Home » Archives for Paul Andrei

Author: Paul Andrei

Cineva ne vrea proști! – Testul PISA

Să lămurim lucrurile cu PISA 🤔 Pare că cineva ne vrea proști.
 
Am căutat pe net și am scos niște date pe care le-am interpretat. Prima oară în 2000 a fost realizat acest test PISA. De atunci odată la 3 ani, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică a dat publicității rezultatele studiului. Și totuși eu nu am auzit de el până acum. Voi știați de așa ceva? Mă rog, nici nu contează. Altceva e interesant.
 
În 2000 s-a luat în calcul doar rezultatele la “reading” – citire cred că putem traduce, așa la prima mână.
 
În 2003 s-a introdus și matematica, iar în 2006 a apărut și categoria “Științe”.
 
Și să ne uităm pe rezultate, că sigur nu le-a analizat nimeni. Ne vom ocupa doar de secțiunea “Reading” că e cea mai veche și dezvoltată.
 
În 2000, România s-a clasat pe 33 din 39 de țări. În 2003, România nu a fost luată în calcul / nu a participat. În 2006 am ieșit pe 45 din 51 de țări. 3 ani mai târziu am “obținut” tot locul 45 dar din 57 de țări. Deci avem deja o creștere, chiar dacă locul s-a menținut, corect?
 
Ajungem la anul 2012 și România se menține tot pe acolo, suntem pe locul 46, însă deja la studiu participau 61 de țări. Deci deja eram mult mai deștepți decât în urmă cu 9 ani, nu? Puteți să mă contraziceți dacă doriți.
 
În 2015, România e pe 47 din 72 de țări! Păi despre ce vorbim domnilor? Mie mi se pare că suntem din ce în ce mai deștepți, nu? Asta spune matematica, nu?
 
Iar acum apare studiul din 2019. Suntem pe locul 50 din 79 de țări, cele mai multe de când a fost realizat prima oară testul. Păi despre ce vorbim? Adică am început testul pe locul 33 din 39, deci la coada vacii și îl încheiem acum pe 50 din 79, mai aproape de mijlocul clasamentului. Ok, nu e un loc deloc satisfăcător sau care să ne dea niște speranțe mari, însă trebuia să fim mai alarmați în ceilalți ani, acum suntem pe creștere.
 
Interpretările de mai sus sunt bazate strict pe locurile din clasament, nu pe scorurile studiului, pe cifre. Pentru că acolo stăm chiar mai bine, am început cu “nota” 428 în 2000, iar astăzi avem 434. În condițiile în care Marea Britanie e intr-o continuă “tâmpire”, de la 523 în 2000 la 498 în 2015. Sau Statele Unite care au început cu 504 și în 2015 au obținut 497.
 
Dacă spui doar că am căzut de pe 33 pe 50 fără să precizezi și că s-a dublat numărul țărilor atunci e clar că vrei avea o concluzie denaturată.
 
Deci, gata, relaxați-vă, trageți aer în piept și mergeți mai departe! Eventual anunțați-vă și vecinii să stea liniștiți!

Iohannis și dezbaterea ratată!

Rares Bogdan, fostul jurnalist și actual consilier al lui Iohannis, a postat un kilometru de argumente în defavoarea unei confruntări. Principalul motiv fiind că dacă Iohannis ar apărea alături de Dancilă ar legitima-o pe aceasta.

Prietene, acest lucru l-au făcut cei peste 2 milioane de români care au pus stampila pe ea, nicidecum prezența celui mai laș președinte pe care l-am avut vreodată lângă ea.

Ea e acolo pentru că nu v-ați făcut voi treaba bine până acum, ca altfel o “Dancilă” nu exista.

Rareș a ieșit acum cu acest mesaj deoarece reacțiile negative par a fi extrem de dure din partea tuturor după anunțul socant al Iohannis. Și pe bună dreptate, dacă era Băsescu în funcție nu soca pe nimeni, că el oricum mergea și pe la inundații, discuta constant cu oamenii, chiar și cu cei care îl înjurau. Dar să vină din partea lui Iohannis, cel ascuns în cea mai bună parte după geamul fumuriu al limuzinei, a zguduit pe toată lumea. Sunt acum votanți USR și PNL care se gândesc serios dacă nu ar fi bine să îi dea o lecție. Și asta le-a trezit o teama mare.

E posibil ca până la finalul campaniei, Iohannis să se răzgândească și să îl vedem într-un platou pe undeva. Cu sau fără fițuici.

Paraziţii din jurul USR

Asa nu mai putem continua, lucrurile trebuie lămurite 😏

Cunoaștem statisticile, electoratul USR e unul compus în mare parte din oamenii cu studii superioare, tinerii până în 35 de ani, angajați prin corporații etc.

Totodată știm foarte bine că azi numai cine nu vrea nu obține o diplomă de studii superioare. Dar asta e alta temă care nu mă interesează acum. Just saying.

Problema acestui partid și a acestor susținători sunt “paraziții”. I-am denumit astfel pe cei care simt nevoia să se alăture acestui partid pentru a-și masca propria neputință și incompetență. Ei de obicei se alătură oricărei mişcări la care participanţii simt că au ceva prestigiu în societate de câştigat.

Ii vedem destul de des, paraziţii sunt cei care simt nevoia să anunțe că ei au votat, votează și vor vota cu acest partid. Ei nu se ascund, ei nu considera că votul este secret. Priviți către susținătorii oricărui alt partid. Nu ne referim la cei ai PSD, ci ați auzit vreun votant PNL, PMP sau Partidul Marţienilor să se umfle în pene cu alegerea lui? Nu, toți ceilalți își văd de treabă, pun votul şi îşi continuă viaţa.

Parazitul simte nevoia să strige în gura mare că el e usr-ist, pentru că aşa a auzit el că ăsta e partidul oamenilor deștepți. Fiind un om cu mari frustrări și complexat, parazitul e cel care toată viața a fugit de sintagma de om prost, marea lui frică a fost ca nu cumva colegii de liceu sau muncă, prietenii de pahar, vecinii sau coechipierii de la fotbal, baseball sau curling să nu creadă despre el că e cel mai prost din curtea şcolii. Şi atunci ce face, încearcă să se identifice şi să se alăture comunităţilor de oameni consideraţi la pachet inteligenţi.

Un alt lucru prin care vă puteţi da seama că aveţi de a face cu un parazit e următorul. Este primul care aruncă sintagma “toţi sunt la fel” în alte categorii. Poliţişti, politicieni, preoţi, medici, etc. El face acest lucru nu din convingere, ci vrea ca şi asupra lui gândirea celorlalţi să fie în oglindă. E doar o proiecţie a lui. Ştie şi el că cei mai mulţi medici îşi fac treaba foarte bine. El vrea să fie considerat un inteligent doar pentru că e alături de ăia pe care cei mai mulţi îi admiră pentru deşteptăciunea lor. E cea mai facilă cale, în mintea lor, de a dobândi statutul de om inteligent, de a sta alături de ei.

Cam atâtea am vrut să spun. Deocamdată.

sursa foto: maramures.usr.ro

Ipocrizia, banul public şi sportul românesc!

“Ce a făcut statul român pentru sportul românesc?”

Aceasta e ultima discuţie în spaţiul public, odată cu calificarea naţionalei de tineret în semifinalele Euro U21.

Nu vi se pare că, pe lângă valul de căldură, asistăm la un val imens de ipocrizie?

Băi, căutaţi şi vedeţi care sunt personajele care erau supărate pe salariul imens primit de Cristina Neagu la CSM, club susţinut din bani publici. Club care totuşi a reuşit în ultimii ani să câştige ditamai Liga Campionilor, adică nu a îngropat acei bani. Apoi, căutaţi să vedeţi ce supărare era de fiecare dată când se pomenea de câte o echipă de fotbal care primea de la bugetul primăriei o parte din bani.

Vă mai amintiţi de articolul de acum câţiva ani prin care se calcula cât ia un fost campion olimpic de la statul român? Băi, au fost unii care au sărit în sus că Nadia ia 13.000 de lei de la statul român doar pentru că “a sărit de trei ori pe bârnă’. Nu ştiu, nu spun că e mult sau puţin, dar ne-a făcut fericiţi şi ne mândrim cu ea şi acum. Cred că asta înseamnă ceva.

De câte ori nu s-a arătat Hagi nemulţumit că nu are nici măcar canalizare şi lumină pe strada care duce la stadionul său. L-a susţinut cineva? Nu, mulţi au spus “l-am pus noi să-şi bage banii în fotbal?! Să-şi pună el lumină dacă vrea, nu să dăm noi toţi de la buget”. Două milioane de euro a costat sala de sport din Tg. Jiu. “Mult, cu banii ăia se puteau face altceva!”

Păi să venim iarăşi să spunem acum că statul nu dă bani destui la sport parcă e un pic nepotrivit. Statul are de făcut spitale, parcă suntem ţara în care doar spitale trebuie să construim. Zici că suntem statul fără picior de medic la suta de kilometri. Să nu îi bage în sport, să nu îi bage în catedrale, să nu îi bage în fântâni, să nu îi bage în spectacole, să nu îi bage în nimic.

E aceeaşi discuţie cu cheltuirea banului pentru festivaluri şi spectacole. Înjurăm primăriile că le fac, dar mergem să înghiţim un mic lângă o bere şi s-o ascultăm pe Inna. Vrem distracţie după câteva zile de muncă, dar dacă se poate să nu plătească nimeni pentru ea.

Nu zic că statul trebuie să arunce cu bani în sport cu nemiluita, fără cap, dar să ne hotărâm odată ce vrem, nu doar să speculăm momentul.

Eu nu-l fac, eu îl omor!

Tocmai am fost şocat. De fapt încă sunt în stare de şoc când scriu această postare. Am fost atent la alte lucruri mai mult sau mai puțin importante în aceste zile şi am trecut peste această ştire fără să o bag în seamă. Parcă am citit ceva, parcă am şi auzit la tv de ea dar nu am “procesat-o”. Dar acum am aflat şi am intrat pe toate site-urile de afară să verific dacă nu e vreo fake-news. Încă refuz să cred că aşa ceva poate fi adevărat.

Acum patru zile în New York, statul, nu oraşul, s-a votat legea care permite femeilor să avorteze chiar cu o zi înaintea naşterii.

Cu toții am făcut prostii la viața noastră. Nu există om fără păcat. Şi totuşi cum să arunci steaguri şi pălării în aer şi să te bucuri la o asemenea lege?

Eu credeam că s-a votat avortul aşa cum ştiu că e şi la noi până în 3 luni. Nu că asta ar fi ceva ok. Credeam totuşi că acolo femeile voiau şi ele dreptul la această alegere. Am zis “băi, fiecare e stăpân pe viața lui, e alegerea fiecăruia şi păcatul lui. Nu e treaba mea să condamn pe nimeni”. Dar, nu, toate acele individe din stradă şi toți reprezentanții diferitelor organizații militau pentru ca nişte adulți în deplinătatea facultăților mintale să poată omori legal un bebeluş de 7, 8 chiar 9 luni de sarcină. Băi, se nasc copii prematur în 7-8 luni şi parinții se luptă să îi țină în incubatoare. La noi te costă acest lucru de trebuie să îți vinzi un rinichi ca să traiască băiețaşul sau fetița ta.

Lumea progresistă a prezentat această schimbare ca pe ceva firesc, ca pe o victorie a femeilor împotriva celor care vor să hotărască ei ce să facă ele cu corpul lor. Şi toți au căzut în admirație la vorbele de PR ale celor care militau pentru această mizerie, această crimă!

Bun, ăia au decis asta acolo. Să fie sănătoşi, dar să fie la ei acolo! Aici e România “înapoiată” şi vrem să rămână aşa!

Discursul lui Tusk şi ipocrizia la români!

Tusk ăsta nu știe că pe Halep o considerăm încrezută și lipsită de valoarea unui nr. 1 mondial sau că pe Nadia am criticat-o că nu prea stă prin țara natala?

Să îi spună cineva lui Donald Tusk că, mai ieri, toată lumea dădea share-uri unei profesoare care susținea că elevul român nu mai are nevoie de depășiții Eminescu, Eliade sau Stănescu, ci de J. K. Rowling sau Jules Verne. Eram vrăjiți de Harry Potter și piatra lui filozofală.

Aaah, și încă nu a aflat că din mașina noastră germană îi considerăm săraci pe cei aflați în Dacia?

Și ce mai face Tusk? Vine să ne citeze din Andrei Pleșu. Pai noi pe invechitul de Pleșu l-am trimis în lada istoriei după ce s-a apucat să critice melodia preferată a tinerilor “Despacito”. Praf l-am făcut pe boșorog.

Ne place când vine unul de afară și ne laudă valorile, dar noi nu facem nimic pentru ele. Aaah, ba da, facem, le denigrăm cu fiecare ocazie. Nu, nu ar trebui să ne simțim mândri la discursul acesta, ci ar trebui să ne fie rușine că trebuie să vina unul de afară să ne spună.

Eu nu îmi mai aduc bine aminte, cu cât și-a vândut Duckadam mănușile cu care a aparat cele 4 penalty-uri la Sevilla? Cu 3000 de euro, parcă. Ce să faci, când ai probleme financiare și toți te evită iei și astfel de decizii indiferent cât de erou ești.

Hai, noapte bună, România!