ce vă temeţi de nevaccinaţi ? Riscaţi să faceţi o formă uşoară a unei boli a copilăriei.

A propos: dvs, Domnule Ministru, v-aţi vaccinat?!? La adulţi, forma de rujeolă este una gravă. Aştept vaccinarea dumneavoastră în PUBLIC, după care vă dăm voie să aveţi opinii despre acest subiect!

Tema dumneavoastră cu privire la această problemă este următoarea: Vă cer să răspundeţi public care şi UNDE este publicată procedura/protocolul medical prin care un medic poate deosebi: – o diaree cauzată de vaccinare şi una fără legătura cu vaccinarea, având în vedere că diareea este un efect advers al vaccinării, trecut pe prospecte. – o alergie cauzată de vaccinare – o meningită cauzată de vaccinare – deces cauzat de vaccinare Până atunci, va rog frumos, domnule Prim-Ministru Mihai Tudose să va faceţi datoria pe care o aveţi de când aţi primit acest fotoliu! Ani Creţu – mamă”.

Românul e mort după înmormântări!

Hai să vedem ce a căutat ieri românul pe google. Poate găsim ceva interesant. Pe primul loc în topul căutărilor a fost “Steaua”. Oarecum e şi evident, a jucat ieri un meci important în preliminariile Champions League, cu Viktoria Plzen. Tot românul a fost conectat la meci, a dorit să vadă ce echipă a băgat în teren Nicolae Dică. Da, Dică, nu Becali 🙂 Deci “Steaua” a fost de departe pe primul loc cu peste 50.000 de căutări.

Pe locul 2 la popularitate vine “Inmormântarea lui Denisa”. Na, nu tot românul a participat la lecţia de gramatică. Peste 20.000 de căutări a avut această construcţie.

Pe locul 3 e o surpriză extraordinar de mare. După ce ai văzut ce e pe locul 2, cu siguranţă nu te-ai fi aşteptat ca pe 3 să găseşti “Înmormântare Denisa Manelista”. Peste 10.000. Ăştia sunt românii un pic mai citiţi, dintr-o altă categorie, cei care ştiu unde să pună cratima, dar în acelaşi timp sunt cei care închid laptopul înainte să vină colegul de birou, ca să nu vadă pe ce site navigau.

Probabil vor mai trece câteva zile până când cântăreaţa va fi lăsată să se odihnească în pace.

Făceam ieri curat prin casă şi am trecut prin faţa televizorului când pe o televiziune generalistă un reporter spunea “Prietenii s-au adunat să-şi ia adio de la Denisa. Toată familia e sfâşiată de durere”. Şi în gândul meu am completat “iar noi suntem aici ca să ţi-o arătăm”. Au fost foarte multe reacţii în mediul online după acest tragic eveniment, multe deplasate, însă şi unele cu mult bun simţ. Dar nu despre asta vreau să scriu, ci despre discuţia despre cum ar trebui presa să educe publicul. Presa, pe lângă funcţiile de informare, legătură, interpretare şi divertisment, are şi funcţia de “culturalizare-educare”, dar acest aspect este de foarte multe ori neglijat. Neglijat pentru că orice companie de media este, teoretic, un business. Presa trebuie să vândă! Trebuie să vândă ca să trăiască, să obţină un profit cât mai mare. Asta într-o economie de piaţă ok, fără ca anumite trusturi de presă să obţină foloase pe linie politică. Compromisul la care s-a ajuns pentru a îndeplini şi această funcţie e ca în cadrul grupurilor de presă să existe secţiuni/segmente/părţi care să se ocupe exact de acest lucru. În majoritatea televiziunilor există emisiuni care se ocupă de erorile gramaticale, emisiuni care te învaţă cum să te comporţi în societate, emisiuni istorice sau de cultură şi aşa mai departe. În presa scrisă mai existau, când mai dădeam şi eu bani pe print, pagini de genul acesta. Aţi prins ideea. Presa încearcă să îndeplinească şi această sarcină.

Să vin şi cu un exemplu personal, apropo de acelaşi principiu. Încerc să îmi aduc aminte exact, dar cred că în mai 2013 s-a întâmplat exact. Federaţia Română de Fotbal nu i-a mai acordat licenţa pentru Liga 1 Rapidului. Un ditamai scandalul. Am avut emisiune în direct. În prima parte a emisiunii am luat reacţii de la persoanele importante, am dat imagini frumoase, totul foarte dinamic, totul a mers foarte bine. În partea a doua, am discutat de nu ştiu ce transfer încerca Steaua să facă, nu mai îmi aduc aminte ce jucător. A doua zi raportul de audienţă arăta o diferenţă de vreo 3 la 1 în favoarea părţii în care am vorbit de Steaua. Rapidul ieşea din Liga 1 şi interesa pe foarte puţină lume, a fost şocant să realizăm asta, cu cifrele în faţă.

De multe ori foarte multă lume acuză emisiunile de sport că vorbesc foarte mult de Steaua. Din păcate pentru fanii celorlalte echipe, aceasta e realitatea, interesul financiar primează în această industrie. Companiile dau banii pe reclame în funcţie de rating, evident că fiecare caută să facă audienţă cât mai mare. De aceea, ne-am trezit în aceste zile la orele târzii că avem un întreg serial cu Pomohaci la una dintre televiziunile noastre. Sau poate la mai multe, că nu am urmărit. Că românul se uită la aşa ceva. Evident că toată treaba poate fi considerată o mizerie.

În concluzie, cred că trebuie să schimbăm expresia “Asta cere publicul” cu “Ăsta e publicul”. Ăştia suntem noi, fie că ne place fie că nu. Nu trebuie să aşteptăm să ne facă televizorul educaţie, sunt foarte importanţi cei 7 ani de acasă pe care mulţi îi ignoră. Apropo, şi cu asta închei. Maică-mea, învătătoare fiind, se tot plânge în ultimii ani că vin copiii la clasă tot mai obraznici şi needucaţi. Părinţii în ziua de azi nu se mai ocupă de educaţia de bază a copilului, nu mai are timp sau e chiar el un needucat. Noi tot aşteptăm ca alţii să ne facă educaţia, dar nu merge aşa. Nu ăsta e mersul normal al lucrurilor.

Hai că iar am scris destul. De ajuns. Să fim cu toţii sănătoşi 🙂

“Sunt ateu, Dumnezeu mi-e martor!”

Am promis că următorul lucru pe care-l voi scrie va fi despre miile de meme-uri, glume şi ironii la adresa preoţilor, credincioşilor şi la adresa bisericii, în general. A venit momentul 🙂

Am început prin a dat titlul acestui articol printr-un aforism pe care l-am găsit pe internet al croatului Robert Maric. Nu ştiu cât se potriveşte cu situaţia unora dintre cei despre care scriu, dar măcar ne amuzăm un pic 🙂

De cele mai multe ori observăm că oamenii care distribuie astfel de lucruri sunt exact aceiaşi care cer toleranţă în legătură cu un alt subiect delicat pe agenda publică. Agendă care de cele mai multe ori nu are deloc legătură cu nevoile şi interesele oamenilor din acel moment, dar asta este altă discuţie.

Conform ultimului recensământ în România sunt 16.307.004 de cetăţeni de religie ortodoxă, adică 86,45% din întreaga populaţie. Apoi mai sunt 2.097.463 de alte religii ca romano-catolici, greco-catolici, penticostali, reformaţi şi aşa mai departe. Aproape 18 milioane şi jumătate cred că există cineva sus care veghează asupra noastră.

Deci, în România sunt peste 86% credincioşi ortodocşi. La un asemenea procentaj care sunt şansele ca o persoană care distribuie una dintre pozele de mai jos să-şi jignească părinţii, bunicii, vecinii, prietenii sau colegii de muncă?

Eu zic că şansele sunt extrem de mari, nu? Dar cum gândeşte stăpânul mouse-ului şi al tastaturii? “Tata şi mama n-au facebook, deci nu văd, cu vecinul oricum sunt certat de când mi-a stricat gamepad-ul, prieteni nu am în listă cu o gândire atât de retrogradă, iar restul, dacă sunt deranjaţi, să mă scoată din listă, oricum mă doare-n paişpe de ei dacă sunt atât de dobitoci”. Deci cazul este destul de simplu pentru el. Sau cel puţin aşa crede el. Pentru că nu trăim pe facebook, ci în viaţa reală, acolo unde chiar există şi se află alături de noi aceşti peste 86% dintre oameni. E ca şi când ai pleca într-o excursie alături de 10 oameni, iar pe 9 dintre ei i-ai considera idioţi şi reduşi mintal. Te-ai distra, te-ai simţi bine?! Mi-e greu să cred asta.

„Există două moduri de a-ţi trăi viaţa: poţi trăi ca şi cum nimic nu este un miracol sau poţi trăi ca şi cum totul este un miracol” ~ Albert Einstein

O altă gogoaşă e aceea că “Țările cu cel mai ridicat standard de viață se îndreaptă către ateism.” A fost un articol de curând prin presa noastră, un articol pe care dacă-l căutaţi îl găsiţi aproape identic publicat o data la 2-3 ani. Căutaţi ca să vă convingeţi. Bun, să revenim. Deci, în acest articol se spune că Belgia, Marea Britanie, Danemarca, Franța, Germania, Japonia, Olanda sunt ţările cu cel mai mare procentaj de atei din lume. Observăm totodată că sunt state foarte dezvoltate din punct de vedere al infrastructurii, al civilizaţiei şi al economiei. Evident că e o legătura directă între lipsa credinţei într-o forţă superioară şi dezvoltarea statului. Deşi ţi se şi sugerează, poţi trage şi singur concluzia aceasta. Însă este o legătură falsă. Să privim iar numele acestor ţări! Nu e ca şi când aceste state nu erau mult mai dezvoltate decât noi şi în urmă cu 100, 200 sau chiar 500 de ani. Şi dacă analizăm istoria acestora, religia era o parte foarte importantă din societăţile de acolo. Deci care mai e legătura?

Apropo de ateismul celor de afară. Neamţul, englezul sau danezul, indiferent cât de departati sunt de religie, niciodată nu vor lua la mişto credinţa vecinului musulman, greco-catolic sau ce o mai fi el. Civilizaţia înseamnă şi acest respect faţă de cel de alături. Ba din contră, cei mai mulţi sunt mulţumiţi că au printre ei oameni credincioşi, deoarece nicio religie nu-ţi spune să-i omori pisica sau să-i tai copacul din curte vecinului. Aşa că nu te mai gândi că eşti la fel de deştept ca belgianul sau olandezul când tu dai share la toate aceste mizerii! N-ai nicio legătură cu ei!

Mai există şi acest mod de viaţă al credincioşilor, care nu prea ies cu pieptul înainte atunci când e vorba de o discuţie contradictorie. Dumnezeu le spune să-i ierte pe ceilalţi, să întoarcă şi celălalt obraz. Aşa că atunci când tu dai share cu babe îmbrâncindu-se la moaşte şi primeşti 50 de like-uri, nu înseamnă că alţii 200 nu au privit şi au gândit în sinea lor “Doamne, iartă-l că nu ştie ce face!”. Adică e normal să nu te tragă nimeni de urechi când postezi aşa ceva. Nu eşti deloc amuzantul clasei, din contră, ceilalţi 86% dintre apropiaţii tăi te privesc cu milă. Aşa că încetează, fă-o pentru tine!

Biserica Ortodoxă Română, zguduită de 0.0206%!

“Un nou scandal zguduie din temelii Biserica!” Ăsta e titlul cu care m-am trezit astăzi, care apare pe mai multe site-uri ale ziarelor si televiziunilor. “Un stareț a fost surprins purtând conversații indecente pe Facebook cu o altă față bisericească.” vine apoi si intarirea titlului.

Nu am comentat până acum de Pomohaci sau de ăla din Husi dar cand nivelul meu de fierbere ajunge la un anumit nivel încep să scriu.

Am căutat dar nu am găsit să văd ce vechime are proverbul “Fă ce zice popa, nu ce face popa”. Zeci de ani, poate sute? Îl cunoaşteţi, îl cunosc chiar şi miile de ignoranţi care îşi dau cu părerea pe facebook zilnic şi îl cunosc chiar şi cei mai anti-religioşi oameni.

Plecând de la această premiză, că e arhicunoscut, întrebarea mea e de ce ne prefacem sau chiar suntem surprinsi când aflăm că un preot a călcat strâmb? Că dacă nu exista această posibilitate, nu mai apărea un astfel de proverb. Deci înca din cele mai vechi timpuri au fost cazuri de genul. Am căutat repede şi am găsit pe un site că avem 14.500 de preoţi în România. Noi cunoaştem de câteva zile 3 cazuri, dacă îl punem la socoteală şi pe cel de mai sus, de preoţi care nu mai pot fi un exemplu pentru ceilalţi.

Cât înseamnă 3 din 14.500? Mi-e şi greu să calculez. Dar cu ajutorul unui calculator a rezultat că reprezintă 0.02068. Deci 0.02 la sută poate zgudui din temelii un sistem, oricare ar fi el?

Trecem peste acest procent şi admitem chiar că sunt mulţi alţi preoți nedescoperiti şi care fac nasoale. Ok, să zicem că aşa ar fi, acceptam asta chiar şi fără să îi luam în calcul pe ceilalți care fac mult bine comunității lor, nu-i punem la socoteală. Să presupunem, teoretic. că 30-40 la sută sunt preoţi care s-au îndepărtat de credinţă. Tu, dacă te interesează religia şi crezi în aşa ceva, trebuie să-i cauţi pe ceilalţi 60%-70% şi nu să te opreşti în loc din cauza celorlalţi. Altfel, dacă tu nu crezi sau nu te interesează, ce te doare pe tine că episcopul din Huşi se culcă cu elevul său? Nu te afectează cu nimic. Dacă îmi bagi însă placa cu “e plătit din banii mei” atunci, ca să nu mă mai obosesc iar, îţi recomand să citeşti Vreau o lumanre fara bon va rog !

Să revenim la subiect. Doctorul Ciomu i-a tăiat penisul unui tânăr acum ceva ani. A fost zguduit sistemul medical? Ştii măcar la ce spital s-a întâmplat grozăvia? Nu mai ştie nimeni. Când ţi-a fost rău nu te-ai mai dus la farmacie sau spital? Când Şumudică a fost prins pariind s-a zguduit Federația? Sau i-am bănuit noi pe ceilalţi pe antrenorii din Liga 1 de aşa ceva? Nu. Fiecare raspunde pentru el, fiecare individ plăteşte din cauza greşelii făcute.

Apoi, o altă idioţenie foarte larg răspândită pe internet este treaba cu homosexualitatea din cadrul Bisericii. “Am văzut eu filme, sunt mulţi care practica asta dar nu recunosc, bine că a început demascarea lor”. Tu care ai scris sau ai gandit vreodata asta, în concepția mea, eşti un specimen fără un dram de logică şi fără minime cunoştinţe de cultură generală. Eşti un individ care preia din zbor orice clişeu aruncat de cei interesaţi să ţi-o servească. Preoţii din BOR au dreptul să se căsătorească şi, evident, să facă dragoste. Pardon, sex. Cazurile pe care le-ai văzut tu în filme şi la tv se referă, în cele mai multe cazuri, la preoţi din Biserica Catolică. Aceştia nu au dreptul să se căsătorească deşi nevoile fiziologice sunt aceleaşi pentru fiecare. E clar că sunt mai predispuşi să calce pe lângă reguli.

Următorul lucru pe care-l voi scrie legat despre acest subiect va fi despre miile de meme-uri, glume şi ironii la adresa preoţilor, credincioşilor şi la adresa bisericii, în general. Exact aceiaşi oameni care cer toleranţă pentru o anumită minoritate iau la mişto credinţa a 16 milioane de români ortodocşi. Asta nu e în regulă şi data viitoare poate-ţi voi spune chiar ţie, care o faci, de ce ar fi bine pentru propria ta persoană să încetezi. Dar altă dată, că acum mai am şi alte treburi 🙂

 

Vreau o lumânare, fără bon, vă rog!

Stăteam aşa şi mă gândeam ce soc ar fi, ca în loc de share-uri cu pisici sau citate celebre, să distribuim cât mai mulţi declaraţia asta:
 
Vasile Bănescu, Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române: “Impozitele se plătesc pe cladiri, pe terenuri, pe salarii, pe tot ce presupune venituri din activitate comercială desfăşurată în entităţile comerciale care există în BOR şi în alte culte.”
 

O declaraţie apărută în contextul în care a fost demis Eugen Teodorovici după ultimele sale declaraţii. Una dintre ele se referea la impozitarea bisericii. Unii oameni ultra-religioşi au văzut în această demitere un lucru bun şi corect. Personal, eu sunt convins că demiterea lui Teodorovici a avut, mai degrabă, legătura cu o altă declaraţie, cea referitoare la stadionul din Teleorman, susţinând că nu se justifică o investiţie de 12 milioane de euro pentru un stadion în fieful lui Dragnea. Mai ales în condiţiile războiului tot mai intens între Dragnea şi DNA.

Revenind la impozitarea bisericii, recunosc că habar n-aveam exact cum stau lucrurile, cât şi ce se impozitează. Iar după toate comentariile de pe facebook, când toată lumea acuza biserica de faptul că nu plăteşte taxe şi impozite aproape eram şi eu convins că aşa stă situaţia. Însă iată că apare această declaraţie care face lumină. E o declaraţie oficială care, dacă ar fi falsă, purtătorul de cuvânt ar putea fi sancţionat foarte dur, nu te joci cu astfel de cuvinte, mai ales într-o discuţie sensibilă cum e aceasta. Ar putea răspunde chiar penal.

Ce e foarte interesant însă în toată această discuţie e următorul aspect. Avem o declaraţie a Patriarhului Daniel din 2015 care spunea atunci că dacă biserica ar primi de la statul român proprietăţile care i-au fost confiscate abuziv nu ar mai avea nevoie de salarii sau bani de la buget. Şi nu a fost contrazis de nimeni, nimeni. Astfel de declaraţii au mai apărut, referitoare la averile confiscate ale Bisericii. Ce vreau să spun e următorul lucru, care mi se pare relevant. Dacă averile acestea nu erau atât de mari în comparaţie cu anumite scutiri de taxe pentru biserică, nu ar fi venit un guvern sau măcar un ministru să spună “luaţi-le înapoi sau vă dăm contravaloarea, dar de acum încolo plătiţi taxe ca toţi ceilalti!”? Nu, n-a ieşit nimeni în faţă cu o asemenea declaraţie. Nimeni din cei împlicaţi. E clar că aceste averi şi terenuri, de care noi nu ştim, sunt considerabile. Sau erau, mai corect. Ceea ce înseamnă că guvernului, oricare ar fi el, îi convine şi e mai în avantaj să scutească biserica de aceste taxe decât să o impoziteze. Deci scutirea de impozit a bisericii este de fapt, paradoxal, un plus la bugetul de stat.

Apoi, în foarte multe state din Europa relaţia dintre stat şi biserică se bazează pe o colaborare precum a noastră, în multe ţări salariile personalului bisericesc sunt plătite de către stat. Mai multe detalii găsiţi în articolul:

Relatia Stat – Biserica

Revenind la începutul articolului, cum ar fi să distribuim cât mai mulţi declaraţia purtătorului de cuvânt? Vă daţi seama câţi oameni ar rămâne şocaţi de treaba asta?

“Adică cum, când credeam că ăştia nu plătesc nimic şi îi ţinem din taxele plătite de noi, contabilii, inginerii sau IT-iştii, apare acum o declaraţie care ne face să ne punem întrebări că n-ar fi aşa? Oare am fost naivi, oare cineva a avut interesul să ne distragă atenţia de la adevăratele probleme, oare aşa de creduli am fost şi în alte subiecte prezente altădată pe agenda publică? Mai bine mă duc la biserică să mă ierte Dumnezeu, în caz că există, că n-am ştiut. Poate cumpăr şi o lumânare şi nici măcar bon n-o să cer! În plus o să las şi 5 lei în cutia milei că acum ştiu că banii strânşi majoritatea merg spre ajutorarea nevoiaşilor din apropierea bisericii respective!”