Home » Divertisment

Category: Divertisment

O Cupă Mondială pentru Messi, vă rog!

“Vreau să câștige Cupa Mondială Argentina, pentru Messi”
Am auzit fraza asta la jumătate din oamenii de fotbal care au vorbit zilele astea înaintea turneului din Rusia. La fel gândesc și oamenii obișnuiți. De altfel, cred că jumătate din planeta e împărțită intre Anglia, Brazilia, Spania sau mai știu eu cu cine și restul de jumătate îi ține pumnii Argentinei.

De ce se întâmplă asta? Messi face luna aceasta 31 de ani, deci la următoarea Cupă Mondială va avea 35 de ani. Practic e ultima șansă pentru argentinian de a realiza ceva important cu naționala. S-a saturat și el să îl tot bată Chile prin Copa America de fiecare dată. Un succes în Rusia ar încheia discuția despre cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor, asta e de fapt cheia. Ce Pele, ce Ronaldo, ce Maradona, ce Cruyff. Dacă Argentina câștiga, Messi e cel mai bun din istoria acestui sport și nimeni nu ar avea ce să mai conteste. Poate niciodată nu a fost o presiune mai mare pe un singur jucător la o Cupă Mondială. Messi știe că are atâția susținători în spate, dar totodată e constient că un eșec ar da apă la moară tuturor celor care spun că nu ar fi reușit performanțele din carieră în afara sistemului perfect creat la Barcelona.

De altfel, e ultimul turneu final pentru Iniesta, omul care, fără Messi de la Barcelona, a cucerit cu Spania Cupa Mondială și de două ori Campionatul European. Adică exact colegii săi de la Barcelona au cucerit lumea și au demonstrat că sunt cei mai buni fără Messi, considerat decisiv de oameni pentru echipa sa. De asemenea, o presiune în plus vine și din faptul că marele său rival, Cristiano Ronaldo, a mai obținut încă un trofeu Champions League în acest an și a fost golgheterul competiției. Un Ronaldo care are deja un trofeu major cu naționala în palmares.

Practic jumătate de planetă s-a saturat să susțină că Messi e cel mai mare din lume și să apară câte unu să facă mișto “da, mă, e cel mai mare cu Getafe și Malaga”. Jumătate din oamenii planetei, cei care nu au o națională participantă, vor să câștige Messi pentru a-și valida propria lor opțiune, să poată avea în sfârșit o replică de luat în seamă atunci când discuția ajunge la cel mai mare din istoria fotbalului. Deci, hai Argentina, să terminam odată cu treaba asta 😁

De ce Cristiano Ronaldo?

Stăteam la calculator şi vine la mine Raluca şi mă întreabă ce mai vreau să scriu. Îi spun că despre finala din seara aceasta, despre Ronaldo, d-astea. La care ea îmi spune “iar o să spună lumea că eşti subiectiv”. Iar eu am răspuns “Da, dar acum o să explic subiectivismul”

Cam despre asta vreau să scriu, de ce Ronaldo? Pentru că suntem obişnuiţi cu Ronaldo cel care doboară recorduri după recorduri, e cel mai urmarit sportiv pe reţelele de socializare, e idolul multor copii care se apucă acum de fotbal. Dar nu despre recorduri vreau să scriu, nu despre eterna luptă cu Lionel Messi ci despre lucrurile care m-au făcut pe mine să stau cu ochii pe el. Îl urmăresc de peste 13-14 ani când încă nu primise niciun Balon de Aur. Practic sunt un fel de Mircea Lucescu, eu l-am descoperit :)))

Cred că era 2004 anul în care eu eram un tânar dornic să lucreze în televiziune. Încă eram în facultate dar am auzit că TV Sport caută tinere talente, iar cum eu mă consideram destul de talentat am zis să merg să văd care-i treaba. Mă rog, ideea e că pe vremea aia TV Sport, pe lângă alte drepturi tv, avea în portofoliu şi ChelseaTV şi ManchesterTV.  Treaba era următoarea: aceste posturi oficiale ale celor două cluburi dădeau meciurile acestora din Premier League integral, însă la vreo două zile după ce se disputau. Eeeh, şi vă închipuiţi că nu puteau comenta aceste meciuri Costi Mocanu, Vali Moraru sau Andrei Radulescu. Aşa că de obicei eu eram responsabil să comentez Manchester United – Derby County 1-0 la 48 de ore după disputare. Şi să ştiţi că nu e un lucru tocmai uşor să încerci să pară naturale reacţiile tale din momentul golului care venea în minutul în care ştiai că va pica. Eeeh, pe vremea aia Cristiano Ronaldo, Arjen Robben, Wayne Rooney sau, aaah, Damien Duff 😛 erau doar tineri dornici de afirmare. Jose Mourinho abia luase “urecheata” cu Porto şi ajunsese la Chelsea unde Abramovich îi pusese zeci de milioane de euro la dispoziţie să facă o super echipă. În sezonul 2004-05 a câştigat primul titlu din istorie pentru această echipă, apoi imediat a mai adus un titlu.

Echipele din Finala UCL 2008

 

După aceste trofee câştigate de maşinăria lui Mourinho, Manchester United cu Cristiano Ronaldo MVP a luat trei titluri la rând. a jucat doua finale de Champions League plus alte câteva trofee interne. Ronaldo în acesti ani trei ani la United a marcat 91 de goluri în 155 de partide. Reţineţi, el încă nu era bestia din ultimul timp când caută doar golul. Pe vremea aceea el încă evolua în bandă, era mijlocas lateral clasic. Rooney – Tevez a fost atacul lui Manchester în finala cu Chelsea din 2008.

Apropo de acea perioada, TV Sport avea drepturi şi pe campionatul Argentinei. Şi pe atunci comentam multe meciuri de-ale lui River Plate, acolo unde evolua un copil care mi-a plăcut foarte tare şi am fost convins că va ajunge un mare jucător. Alexis Sanchez. Ok, poate nu e la nivelul lui Cristiano, dar e un jucător de clasă mondială. Cam acelaşi tip de jucător, spectaculos şi cu scheme în sânge :))

Pun acum linkul cu golul lui Ronaldo cu FC Porto, gol la care îl putem auzi pe comentatorul partidei spunând: “How many players in world football would dare to try that?!”

Ehh, cam despre asta e vorba la Cristiano Ronaldo, realizează lucruri pe care alţii nu îndrăznesc să le încerce.  De aceea, pe lângă Ronaldo îi am ca favoriţi pe Hagi, Ibrahimovic, Lampard, Sneijder. Amintiţi-vă ce jucător era olandezul în echipa lui Inter care a luat UCL! Sau Hagi…câţi jucători ar fi încercat să-l surprindă pe Cordoba cu acel trasor? E imposibilă lovitura. Ce să mai spunem de foarfeca lui Ibra din amicalul cu Anglia? Şi tot aşa…

Când a luat primul Balon de Aur a fost prima oară când m-a şi interesat de acest trofeu. De altfel, pe cine interesa aşa mult de el înainte de era Cristiano – Lionel? Nu era deloc acest interes enorm din partea tuturor, fani, jurnalişti, companii, sponsori etc.

Şi acum mărturisirea care va şoca multă lume 😀  În 2009 am trăit o mare dezamăgire. Cristiano Ronaldo devenea cel mai scump jucător din istoria fotbalului transferându-se la Real Madrid pentru 94 de milioane de euro. Să explic contextul situaţiei. De fiecare dată eu la fotbal ţin cu echipa mai mică. Pe vremea aceea nu înţelegeam cum poate cineva să ţină cu Real Madrid, care avea deja o grămadă trofee în palmares şi îşi făcuse obiceiul să cumpere cei mai buni jucători din lume. Chiar simpatizam cu Barcelona că încerca să-i opună rezistenţă Realului Galactic. Chiar eram unul dintre cei mai mari fani ai lui Rivaldo pe vremea aceea. S-a dus o bătălie internă foarte mare în acel moment. Ce fac, cu cine ţin, cum să mă bucur la golurile lui Ronaldo dacă eu antipatizez cu Real Madrid?

Eeh, situaţia s-a simplificat foarte uşor chiar după transferul lui Ronaldo. Pentru că imediat a început dominaţia Barcelonei, iar sentimentul meu de antipatie s-a mutat în sensul opus. Barcelona devenind aproape invincibila cu Xavi, Iniesta, Pique, Dani Alves, David Villa sau Mascherano mi-a făcut situaţia mult mai uşoară şi am reînceput să ţin cu echipa considerată inferioară, Real Madrid. Hmmm, sper că nu am uitat niciun jucător important din acea însiruire 😛

Două lucruri despre Ronaldo la naţionala Portugaliei. În 2012 a fost golgheterul (la egalitate) Campionatului European cu o naţională a Portugaliei care nu emitea nicio pretenţie şi a ajuns în semifinalele turneului. Apoi în 2016 a fost apogeul carierei sale. Să câştigi trofeul în faţa unor echipe ca Spania, Franţa aflată pe teren propriu, Germania, Italia, Anglia sau Belgia e senzaţional. Ştiu, mulţi spun că nu a avut mare contribuţie, deşi a dat 3 goluri la acest turneu. Dar mulţi nu înţeleg că fără Cristiano Ronaldo, chiar şi pe bancă, Portugalia nu ar fi îndrăzit să viseze la acest lucru. El a fost factorul determinant în atitudinea, în motivarea celorlalţi şi dorinţa de succes a celorlalţi colegi din teren. Păi, fără Cristiano Ronaldo accidentat de Payet în marea finală, Portugalia a fost un animal dezlănţuit, în sensul că toţi de pe teren parcă erau nişte lei şi cu siguranţă s-au gândit să câştige si pentru căpitanul lor.

PS: Payet a pierdut cumva finala Europa League din cauza unei accidentări?Hmm…ciudat.

Cristiano Ronaldo are astăzi şansa să egaleze numărul de trofee al Barcelonei în Champions League. Este absolut incredibil dacă stai să te gândeşti. Dar chiar dacă nu ar reuşi acest lucru, pentru mine Cristiano Ronaldo e cel mai mare pentru munca şi efortul pe care l-a depus în toată cariera pentru a fi cel mai bun. Şi mai dau acum pe final încă un argument. A demonstrat la 3 cluburi plus naţională că poate fi number one. Pentru că avem disputa de astăzi cu Salah. Păi Salah are deja un eşec în carieră la Chelsea şi nici la Fiorentina nu a rupt gura târgului. Nu putem ştii niciodată dacă un jucător scos din angrenajul cu care a fost obişnuit de mic poate evolua la acelaşi nivel. Cristiano a demonstrat-o.

Am promis la începutul articolului că explic subiectivismul, sper că am reuşit în mare măsură.  Hala Madrid!

PS: Mai las şi asta aici, poate va interesează:

10 întâmplări minunate de 1 mai de pe litoralul românesc!

Eu am fost la mare de 1 mai o singură dată, acum vreo 7 ani. Nu îmi aduc aminte de nicio ispravă memorabilă de atunci, am fost împreună cu un prieten şi un nepot. Îmi aduc aminte că Mamaia de 1 mai nu era deloc aşa populată. Pe atunci, lumea încă mergea în această dată către alte staţiuni, către Vamă în principal. Între timp lucrurile s-au schimbat drastic şi am încercat să adun mai multe lucruri frumoase întâmplate la mare în aceste zile care mi-au atras atenţia.

  1. “Sultanul parchetului” vine cu elicopterul la club. Cancan spune că e un turc ce are o fabrică de prelucrarea lemnului în Argeş. Aşa că dacă tot profiţi de lemnul României, atunci să arăţi românilor că merită să ţi-l dea.

Până să vă arate televiziunile, vă arăt eu aroganța supremă: să aterizezi cu elicopterul în fața clubului la Mamaia. Și.. cât pe ce, să faci și un mic accident.

Posted by Alexandra Gavrilă on 2018 m. balandis 28 d.

2. Cocalarul care ne-a demonstrat că BMW-urile nu pot să înoate. În fiecare an vedem câte un prost d-ăsta care se face de râs după ce încearcă el să-şi impresioneze iubita cu o poză pe plajă direct din maşină. Aşa s-a întâmplat şi acum. Poliţia română a acţionat deja şi a anunţat că şoferul e un tânăr din Bucureşti de 28 de ani, care a fost amendat cu 10.000 de lei. Partea ciudată e că, aşa cum vedem în poze, maşina de înmatriculată în Brăila. Mă rog, poate încă nu apucase să înmatriculeze superbul autovehicul pe numele său.

 

3. Patriotul care se sacrifică pentru ca ţara noastră să ajungă pe locul 1 la ceva. Nu putem decât să fim mândri că încă avem printre noi astfel de oameni dedicaţi unei cauze atât de onorabile. Păcat că mulţi dintre ei pleacă afară la muncă…

 

Un tânăr din Vama Veche explică ce înseamnă să fii patriot: ”Noi bem pentru țara noastră”

Un tânăr din Vama Veche explică ce înseamnă să fii patriot: ”Noi bem pentru țara noastră”http://vacantalamare.stirileprotv.ro/

Posted by StirileProTV on 2018 m. balandis 30 d.

4. O postare găsită pe contul Rooco Ol însoţită de această poză de mai jos, ce nu mai are nevoie de nicio prezentare, cum ar spune unii. “In aceasta dimineata in Vama Veche doi motocicliști care se credeau in Sons of Anarchy băteau cu o bestialitate de nedescris un băiat lângă care stătea prietena lui și in genunchi urla din toti rărunchii si se ruga de ei sa nu îl mai bată…In același timp am văzut cum se fumează la liber ca in Amsterdam tone de iarba cu nonșalantă, in mare parte de către minori, am văzut tone de alcool tot la minori, am văzut adolescenți cerșind destul de agasant ca sa bea, înjosindu-se groaznic și adulti cu copii mici stand lângă cei menționați mai devreme fără absolut nici o problema. De ce ti-ai tine copilul intr-un astfel de mediu? Ce adult responsabil face asta?”

5. Tânăra intervievată de Ştirile Pro TV care a anunţat că şi-a găsit mai multe jumătăţi :)) Na, e greu să mai găseşti un bărbat să le aibă pe toate.

“Ţi-ai găsit jumătatea?
Am găsit mai multe.
Ce are fiecare special?
Unu e romantic, unu e petrecăreţ şi tot aşa.”

6. La mare se află şi un anume Bogdan Olaru, fiul “regelui materialelor de construcţii din Galaţi”. Un băiat care se laudă cu miile de euro cheltuite în cluburile de fiţe. Dar nu asta e partea interesantă, că de cheltuit cheltuie toţi, treaba lor. Partea mişto e că el i-ar fi somat pe părinţii săi, mai în glumă mai în serios, conform Antena 3: „Anul trecut au făcut 10 milioane de euro profit. Anul ăsta să facă 12”. Minunat, nu? 

sursa foto: Neptun TV

7. “Un bucureştean de 25 de ani şi o tânără de 21 de ani din Polonia, ajunşi în stare de comă, au fost preluaţi luni dimineaţă de Serviciul de Ambulanţă Judeţeană Constanţa, fiind transportaţi la spital.” Sincer, nu am înţeles dacă au intrat în comă alcoolică împreună sau separat. Că poate se leagă ceva frumos şi peste 10 ani sărbătoresc împreună prima comă în calitate de cuplu.

8. Nu putea lipsi şampania de care a auzit toată lumea. 100.000 de euro să dai ca să bei dintr-un pahar. Da, un pahar, că daca dai atâţia bani nu o ţii pentru tine, nu? Că d-aia e şi şampanie. Sunt curios însă dacă atunci când a fost desfăcută s-a stropit cu ea sau măcar dacă respectivul chelner a avut bunul simţ să toarne fără să se prelingă nimic pe lângă pahar. Gândiţi-vă, o picătură valorează cam 300-400 de euro, nu e de glumă.

9. Filmuleţul pe care l-a văzut toată lumea, mai puţin părinţii respectivei domnişoare. Pff, am zis domnişoară, da? Nu înseamnă că dacă s-a dus fata să tragă un pic pe nas la mare cu câţiva amici înseamnă că a făcut şi alte lucruri. Poate a fost doar o mică scăpare. Cum zicea cineva pe facebook, poate era doar răcită

 

cum să te droghezi în prime time de 1 mai: secunda 00:43. felicitări cameramanului.

Posted by Razvan Balan on 2018 m. gegužė 1 d.

10. Poza de la întoarcere. Că nu toţi au elicopter ca “sultanul”.

sursa foto: Digi24

 

 

 

 

Am fost eu la “Call me by your name” ca să nu fii tu nevoit!

Aseară mi-am luat soţia tradiţională de mână şi am mers la cinema să urmărim filmul “Call me by your name”.  Ne-am luat popcorn, suc şi Strongbow. Nu spun cine a băut sticla cu ceva alcool în ea pentru că, se ştie, bărbatul bea în familia tradiţională şi nu aş vrea să distrug acest stereotip. Am intrat în sală, noi aveam locurile prin mijlocul ei. Pe rândul din faţa noastră s-au aşezat trei barbaţi, la vreo 3 rânduri mai sus erau două fete şi jos de tot alte două fete. Deci 9 oameni au urmărit filmul din sala mult mai încăpătoare.

Filmul este o adaptare dupa un roman de Andre Acimal, iar in 2007 producatorii au obtinut drepturile de a-l ecraniza. Şi când citeşti chestia asta nu te poţi întreba “băi, dar ăştia au aşteptat 11 ani ca să-l facă?”. O întrebare legitimă, însă răspunsul poate fi că au stat să-l facă şi să-l lanseze exact când era momentul. Anul trecut am avut Moonlight la Oscar, trebuia ca Academia Americană de Film să îşi prezinte din nou ofranda către comunitatea LGBT.  Pentru cine nu ştie avem nominalzări la cel mai bun film, cel mai bun actor, cel mai bun scenariu şi cea mai bună melodie.

“Triumfător şi sfâşietor” – Time Out
“O producţie răpitoare şi cu o înţelepciune chirurgicală” – Los Angeles Times
“Aruncă în noi cu o vrajă minunată, erotică şi senzuală” – Entertainment Weekly
“Un clasic” – The Verge
“O capodoperă” – Esquire
“Sublim” – Hollywood Reporter
“Uimitor” – Vanity Fair

Pe facebook cineva mă înteba aseară ce am căutat la un aşa film. Păi cum să nu vrei să vezi un film lăudat aşa de toată lumea? Însă răspunsul e mult mai simplu, tot tradiţia e vinovată şi aici 🙂 Adică, eu împreună cu soţia, am încercat întotdeauna să vedem toate filmele nominalizate la premiile Oscar până în momentul decernării. Ca să urmărim ceremonia în cunoştinţă de cauză 🙂 Aşa şi acum.

Dacă aţi citit până acum şi vreţi să mergeţi în continuare trebuie să vă previn, “spoiler alert” mai departe!

Inainte să continui însă vreau să-mi arăt indignarea pentru rating-ul primit de acest film. El a primit “nerecomandata copiilor sub 15 ani”.
Bun, ţinând acest lucru în minte, să vă descriu următoarea scenă din film. În podul casei, tânărul de 17 ani îndrăgostit de profesorul său stă pe o saltea cu o piersică alături. Şi începe să se uite la respectivul fruct. Şi ni se arată “curul” piersicii, care seamană foarte bine cu cel uman. Şi Elio, că aşa îl cheamă, începe să-şi bage degetul în respectiva gaură. Şi împinge, împinge până iese de acolo un lichid, cel am piersicii. Lichid care i se scurge pe piept şi se prelinge în jos. Dar totul nu se opreşte aici. El ia piersica şi începe să facă sex cu piersica. După ce are orgasm şi termină în piersică o ia şi o pune pe noptiera de lângă. Acolo piersica spartă începe să curgă, de data aceasta nu mai era lichidul din interiorul ei ci lichidul care a ieşit din penisul minorului.  Eeeeh, credeaţi că, gata, atât? Nu, abia acum începe treaba. Vine profesorul şi vede piersica. Îşi dă seama ce a făcut elevul minor şi face un pic mişto de el. Apoi ia piersica şi muşcă din ea, deşi ăstalalt îl îndemna să un o facă. Pentru cine a citit pe diagonală, piersica avea sămânţa elevului în ea. Un moment care ne face să ne dăm seama cât de mult îl preţuieşte profesorul pe elev. Tare, nu? Şi acum revin, de ce e nerecomandat copiilor doar sub 15 ani?! Dar na, poate sunt eu ingust la mine, că aşa mi-au mai zis unii.

Partea interesantă a acestei scene e că i-a făcut pe doi dintre cei trei bărbaţi veniti la film să zică “bă, frate, îmi bag p***, eu ies la o tigară, nu mai rezist”, iar altul i-a spus “da, frate, hai să mergem”. S-au întors după vreo 7-8 minute în momentul în care personajele principale îşi luau limba în gura într-un mod foarte “senzual şi erotic”, cum ar spune ziarele de afară. Şi reacţia lor a fost “hai frate, iaraşi?” :)) Moment în care le-am zis “eu nu fumez dar mai aveţi vreo tigară?” şi toată sala a îzbucnit în râs. Mă rog, impropriu spus toată sala, cei 9 prezenţi acolo. Şi chiar m-am simţit un pic prost pentru că i-am şuşotit Ralucăi la începutul filmului “ăştia cred că sunt gay”, şi iată că mă înşelasem. Şi ca să zic ca Seinfeld “nu că ar fi ceva în neregulă cu treaba asta” 😀

Apoi, la un moment dat profesorul vrea să păstreze distanţa faţă de elev şi nu mai vrea să se implice, iar asta trezeşte o frustrare în Elio. Eeeh, şi vine momentul împăcării. Olio repeta că nu-l mai interesează nimic şi Oliver, profesorul, îi cere să-şi dea pantalonii jos. Şi se pune în genunchi în faţa lui. Şi nu ni se arată ceea ce face frumuşelul profesor doar că erau băgate sunete de genul floşc, floşc ca să înţeleagă tot prostul.

 

Filmul are câteva mesaje de transmis. De exemplu, băiatul de 17 ani are prietenă, ies împreună, dansează şi chiar ajung să facă dragoste. Şi ştim cu toţii ce susţin toţi fanii minorităţii LGBT “toţi avem o genă de homosexual în noi, dar ne e frică să o scoatem afară”. Adică să te pună un pic pe gânduri, e un film după care rămâi cu ceva :))

Aaaah, era să uit. Trebuie să remarc grija producătorilor care au ţinut să nu provoace silă persoanelor mai slabe de înger. Adică în momentul în care personajele de sex masculin se sărutau băgau un blur, să zic aşa, cam 25% blur. Şi stai şi te întrebi, păi ori e pentru oameni deschişi la minte ori îi protejăm pe cei care nu sunt? Mă rog.

Spre finalul filmului, profesorul e nevoit să plece. Şi asistăm la adevărate drame, băiatul plânge, e terminat psihic şi e recuperat dintr-o gară de mama sa. Apoi ni se prezintă situaţia de peste câteva luni. Şi momentul în care profesorul dă telefon la ei acasă să vadă ce mai face lumea. Răspunde, conform scenariului, Olio şi după ce trec de întrebările convenţionale profesorul îi mărturiseşte că s-a logodit şi că se căsătoreşte. Daaaaarrr, îi spune lui Olio că îşi va aminti toată viaţa momentele frumoase trăite între ei doi. Minunat, nu?

 

 

 

Filmul se încheie cu scena dintre Olio şi tatăl său. Şi fiţi atenţi aici. Scena începe cu ei doi pe o canapea. Moment în care îi şoptesc Ralucăi “Fii atentă, aici ori tata îl săpuneşte bine de tot ori, cel mai probabil, îi spune că şi el a trăit aşa ceva în trecut”. Băi, şi încep ăştia să vorbească şi tata îi spune că îl înţelege, că şi-a dat seama ce se întâmplă, că nu trebuie să regrete nimic, că are noroc că a fost aşa iubit de cineva şi că trebuie să preţuiască aceste amintiri toată viaţa. Şiiii…şi că el a trăit aşa ceva în copilaria sa doar că el n-a avut curajul să meargă atât de departe şi că toată viaţa a regretat acest lucru :)))) Şi îi mai spune fiului său conceput tradiţional că apoi s-a însurat cu maică-sa şi că totul s-a sfârşit deşi în interiorul său se gândea încă la bărbatul acela. Iar băiatul nu ar mai fi fost acolo :)) Raluca se uita lamine şi mă întreba dacă nu cumva am mai văzut filmul :))) I-am spus că nu, doar că îmi dau seama cum, de ce şi cum funcţionează această maşinărie.

Şi cu asta am încheiat. De fapt, mai era şi scena de la piscină…dar nu v-o mai povestesc si pe aia. Vă las pe voi să o descoperiţi dacă sunteţi curioşi.

Zi frumoasă!

Corectitudinea politică excesivă scoate fetele din F1!

Ca în fiecare an, organizatorii Formulei 1 caută tot felul de soluţii să aducă audienţă pentru competiţie. Adică metode să facă şi mai mulţi bani. Ceea ce nu e de condamnat până la urmă. Ultima inovaţie e să elimine aceste fete de pe pistă. Anunţă ei că vor fi înlocuite cu copii. Copii care vor fi foarte încântaţi să-şi ţină de mână idolii lor. Ceea ce e perfect adevărat. Pare chiar o măsură binevenită.

Continental Tire girls with Mazda at Mazda Raceway Laguna Seca staff

Şi intrăm pe site-ul oficial să vedem ce zic exact:

“While the practice of employing grid girls has been a staple of Formula 1 Grands Prix for decades, we feel this custom does not resonate with our brand values and clearly is at odds with modern day societal norms. We don’t believe the practice is appropriate or relevant to Formula 1 and its fans, old and new, across the world.”

Aceasta e declaraţia lui Sean Bratches, cu funcţia sa oficială de “Managing Director, Commercial Operations at Formula 1”

Deci el recunoaşte că e o practică veche si tradiţională în Formula 1, însă care nu se mai “pupă” cu normele societăţii curente.  Şi dacă stai să te gândeşti, ai putea zice “da, mă, stăteau  alea acolo săracele ca nişte bucăţi de carne şi se uitau toţi în ţâţele lor!”

Curiozitatea mea a mers mai departe şi am încercat să aflu cu cât sunt-erau plătite aceste fete pentru a ţine sus pancarta cu numele pilotului, de

sursa foto: The Sun

exemplu. Şi am găsit în The Sun un articol care spune că unele îşi plăteau întreaga facultate din această “meserie”. Şi ştim cu toţii că ai nevoie de zeci de mii de euro ca sa termini  o facultate prin Anglia, de exemplu.

 

Kelly Brook (în dreapta), model şi fostă grid-girl vorbind despre acest lucru: “Una dintre cele mai frumoase meserii din lume. Te imbraci elegant şi rafinat, ai parte de o mulţime de suprize şi niciodată nu am simtit că cineva a profitat de mine”.

O alta, Rebecca Cooper, spune în The Sun: “E ridicol că unele cică luptă pentru drepturile femeilor însă ceea ce fac e să spune celorlalte ce au voie sau nu să facă. Politically Corectness Gone Mad”

Cine are dreptate? Ele nu par să fi avut nicio problemă.

Ok, lăsănd doar această parte din discuţie la o parte, nu pot să nu mă întreb dacă această decizie nu e influenţată de faptul că Marele Premiu a ajuns în ultimii ani prin locuri mai exotice ca Bahrain, Qatar sau Abu Dhabi. Şi ştim cu toţii că femeia nu e la fel de respectată şi nu are aceleaşi drepturi în toate locurile lumii. Încă acţionează legea Sharia prin aceste zone. Una dintre prevederi spune că pentru a dovedi un viol e nevoie de marturia a doi barbaţi sau a unui bărbat şi a doua femei. O femeie se poate plânge mult şi bine de una singură dacă e doar cuvântul ei împotriva agresorului. De asemenea, violenţa domestică îndreptată împotriva femeii e foarte greu de demonstrat tocmai din motivul acesta şi de cele mai multe ori nu se ia nicio măsură împotriva soţului barbar.

Bun, în atare condiţii, nu ne putem gândi că influenţa oamenilor cu bani din aceste zone a avut un cuvânt decisiv?

Nu puteai îmbraca fetele de la pit stop astfel, aşa că mai bine le scoatem de tot, nu? :)) Pentru că Formula 1 se transmite peste tot în lume, inclusiv în zonele de care vorbeam, nu puteai să-i araţi bărbatului islamist femei  sexy îmbracate în latex. Aşa că mai bine o dăm că schimbăm totul pentru respectul şi pentru egalitatea dintre sexe. Nu e mişto că am ajuns în vremurile în care să poţi spune că albu-i negru şi toţi ceilalţi să creadă că aşa e?!

 

 

 

 

N-aţi mai văzut prim-ministru cu metroul?!

Nu vă ascund că astăzi am fost la cinema si am văzut Darkest Hour. Majoritatea știți despre ce e vorba. Al doilea război mondial, Hitler înainta în Europa, cucerise Olanda, Belgia, Polonia și se apropia de Regatul Unit. Franța ce mai opunea ceva rezistenţă. Winston Churchill tocmai fusese ales prim-ministru și era măcinat de întrebarea dacă e mai bună soluția unui război cu şanse minime de reuşită sau a uneia de pace. Insă o eventuală pace obținută în condițiile lui Hitler, normal. Aceste frământări ale lui  aveau loc în momentele decisive pentru soarta a zeci de mii de soldaţi împinşi către mare de trupele naziste la Dunkirk. Și așa cum ne-a anunțat la începutul filmului, Churchill face ceea ce nu mai făcuse decât o singură data în viata, să meargă cu metrou.

sursă foto: telefonul meu în sala de cinema 😀

“La ce vă holbaţi, nu aţi mai văzut un prim-ministru să meargă cu metroul?” i-a intrebat el pe oameni. Şi deşi în guvernul său mulţi doreau o soluţie de aşa-zisă pace, el a decis să meargă pe mâna oamenilor, să lupte până la capăt. Şi s-a dus în guvern şi le-a spus alora că madam cutare şi domnul cutare i-au spus ce să facă. Nu vă stric bucuria de a vedea filmul, daca nu l-aţi văzut deja, aşa că vă las pe voi să vedeţi ce s-a întâmplat după. Oricum merită să daţi banii pe el, chiar dacă ritmul filmului nu te duce deloc la 120 de bătăi pe minut 😛

Dar stăteam şi mă gândeam în sala de cinema cum ar fi să-i vedem şi pe ai noştri cu metroul? Să te trezeşti cu doamna Dăncilă pe scaunul alăturat? Ce i-ai spune? Sau cu Iohannis. Da, mă, mergem şi noi cu presupusul până la absurd :)) Să îl vezi pe Dragnea cum urcă la Eroilor şi te întreabă dacă cobori la Grozăveşti. Ai avea curaj să îi spui că modificarea legilor justiţiei ţi se pare o mare mizerie? Sau ai avea probleme în a te controla, ai vrea o răfuială cu el? Dar cu Tudose? L-ai invita la un pahar din ţuica primită de la socri?

Eu de multe ori văd în zilele de  vineri pe Iuliu Maniu poliţişti care deschid calea unui domn care călătoreşte des la Sibiu. El nu stă la semaforul super lung de la Gorjului, el trece, trece cu lumuzinele peste nervii oamenilor. Şi avem exemplul lui Churchill care a trecut peste opinia oamenilor din Parlament şi a ţinut doar de cea a oamenilor simpli. De ce ai noştri sunt indiferenţi la dorinţele noastre? De ce se fac că îi interesează doar o dată la 4 sau 5 ani? Priviţi, până şi dictatorul nostru, de ochii lumii, se mai urca într-un metrou din când în când.

Vă spun eu. Churchill ştia că acei soldaţi provin din oamenii de rând, ei luptau, ei îşi pierdeau vieţile, ei erau cei care intrau sub şenilele tancurile nemţeşti, ei încasau gloanţele direct în creier. Ei, nu cei din parlament. Iar ei, soldaţii, aveau rudele acasă. Rudele, poporul. Noi ce facem? Păi noi le permitem să îşi bată joc de noi, pentru că noi nu luptăm, noi nu încasăm niciun glonţ, la noi e pace, dar chiar şi aşa noi ne facem de lucru exact când trebuie să-i alegem pe ei. Şi atunci, dacă noi ne pişăm pe el de vot, ei de ce să meargă cu metroul alături de noi?

PS: S-ar putea să-ţi placă şi asta Cele mai bune 10 filme de război 😀