Home » Monden

Category: Monden

Minunată poveste gay într-un serial Disney!

Știrea zilei vine din America:  “Premieră: Disney Channel introduce o poveste gay într-unul dintre serialele sale”
Eu zic că era timpul. Nu sunt foarte pus la punct, serialul ăsta Andy Mack e difuzat și pe canalul din România? Mă gândesc că ar trebui, că noi arătăm pe zi ce trece că suntem din ce în ce mai dezghețați la minte. Ar fi păcat să ne ocolească o așa poveste.

“Cu o medie de vârstă a telespectatorilor de 10 ani, Andi Mack este cel mai urmărit serial în rândul fetelor şi printre cele mai urmărite, de la lansare, între copiii cu vârste cuprinse între 6 şi 14 ani.”
Eu zic că e foarte bine, trăim niște vremuri în care nu putem risca să ajungă niște copii la 15-16 ani fără să înțeleagă cum e cu iubirea adevărată. Nu vedeți, toată țara a râs de cât de neîndemânatice au fost fetele de la Cluj-Napoca la proba de mânuirea bananei. Chiar vreți să ajungă copilul dumneavoastră în situația jenantă în care toți filmează și el nu știe să mănânce o biată fructă?
 
Ideea e că în serialul de care vorbim va fi difuzat vineri un episod în care un adolescent, unul dintre personajele principale, începe să își dea seama că are sentimente față de un alt băiat, cu care e coleg de clasă. Deci totul este despre iubire. Sper să nu văd prin serial pe cineva care încearcă să se opună acestei frumoase povești de dragoste.

Comunicatul companiei explică lucrurile pe înțelesul tuturor,  în caz că mai sunt înapoiați sau oameni care trăiesc în Evul Mediu din 2017: “el să fie potrivit tuturor tipurilor de public şi să transmită un mesaj despre includere şi respect faţă de umanitate” Deci? Ce poate fi mai simplu de atât? E vorba de umanitate, lor le e teamă că fără acest personaj omenirea ar lua-o pe o cale greșită. Trebuie să mulțumim domnilor de la Disney că reușesc să ne deschidă și nouă ochii.
 

Eu îmi aduc aminte când a venit prima oară un tip de la Kappa la noi acasă să ne spună că dacă plătim nu știu ce sumă putem avea până la 40 de canale la tv. Aveam cred că vreo 10 ani, eram fascinat de treaba asta. Veneam de la școală și stăteam cu orele pe Cartoon Network. Băi, și acolo erau Two Stupid Dogs, Dexters Lab sau Tom și Jerry. Mai erau și alea cu Captain Planet, care te învățau că e nasol să arunci gunoiul pe jos.

Bine, probabil din cauză că am avut părinți iresponsabili și mă lăsau atâtea ore cu capul în televizor unele lucruri le înțeleg mai greu. De exemplu, nu înțeleg de ce atunci nu era nimeni gay prin desenele animate. Sau na, nu ne erau prezentate nouă. Că revin la treaba cu banana de la Cluj. Unii susțin că astfel de probe se petreceau și acum 20 de ani la Balul Bobocilor, doar că, fiți atenți explicație, pe atunci nu existau telefoane mobile să filmeze.  Bă, băiatule, au găsit ei explicație rațională :))) Mamă ce urechi rupte erau acum 20 de ani dacă îi venea cuiva ideea asta. Am participat și eu la câteva Baluri și n-am văzut așa ceva, dar dacă ei spun trebuie să îi credem.

Mai spun băieții de la Walt Disney că ei prezintă  „poveşti care reflectă acceptarea şi tolerarea şi celebrează diferenţele care fac personajele noastre minunate în felul lor unic”. Mie imi plac cuvintele lor, sunt minunate, aceleași pe care le auzi și pe la noi din gura celor care propăvăduiesc iubirea indiferent de sex.

Deci ideea e că vin vremuri frumoase. Rămâneți pe aproape. De fapt, oricum nu aveți unde să fugiți…

Sexul oral şi respectul pentru ea!

Am tot văzut ştirile cu sexul oral de la Cluj-Napoca şi mă tot gândesc la un singur lucru. Mulţi au dat share la un copil de 16 ani care nu a vrut el să respecte nişte reguli ale unei instituţii, l-am făcut erou pe unul că refuză să se tundă. Ok. În plină campanie #metoo unele eleve de liceu mimează sexul oral la un bal al bobocilor. “Lasă, domne, că elevii acum se maturizează repede, le vine ciclul unora şi la 12 ani”…strigă unii deştepţi d-ăştia.

Uitaţi-vă la poza asta, mie mi se pare că elevii au în gând exact opusul afirmaţiei de mai devreme, adică “Mamă, nu credeam că mai repede de 5-6 ani o prind pe una între picioarele mele!” Ce maturitate, nici vorbă, e un copil care nu înţelege ce i se întâmplă!

Nu voiam să mai adaug şi eu pozele astea pe aici dar pe asta am pus-o pentru că mi se pare că-mi susţine ideea.

Sută la sută toate de acolo au cont de facebook, ştiu şi ele că toată lumea discută în aceste vremuri de femei abuzate sexual. Bă, în tot acest context, niciuneia nu i s-a părut în neregulă ce i s-a cerut? Aş vrea să cred că a existat o fată acolo care a refuzat să presteze ceea ce i s-a cerut. Sau măcar vreo fată din public, cineva. Problema e alta, şi mult mai complexă, că daca ar fi existat, ea ar fi avut de suferit. Nimeni n-ar fi aplaudat-o pentru “curajul” ei de a nu lua banana în gură, ba sunt convins că ar fi fost luată la mişto de colegii ei, “Hai mă, că era doar un joc, te dai tu acum mare mironosiţă!”. Pe moment şi/sau apoi în timpul orelor de clasă. Doar gândiţi-vă ce comentarii ar avea o poză simplă cu o elevă de liceu share-uită drept model împotriva umilirii femeilor. Păi şi ne punem întrebarea, nu avem totuşi o problemă cu toţii, nu încurajăm noi aceste manifestări? Metoo in sus si metoo în jos dar nu ne interesează deloc de problema de la bază, respectul faţă de femeie şi respectul faţă de cel de alături, în general.

Bătaia tradiţională din cuplurile gay!

Nu ştiu dacă aţi fost pe recepţie, dar ieri lumea a fost cutremurată de o ştire: “Idilă sfârşită în chinuri pentru cuplul de homosexuali care a făcut vâlvă în Anglia şi România”.

E vorba de cuplul gay format din Florin Marin, un tânăr de 24 de ani din comuna dâmboviţeană Vişina, şi Philip Clements, un cleric pensionat din Biserica Anglicană în vârstă de 78 de ani. În momentul căsătoriei în Anglia, Daily Mail a scris aşa: “Former vicar, 78, to marry a Romanian toyboy, Florin Marin.” Asta ca să ştim că era vorba de iubire la mijloc. Dar nu e treaba noastră, nu analizăm noi asta, treaba lor, poate că englezii sunt aşa răi din fire 😀

Spuneam că lumea a fost cutremurată pentru că tânărul român a început să dea amănunte din viaţa personală: “Am terminat relaţia pentru că a dat în mine. Nu mă lasă de doi ani de zile să dorm. Mi-au sărit dracii pe el. Mi-a tras una în spate şi două palme peste faţă. Când am văzut asta, i-am spus că s-a terminat. Eu am spus mereu că ne certăm, dar chiar aşa, la 79 de ani să dai în mine? Eu nu l-am lovit, pentru că la o adică, poliţia îl credea pe el, nu pe mine. Mi-a dat bine, pe săturate, şi-a descărcat nervii pe mine. Nu am vânătăi şi nici nu am fost la Poliţie să depun plângere. El a plecat în Anglia. Încă suntem căsătoriţi în acte. Suntem prieteni şi atât. De când a plecat nu am mai vorbit” a spus Florin Marin pentru Adevărul. Ai linkul aici Adevarul

Şi de asta a fost un şoc pentru toţi, pentru că noi ştiam că în cuplurile gay e numai armonie, dragoste şi împlinire. Că în aceste cupluri netradiţionale nu ţipă nimeni la partener că n-a dus astăzi gunoiul, că în fiecare dimineaţă unul dintre parteneri se scoală şi îi face o cafea aromată celuilalt şi tot aşa. Asta ca să aflăm ieri că acest cuplu s-a destrămat. Şi nu s-a destrămat în linişte la notarul din Anglia, s-a destrămat cu pumni şi palme.

În America, mama democraţiei, rata divortului pentru căsătoriile persoanelor de acelasi sex e 2%. Ştiţi care e procentajul divorturilor pentru persoanele de sex opus? Să înceapă tobele….tananananananaanan….aţi ghicit, sau poate nu, 2%. E exact la fel! Deci iată că ideea conform căreia un copil adoptat de un cuplu gay nu ar trece prin şocul despărţirii părinţilor săi e total falsă. Sunt exact aceleaşi şanse şi într-o parte şi în cealaltă. Atunci de ce ne prefacem că doar cuplurile hetero divorţează? Aaa, pentru că aşa cere campania la care luăm parte cu toţii. Aveţi în linkul acesta de pe Washington Post mai multe date Washington Post

Să venim pe plaiurile mioritice. Când căutam pe google despre divorţurile în cuplurile gay dau şi peste ştirea că fostul prezentator de la OTV, Doru Iuga, s-a despărţit de iubitul său pentru că acesta din urmă l-a înşelat cu un alt bărbat. Deci, what?! stai un pic! Apar astfel de momente în cuplurile gay? Noi nici de astea nu ştiam, peste tot apărea ca şi când aceştia trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi. Şi mai mult, persoanele gay dau dovada de o moralitate foarte ridicată şi nu ar intenţiona niciodată să-şi înşele partenerul. Că na, e într-un fel normal, piaţa e mult mai limitată ca la persoanele straight 🙂 Şi iată că totuşi, lucrurile nu stau deloc aşa cum sunt prezentate.

Şi acum să trecem la lucrurile concrete, că d-asta m-am şi apucat acum să scriu. Cu toţi cred că am întâlnit idiotul care se crede deştept atunci când aruncă el următoarea afirmaţie şi îi dă aşa o importanţă de parcă a descoperit Atlantida “Femeia e bătuta în familia tradiţională”. Băi şi când spune asta se aşteaptă ca nimeni altcineva să nu mai comenteze pentru că a spus ceva cu care evident a închis gura tuturor celor care nu sunt de acord cu această campanie agresivă pro-gay. Eeeh, aţi văzut vreunul dintre aceştia dând share la articolul cu bătaia gay, aţi văzut vreunul scriind despre aşa ceva? Evident că nu. Iar dacă îi întrebi îţi vor spune că e un incident izolat. Izolat, normal, pentru că rata de a descoperi o bătaie într-un cuplu gay e direct proporţională cu raportul dintre cuplurile gay şi cele normale. Apoi, aceste persoane nu ar avea niciun interes de a promova un asemenea lucru pentru că, orice s-ar întâmpla, ele rămân gay. Deci au nevoie în continuare de o imagine bună a acestui fenomen.

Vă daţi seama că atunci când am scris la început că lumea a fost cutremurată am exagerat, că nu s-a cutremurat nimeni pentru că sunt convins că cei mai mulţi nici n-ati văzut ştirea. În mod normal, acum ar trebui să nu apară proşti marşând pe ideea că femeia e bătută în familia tradiţională. Şi totuşi sunt sigur că ei vor exista în continuare, pentru că n-are nimeni interes să dea share la articolul cu bătaia alora, chiar şi eu am dat de el întâmplător. Bătaia există şi a existat întotdeauna, sunt mulţi cretini pe pământ, dar e clar că sunt şanse mai mari să dăm de ştiri cu femei bătute decât cu femei tratate excelent de soţul iubitor, nu interesează pe nimeni fericirea cuiva, nu e ştire asta.

Cam atât pentru acum. Aaaah, era să uit. Vă mai pun un articol mişto din presa engleză cu o lesbiană care a omorât în bătaie copilul de trei ani al iubitei sale din cauză că acesta refuza să bea lapte. Asta aşa, poate aveţi chef de lectură.

Daily Mail

Dacă vreţi să mai citiţi şi:
USR – Unii supăraţi pe refedendum!
Operaţiunea “Biserica la pământ” continuă!
“Sunt ateu, Dumnezeu mi-e martor!”

Pleşu şi re(li)gia cu Despacito!

Hai că a scris Pleşu că Despacito e varză şi l-au făcut pe el varză :)) Să nu ne miram, avem o mulţime de astfel de momente în ultima vreme. Să aruncăm o privire în trecut şi apoi tragem câteva concluzii.

Într-un interviu acordat la începutul lunii iulie la Digi24, Marcel Iureş şi-a spus părerea despre cum vede el o familie şi a răspuns aşa “Păi nu e normal? Între un bărbat şi o femeie!“. Imediat s-au activat oamenii si l-au călcat pe gât “un actor mediocru care n-a realizat nimic”. Am scris atunci de asta în Marcel, prins in iuresul tolerantei!

“Căsătoria e un ceremonial care te introduce în clasa din care tu ai ieșit. Eu nu îi înțeleg pe homosexuali. Tu te afirmi ca diferență și ceri să ți se respecte faptul că ești diferit. Și după ce ți se respectă asta, spui <>. Mi se pare o contradicție. Stai în statutul pe care l-ai ales. Nu încerca să te faci „mămică”, pentru că tu ai hotărât ce ești, prin balansul acesta bicolor al cuplului”, a spus Andrei Pleșu la TVR 2 într-un interviu acordat în luna mai a acestui an.

În 2007, Horia-Roman Patapievici scria următoarele lucruri: “Proferarea de gesturi obscene în public e calificată, potrivit Codului penal, ca atentat la bunele moravuri. Nu și atunci cînd gesturile obscene sunt ostentativ proferate în defilările de tip “Gay Parade”: în aceste cazuri Codul penal se suspendă, pentru că persoanele gay, prin activismul care a asimilat drepturile omului cu dreptul de a fi homosexual, și-au cîștigat dreptul (de fapt, privilegiul) de a fi obscene în public, ceea ce pentru toate celelalte persoane a rămas un fapt pur și simplu penal. Cum se ajunge aici? Simplu: prin activismul unei minorități care militează în numele drepturilor omului după principii leniniste.”

Tot Patapievici era cel care tot prin aceeaşi perioadă se declara total împotriva scoaterii icoanelor din şcolile României.

În mai 2017, Nicuşor Dan, cel văzut de mulţi ca fiind marea speranţă a politicii româneşti şi-a permis să se abţină de la votul din Camera Deputaţilor asupra initiativei de reviziure a Constituţiei. Deci nu să voteze într-un fel sau altul, ci să se abţină. De atunci a devenit o “dezamagire” şi nimeni n-a mai fost interesat de ceea ce spune, ba din contra, totul era raportat la faptul că a “inşelat” votanţii USR, cea mai mare parte dintre ei având viziuni “occidentale”.

Iată un caz special. Mircea Cărtărescu scria în 2016 referitor la clişeul deja penibil cu bătaia din familia tradiţională “Eu cred că bărbatul bețiv, care-și terorizează fizic și moral soția și copiii, nu a fost niciodată regula, ci mai curând excepția blamată de comunitate. De cele mai multe ori, soția și soțul se respectau. Nu cred că toți bunicii și părinții noștri au fost niște brute, ci mai curând oameni cuviincioși, în ciuda prejudecăților timpului.” După o astfel de remarcă te-ai fi aşteptat să-i sară şi lui în cap “progresiştii”. Nu a fost aşa şi pentru ca în aceeaşi postare scriitorul preciza că “Dacă persoanele gay vor să se căsătorească, e firesc să aibă acest drept în calitatea lor de cetăţeni”. Evident că în spaţiul public accentul a fost pus pe partea a doua a declaraţiei şi nimeni nu a mai evidenţiat ceea ce a spus el despre familia tradiţională. De altfel, Cărtărescu a revenit zilele acestea şi a spus răspicat că e în favoarea căsătoriei dintre persoanele de acelasi sex. Deci a risipit orice dubiu 🙂

Şi acum să revenim la zilele noastre. Andrei Pleşu s-a apucat să critice cea mai vizionată melodie din istorie, “Despacito”, cea care a strâns deja peste 3 miliarde de vizualizari. Şi Plesu s-a apucat să scrie cu cuvintele lui plastice exact ceea ce discutam şi eu cu Raluca cu o zi înainte să citesc editorialul “Cum s-a ajuns aici? Ce are deosebit Despacito? Mi se pare una dintre celelalte N melodii difuzate la radio, cu nimic special.” Exact aşa. Dar nu vreau să spun că sunt de acord cu Plesu sau să-l judec. În muzica, la fel ca şi in cinematografie, aproape totul e subiectiv, sunt gusturi şi gusturi, aşa că fiecare ascultă şi vede ce vrea. Despacito e o melodie bună, de vară. Nu înţeleg de ce e cea mai cea, dar nu contează, nu e deloc importantă părerea mea.

Vreau să subliniez, însă, un lucru pe care îl constat de fiecara dată, intoleranţa la opinii. Plecând de la istoria declaraţiilor lui Pleşu despre căsătorie, tinerii progresişti au găsit motivul să-l atace şi să încerce să-l trimita în lada istoriei. Că Plesu e invechit, depăşit, că nu întelege muzica si multe altele de acest gen. Lucruri care nu au legătura directă cu editorialul lui despre Despacito, deşi toţi care l-au criticat au mascat astfel acest atac. Strategia clară e să-i denigrăm pe toţi care sunt contra noului curent, să-i facem irelevanţi pentru societate. Indiferent că până acum toţi ne-am raportat la acest oameni ca fiind intelectualii cei mai de seamă ai tarii noastre. Probabil şi prin prisma acestui lucru au apucat să-şi spună punctul de vedere, fiind intrebaţi. Din păcate, interesul celor care i-au chestionat pe această temă nu s-a “pupat” cu răspunsul primit, acesta fiind exact invers faţă de aşteptările acestora. E simplu de înţeles care a fost logica din spatele acestei mişcări. Trendul e să susţinem că religia e o parte a trecutului, fără nicio legatură cu perioada modernă, cu omul contemporan. Drept urmare, ar trebui, logic, ca intelectualii să susţină acest lucru. Şi totuşi apar, iată, astfel de declaraţii care dau peste cap această cutumă. Dacă oamenii

Următorul pas pe care-l văd eu ar fi ca aceşti oameni să solicite modificarea definiţiei din DEX a cuvântului ateu. Pentru că la noi ateismul a devenit o virtute. Brusc, orice individ care se împăunează cu ateismul său are impresia că prin acest lucru câştigă vreo 40-50 de puncte la IQ-ul său. Oarecum se leagă cu ceea ce am scris aici “Sunt ateu, Dumnezeu mi-e martor” Mi se pare super amuzantă treaba asta. Te uiţi la profile şi constaţi că sunt oameni pentru care parcă ateismul e cea mai mare realizare a lor din viaţă :)) Poate voi mai reveni la acest subiect în ediţiile viitoare 😛 Închei cu acest banc găsit pe internet, care mi se pare potrivit cu situaţia din ţară 🙂

“Un ateu se plimba prin pădure, minunându-se de frumuseţile naturii:
– Ce copaci impresionanţi! Ce râuri cristaline! Ce animale drăguţe!
La un moment dat, în timp ce se relaxa, omul aude în spatele lui zgomote ciudate. Când se întoarce, vede un urs ca-n poveşti: mare, frumos, sănătos şi cu poftă de mâncare. Îngrozit, ateul o ia la fugă, însă ursul avea condiţie fizică, aşa că îl urmează conştiincios… Tipul era atât de îngrozit, încât la un moment dat se impiedică şi cade. Ursul îl apucase deja de un picior, aşa că omul, paralizat de frică, răcneşte:
– Doamneee!
În secunda următoare, timpul se opri, ursul îngheţă în poziţia în care se afla, pădurea rămase neclintită şi o lumină se revărsă din cer. Tipul, şocat, auzi o voce:
– Mi-ai negat existenţa toată viaţa, le-ai explicat şi altora că sunt un mit, ai pus toata Creaţia Mea pe seama întâmplării cosmice… Vrei acum să te salvez? Cum să te consider credincios cu adevărat?
Ateul se uită fix în lumină şi răspunse:
– Aş fi ipocrit să îţi cer brusc să mă consideri credincios, dar poate ai reuşi într-un fel să devină ursul creştin?
– Foarte bine, răspunse vocea.
Lumina dispăru, zgomotul pădurii reveni. Ursul îl eliberă din ghearele sale, îşi împreună labele din faţă şi spuse:
– Doamne, binecuvântează aceste bucate… Amin!”

Şi noi ce facem, Mircea?

Gata, Mircea Lucescu e noul selecţioner! Sună excelent, în sfârşit naţionala are o mare speranţă pentru viitor! Fanii privesc cu încredere finalul acestor preliminarii şi speră ca naţionala lor favorită să prindă pe ultima sută de metri calificarea la un nou turneu final după ce a participat şi la Euro 2016.

Din păcate vorbele de mai sus nu se referă la echipa naţională a României, ci la cea a Turciei. Mircea Lucescu e noul selecţioner al naţionalei Turciei. O ruşine colosală pentru Federaţie, Burleanu, români şi România în general. Nu e posibil să ai rezultate dezastruoase la echipa naţională cu neamţul Daum pe bancă, Lucescu să fie liber de contract şi tu să nu îi dai un telefon să-l întrebi de sănătate.

”Nu se pune problema să nu ne permitem salariul lui Mircea Lucescu. El a spus că ar antrena gratis naţionala. Varianta numărul 1 a fost Mircea Lucescu, varianta numărul 2 a fost Anghel Iordănescu. Dacă vă amintiţi, atunci am anunţat profilul selecţionerului. Aşa vom face şi după EURO, când vom numi un selecţioner” e declaraţia lui Burleanu din aprilie 2016.

Deci nu s-a pus niciodată ca Mircea Lucescu să ceară o sumă imensă pentru a sta pe banca României, a spus-o preşedintele federaţiei. În plus, noi îl plătim pe Daum cu 500.000 de euro pe an, deci bani există. Nu o să cred niciodată că Lucescu ar fi cerut naţionelei o sumă mai mare decât aceasta. Ba sunt sigur, că ar fi venit şi pe o sumă mai mică. La turci se pare ca va încasa 2,5 milioane de euro. Normal, străinilor le ceri cât mai mult. Lucescu are o avere de peste 25 de milioane de euro conform ultimului Top 300 Capital.

Olăroiu a spus de curând că ar fi venit la echipa naţională însă cei de la federaţie i-au spus să aştepte. Un alt caz cu un antrenor despre care mereu ni s-a transmis că nu vine, că solicită mult, că e sub contract şi alte poveşti de genul.

Un alt argument pentru cei care nu-l vedeau pe Lucescu selecţioner era acela că, ajuns între timp la 72 de ani, nu ar mai avea o motivaţie ridicată. Iată-l însă destul de motivat încât să meargă să antreneze o naţională al unui stat care l-a preţuit întotdeauna. A luat titlul şi Supercupa Europei cu Galatasaray şi, supărat pe conducătorii acestei echipe, a plecat la Beşiktaş cu care a câştigat iaraşi campionatul.

De asemenea, Lucescu a câştigat cu Şahtior Doneţk Cupa UEFA în 2009, e singurul antrenor român cu un trofeu european câştigat în perioada modernă. E doar al cincilea antrenor care a ajuns la peste 100 de jocuri antrenate în Champions League. Ceilalţi sunt nişte anonimi ca Sir Alex Ferguson, Jose Mourinho, Carlo Ancelotti şi Arsene Wenger.

Unii mai susţineau că Lucescu nu mai cunoaşte fotbalul românesc, că asta ar fi un factor important. Păi Daum a cunoscut ceva înainte să vină? Ba din contră, a greşit total tactica în primul meci pe bancă, i-a zăpăcit pe jucători. A promis Daum că va învăţa limba română în cel mai scurt timp şi iată că a trecut mai mult de un an şi nu ştie trei cuvinte în română. Deci cât i-ar trebui lui Lucescu să înveţe campionatul? Sa fim serioşi, eu zic că Lucescu nu l-ar ignora niciodată pe singurul conducător de joc din ţară la momentul actual, Budescu. Daum nici nu l-a băgat în seamă.

Si eu ce fac, Mircea? Link cu Procesul Etapei.

V-am pus mai sus linkul de la emisiunea Procesul Etapei din 1999. Era o perioadă în care Mircea Lucescu avea probleme la Internazionale Milano. Momentul e clasic, cu Radu Banciu, imitându-l excelent pe Mircea Lucescu. “Falsul” Lucescu îşi anunţa plecarea de la Inter şi revenirea la Rapid, acolo unde antrenor era Dumitru Dumitriu, aflat în platoul emisiunii. În momentul în care “Lucescu” a anunţat că revine în ţară, Dumitriu a avut această reacţie devenită celebră.

Aşa şi noi acum. Noi ce facem, Mircea?

Vaccinul obligatoriu. Scrisoarea lui Ani Creţu către primul ministru!

Am asistat de la distanţă la discuţia despre vaccinarea copiilor. Am auzit şi citit ştiri, am ascultat păreri pro şi contra, am stat de vorbă şi eu mai multe persoane să le aflu poziţia. Dacă întrebi 10 persoane primeşti 10 păreri. Eu nu am copil şi de aceea am încercat să stau deoparte să nu fiu acuzat de lipsă de obiectivitate. Aşteptam cât mai mult păreri ale unor oameni care au trecut prin aşa ceva şi ele nu apăreau, chiar nu înţelegeam de ce. Părinţii copiilor vaccinaţi ar trebui să aibă părerile cele mai avizate, aşa mi se pare logic. Acum însă am dat de scrisoarea actriţei Ani Creţu către primul ministru. Îi dau share:

“Ani Creţu, mama a unui copil de 4 ani şi 4 luni, îi cer Primului Ministru al României din acest moment, Mihai Tudose, să revină asupra Declaraţiei publice a domniei sale în ceea ce priveşte vaccinarea, legea obligativităţii şi decăderea din drepturile părinteşti pentru refuzul părinţilor de a-şi vaccina copiii. Declaraţia domniei voastre încalcă toate drepturile pe care Constituţia României mi le oferă! Declaraţia domniei voastre mă lezează în mod direct şi instigă la vânătoare de „nesupuşi“, ceea ce contravine fiinţei umane, a dreptului de a dispune de mine însămi şi de a-mi exercita datoria de părinte! În primul rând: va decad EU din funcţia de Premier al ţării MELE! Sunteţi în acea funcţie pentru că eu am votat! Nu contează PE CINE am votat! EU am votat! Dvs. sunteţi acolo pentru un timp determinat. Eu sunt cetăţean român pentru că m-am născut român. Eu v-am ales pe Dvs. şi nu Dvs. pe mine!

Sunt părinte de copil ce încă suferă de efecte post vaccinale. Efectele au apărut după vaccinul de la 2 luni când, fie nu s-a dorit, fie nu s-a ştiut (ceea ce nu scuză gravitatea faptului ) a fost „diagnosticat“ eronat cu reflux gastro-esofagian, a primit tratament eronat cu antibiotice şi Motillim pe care l-am cumpărat din afara ţării, la recomandarea medicilor ( ATENŢIE – Motilliun – medicament interzis sub vârsta de 1 an – a se vedea însăşi declaraţia dr. Mihai Craiu de la dezbaterea publică din 11 mai 2017 pentru proiectul de lege cu privire la obligativitatea vaccinarii). Faptul a fost repetat şi la vârsta de 4 luni – aceleaşi reacţii – tratamentul a continuat – diagnostic infirmat prin testare specifică abia la vârsta de 4 luni şi 3 săptămâni.
Situaţia copilului meu a scăpat de sub control după vaccinarea cu ROR la vârsta de 1 an şi 2 luni, urmată de 10 luni jumătate de diarei cronice, apariţia intolerantelor şi a alergiilor.
Diferenţa între mine şi Primul Ministru actual este ca EU ŞTIU ce vorbesc! Dumnealui NU!

Menţionez ca am cheltuit şi încă mai cheltui sume enorme pentru refacerea copilului şi îi cer să mă ajute! Să îmi dea bani de la dumnealui în cazul în care îi pasă atât de mult de copiii acestei ţări! Copilul meu este şi el copilul acestei ţări! Copiii voştri, dragi români, sunt copiii acestei ţări! Ţara noastră, România, NU este STATUL! Statul este o entitate care are nevoie de noi toţi ca să existe. Dacă noi nu o recunoaştem, ea nu există.

Îmi iubesc ţara! Îmi iubesc enorm ţara! Dar cei care se afla în fruntea ei, cei pe care NOI i-am pus să fie acolo, NU ne iubesc. Copilul meu este un copil vaccinat. Şi asta îmi este singurul regret în cei 38 de ani si jumătate de viaţa!

Eu nu mă tem de copiii nevaccinaţi şi nu îi consider un pericol pentru mine şi copilul meu. Altfel, vaccinarea devine o utopie!

Domnule Prim-Ministru al României, vă solicit să îmi răspundeţi la următoarea întrebare : dacă dumneavoastră aveţi încredere în actul vaccinal (vaccin), de ce vă temeţi de nevaccinaţi ? Riscaţi să faceţi o formă uşoară a unei boli a copilăriei.

A propos: dvs, Domnule Ministru, v-aţi vaccinat?!? La adulţi, forma de rujeolă este una gravă. Aştept vaccinarea dumneavoastră în PUBLIC, după care vă dăm voie să aveţi opinii despre acest subiect!

Tema dumneavoastră cu privire la această problemă este următoarea: Vă cer să răspundeţi public care şi UNDE este publicată procedura/protocolul medical prin care un medic poate deosebi: – o diaree cauzată de vaccinare şi una fără legătura cu vaccinarea, având în vedere că diareea este un efect advers al vaccinării, trecut pe prospecte. – o alergie cauzată de vaccinare – o meningită cauzată de vaccinare – deces cauzat de vaccinare Până atunci, va rog frumos, domnule Prim-Ministru Mihai Tudose să va faceţi datoria pe care o aveţi de când aţi primit acest fotoliu! Ani Creţu – mamă”.