Home » Archives for September 2018

Month: September 2018

Paradoxul Referendumului pentru Familie – “Cu ce mă afectează pe mine?”

Ieri s-a votat pentru organizarea Referendumului pentru Familie si va fi organizat pe 7 octombrie.  De atunci am primit câteva întrebări şi mesaje “Tu nu scrii nimic despre asta? Ar trebui să o faci”. Sincer când văd cât de mult interes stârneşte acest referendum în rândul lumii, nici nu ştiu dacă mai e nevoie de părerea mea. Vorbeam cu un prieten săptămâna trecută şi spuneam că cel mai mare deserviciu pentru acest referendum e că nu prea mai e băgat în seamă de oameni. Chiar consideram că e o strategie de-a progresiştilor de a-l trece uşor în derizoriu nebăgându-l în seamă. Dar după votul din Senat suspiciunea mea s-a dovedit nereală, nici vorbă de strategie. Am realizat astfel că i-am considerat pe unii mai isteţi decât sunt 🙂

Am ascultat astăzi la radioul cel mai european din FM-ul românesc o emisiune în care realizatorul şi-a lepădat haina de moderator şi aproape că îi certa pe cei care sustineau acest referendum. A intrat o fată în direct care a spus că merge să voteze, dar va pune ştampila pe NU, deci nu îl susţinea. Atât i-a trebuit moderatorului, nu ştia cum să îi spună să-şi bage minţile în cap şi să stea acasă :)) Ok, nimeni nu poate fi echilibrat 100%, pentru că sunt oameni şi în spatele microfonului la fel ca şi preoţii care greşesc, însă măcar te-ai aştepta să mimeze obiectivitatea. De fapt marea miză de azi până pe 7 octombrie va fi aceea că toţi oamenii formatori de opinie vor încerca să convingă oamenii să se alăture hashtag-ului “boicot”. Opţiune pentru NU e ”noua prostie”. Nu vor mai avea problemă cu cei care votează DA, de acum concentrarea va fi pe cei care au de gând să meargă la vot, dar să pună ştampila pe NU. Ce mai contează spiritul democrat? Ce mai contează că de 28 de ani încercăm să educăm oamenii să iasă la vot. Acum le cerem încă o dată sa stea democratic acasa.

Referendumul are nevoie de 30% prezenţă pentru a fi validat. Ceea ce înseamnă o cifră de 5-6 milioane de români, asta pentru că în acest moment nu ştim exact câţi alegători avem pe listă. Paradoxal, aceşti formatori de opinie vocali care se poziţionează clar în defavoarea Referendumului fac un mare serviciu celor care îl organizează. Vorbind cât mai mult de el, discutând, analizându-l şi criticându-l nu fac decât să-l aducă pe omul simplu în situaţia de a-l face interesat de acest subiect chiar dacă poate nu era pe agenda lui. Controversa din societate care va fi până pe 7 octombrie nu va face decât să influenţeze oamenii să iasă la vot. Pentru că cei nehotărâţi sunt foarte mulţi, cei care ştiu că sunt contra nu mai au nevoie de niciun fel de argument. Invers, la fel.

Cei care contestă acest referendum au câteva idei pe care le repetă ca într-o oglindă. Nici nu aş vrea să le mai repet însă simt că trebuie.  Apoi, după această enumerare, voi veni cu cel mai important motiv pentru care cei care susţin referendumul consideră că trebuie validat.

1. Se cheltuie bani inutil.
Aici sunt atâtea argumente că e şi greu să nu faci un subiect numai din aceasta propoziţie. Mă voi referi la unul singur. Simplul fapt că ceva e cerut de 3 milioane de oameni înseamnă că pentru aceştia acel lucru este important. Aceşti 3 milioane de oameni plătesc şi ei taxe exact la fel ca tine, cel care citeşti acest articol. Chiar dacă eşti mare patron de organizaţie cu sute de angajaţi tot nu plateşti cât aştia. Ei sunt oameni din societate care participă activ la economia naţională.

De doi ani şi jumătate tot spun că acest referendum trebuie făcut pentru că semnăturile s-au strâns, deci la un moment dat va fi organizat. Asta e legea. În acest ani am avut condiţii pentru a-l organiza fără să mai cheltuim mulţi bani. Am avut alegeri de curând. Ştiţi cât ne-ar fi costat să punem lângă buletinul de vot şi întrebarea care va fi pe 7 octombrie? Aproximativ 300.000 de euro. în 2009  întrebarea cu 300 de parlamentari a costat 222.000 euro ca să fie pusă alături de cea cu suspendarea lui Traian Băsescu. Referendumul de atunci a costat în total 36 de milioane de euro. Datele sunt din presa de atunci.
Acum probabil unii veţi strâmba din nas şi veţi spune “domne, nu e normal să amestecăm lucrurile”…păi la alegerile din Statele Unite când a ieşit Trump, ştiţi pentru ce au dat banii californienii în plus ca să fie consultaţi? Pentru ca prezervativele să fie sau nu folosite în filmele porno. Vi se pare că alegerea preşedintelui SUA nu e un lucru important? Iată că ei le-au amestecat. Tot atunci în Colorado s-a votat pentru ca persoanele aflate în etapa finală a vieţii să aibă dreptul la o sinucidere asistată. În Dakota de Nord şi Arkansas au votat şi pentru folosirea marijuanei în scopuri medicale.  Cei din Arizona, Colorado şi Maine au votat pentru creşterea nivelului minim de plată pentru o oră de muncă la 12 dolari. Deci, noi de ce nu am procedat la fel?  Era interesul tocmai al acelor oameni atenti la cheltuirea banului public să susţină anul trecut acest referendum. Tot paradoxal, dar iată că principiile nu contează uneori.

sursa foto: saceleanul.ro

 

 

 


2. O mamă cu doi copii de ce e discriminată, ea nu e familie?
Cred că şi voi v-aţi obosit de acest argument, însă dacă unii încă îl aruncă în faţă înseamnă că ori au un interes ori pur şi simplu acesta le e nivelul de inţelegere. Referendumul este pentru definiţia casatoriei din Constituţie. Nu are nicio treabă, unchiul tot unchi îţi va fi şi după această modificare. La fel şi mama vaduvă, ea va forma în continuare o familie cu cei doi copii rămaşi fără tată.

3. Noi avem wc-uri în curtea scolilor şi dăm banii pe un referendum.
E acelaşi discurs pe care îl întâlnim în discuţiile despre Catedrală. Nimeni ne se plânge că se cheltuie 4 miliarde pe rachete Patriot, nimeni nu ţipă că merg 65 de milioane numai la stadionul Steaua, nimeni nu a ţipat în anii trecuti că s-au băgat 49 de milioane de euro sau nimeni nu ţipă că bugetul de anul trecut al Primăriei Capitalei nici măcar nu a fost cheltuit. Exemplele acestea mi-au venit în cap, dar sunt zeci în fiecare săptămână, trebuie doar să urmăreşti ştirile.

4. Referendumul e inutil pentru că şi în acest moment legea interzice căsătoria între persoane de acelaşi sex.
Aici e o mârşăvie din partea celor care înţeleg ce se află în spatele acestei afirmaţii şi o ignoranţă din partea celor care nu înţeleg. Cei care înţeleg se folosesc de ignoranţa celor din urmă. În acest moment e interzisă prin legea civilă căsătoria dintre un bărbat şi o femeie. Însă o lege poate fi modificată foarte uşor în parlament. Cu o campanie bine pusă la punct ne putem trezi cu o astfel de modificare în viitorul apropiat. Dacă s-ar introduce în Constituţie textul dorit de promotorii Referendumului ar însemna că în momentul în care vreun ONG , organizaţie sau parlamentar ar încerca să promoveze o astfel de dorinţă ar trebui să înceapă demersurile pentru modificarea Constituţiei şi vedem cât de greu este să o modifici. Ar fi tăiat din fasă orice tentativă.

5. Referendumul e împotriva unor minorităţi şi vrea să le interzică anumite drepturi.
Păi citiţi punctul 4. Aceiaşi oameni spun că e inutil pentru că nu schimbă nimic, dar totodată aceiaşi oameni susţin că referendumul interzice drepturi. Aici chiar e de râs.  Păi să ne hotărâm oameni, ori interzice ori nu schimbă nimic? :)) Cert e că referendumul nu interzice niciun drept al vreunei minorităţi din acest moment. Ce drept are comunitatea LGBT în acest moment şi nu îl va mai avea după ce e validat Referendumul? Niciunul.

6. E referendum făcut de Dragnea pentru a-l ajuta să-şi spele imaginea. Sau să îl ajute politic. Mă rog, orice e cu Dragnea şi lipit de referendum. 
E adevărat că poate PSD şi Dragnea au aşteptat momentul prielnic pentru ei de a-l organiza. Totuşi, au trecut doi ani şi jumătate de la iniţierea lui de către societatea civilă şi organizaţii care nu au nicio treabă cu liderul partidului social-democrat. Ba mai mult, demersul a început pe vremea lui Ponta şi a fost depus la parlament când era Cioloş prim-ministru.  Un demers democratic nemaivăzut până acum în România de după 90. USR e singurul partid care s-a delimitat de acest demers şi a votat împotriva organizării lui. Apoi, cum putem spune că e referendumul lui Dragnea când ALDE, UDMR şi PNL au votat toate pentru organizarea lui? :))

7. Dacă se va valida acest referendum, atunci să se reducă şi numărul de parlamentari la 300 şi la o singură cameră. 
Legea referendumului s-a schimbat de atunci. Mărturisesc că aici nu stăpânesc subiectul foarte tare din punct de vedere legal, dar din ce am căutat pe internet, pe atunci el era unul consultativ, iar acum este obligatoriu. Ultima varianta a legii referendumului a fost adoptată de Iohannis chiar acum câteva luni.
În plus, ca o opinie personală, i-aş întreba pe cei care doresc acest lucru, sunteti siguri că vă doriţi acest lucru? Ce ar însemna un parlament cu o singură camera cu majoritate PSD ca în acest moment? Câte legi votate in Camera Deputatilor nu au fost întoarse de Senat, după ce opinia publică s-a trezit şi le-a contestat? Ce vom mai putea face la o singură cameră decizională după ce ea va vota şi aia va fi forma finală a unei legi? Deci, gândiţi-vă mai bine!

8. Ultimul argument e unul pe care nu l-am văzut folosit pe nicăieri de nimeni deşi cred că acesta este cel mai important. E răspunsul la întrebarea “cu ce te afectează pe tine dacă doi bărbaţi se căsătoresc?” Ne place unora sau nu, România e o ţară religioasă, parcă 89 la sută s-au declarat de religie ortodoxă la ultimul recensământ. Ok, nu toţi sunt practicanţi, însă conform unui sondaj realizat în 2015, 95% dintre români au spus că ei cred în Dumnezeu. Apoi, tot din acelaşi sondaj aflăm că 83% dintre români consideră că rugăciunea i-a ajutat mult de-a lungul vieţii. Tot de acolo, aflăm că 28% dintre români merg săptămânal la biserică, iar 18,9 merg o dată pe lună, iar trei sferturi dintre români se închină când trec pe lângă o biserică.

Bun, plecând de la aceste cifre vedem că sunt mulţi români cu credinţă în Dumnezeu şi preocupaţi de religie. Eeh, here’s the thing, oamenii religioşi ştiu un lucru, cu care unii sunt de acord iar alţii nu. Dumnezeu mai pedepseşte şi colectivităţi de oameni. Amintiţi-vă de Sodoma şi Gomora sau amintiţi-vă de Noe şi arca lui. Acceptarea unui păcat al aproapelui îţi aduce şi ţie o pedepasă. Aici e toată chestia, oamenii religioşi nu pot accepta un păcat în proximitatea lor pentru că e posibil ca Dumnezeu să mă îi condamne şi pe ei. Deci nu mă interesează pe mine ce faci tu, cu cine ţi-o tragi noaptea ci mă interesează că eu nu vreau să plătesc pentru păcatele altora. Cam asta e logica. Ok, poate multora li se va părea o prostie treaba aceasta însă aşa stau lucrurile din punct de vedere religios.  Unii cred, alţii nu, fiecare cu treaba lui.  Cert e că acei 47% dintre românii care merg săptămânal sau lunar la biserică află aceste lucruri, indiferent ce crede unul sau altul. Şi ca să arăt că sunt şi pregătit şi documentat am găsit  următorul pasaj din Biblie 😀

Geneza 18:20-32

20. Şi Domnul a zis: „Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit, şi păcatul lor într-adevăr este nespus de greu.
21. De aceea Mă voi coborî acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit până la Mine; şi dacă nu va fi aşa, voi şti.”
22. Bărbaţii aceia s-au depărtat şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea tot înaintea Domnului.
23. Avraam s-a apropiat şi a zis: „Vei nimici Tu oare şi pe cel bun împreună cu cel rău?
24. Poate că în mijlocul cetăţii sunt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare şi pe ei şi nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de oameni buni, care sunt în mijlocul ei?
25. Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?”
26. Şi Domnul a zis: „Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.”
27. Avraam a luat din nou cuvântul şi a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului, eu care nu sunt decât praf şi cenuşă.
28. Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea patruzeci şi cinci de oameni buni.”
29. Avraam I-a vorbit mai departe şi a zis: „Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici pentru cei patruzeci.”
30. Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni.”
31. Avraam a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei douăzeci.”
32. Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.”

Geneza 19:24-25

24. Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer.
25. A nimicit cu desăvârşire cetăţile acelea, toată câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor şi tot ce creştea pe pământ.

Totuşi, simt că pentru cei care au ajuns aici dar nu au priceput nimic trebuie să dau şi alte exemple. Dumnezeu nu e doar iubire, aşa cum afirmă unii şi alţii care nu se află evident între cei 47% care mai intră prin biserică. Dumnezeu e drept, iar dreptatea presupune şi o condamnare dacă faci prostii. Sau cel de lângă. Uite, hai că am cel mai bun exemplu la îndemână. Dacă tu te afli într-o piaţă oarecare şi omul de lângă tine aruncă o piatră într-un alt om, iar tu nu îl tragi de mânecă atunci se presupune că eşti de acord cu acţiunea lui.  Sau pe stradă,  dacă vezi că o femeie e tâlhărită în faţa ta şi nu faci nimic, poţi fi acuzat de lipsa de implicare. Bine, nu mai ştiu exact care e articolul de lege şi cum se cheamă exact. Oricum, nu prea se aplică niciodată, din păcate.

Cert e că după 7 octombrie ne vedem de ale noastre. Să fim sănătoşi!

Blocul de locuinţe ars – o Românie mai mică!

“Un bloc de locuinţe cu 54 de apartamente din sectorul 5 a ars în noaptea trecută. Nouă oameni au avut nevoie de îngrijiri medicale, inclusiv un pompier. Blocul a fost ridicat fără autorizație de construcție, iar locatarii susțin că nu au acte de proprietate, deși au dat banii.”

Asta e stirea pe scurt, probabil aţi auzit şi văzut la tv şi alte amănunte despre acest eveniment. Se pare că dezvoltatorul e un apropiat al clanului Cămătaru şi acesta a mai construit şi alte 20 de blocuri fără a avea autorizaţii.

Nu vi se pare că acel bloc e o reprezentare la o scară mai mică întreaga Românie? Mie mi se pare că e ca într-un serial în care fiecare îşi găseşte un personaj preferat deoarece aduce într-o bună măsură cu propria persoană. Aşa şi aici.

Avem locatarul naiv care a plătit bani mulţi pentru o locuinţă dar a mers pe încredere, I-a promis ăla în 2014 că în 2016 vor fi gata toate actele. Şi el a continuat să plătească. Sunt peste tot, noi suntem ăştia. Uită-te în stânga şi o să-l vezi! Suntem păcăliţi astăzi, iar mâine dacă avem ocazia, ne lăsăm păcăliţi din nou!

Avem constructorul, care în cârdăşie cu statul i-a păcălit pe primii. El e românul pregătit oricând de un şmen, de o inginerie care să păcălească şi să obţină el un folos de pe urma naivităţii celorlalţi. Şi îi merge până când are ghinionul ca natura să îl demaşte. El e cel care are tot timpul impresia că merită ceva mai bun, de aceea nu are nicio mustrare pentru ceea ce face.

Avem Inspectoratul de Stat în Construcţii care nu a făcut verificările necesare şi l-a lăsat pe ăsta să construiască după cum l-a tăiat capul. Aici e simplu, statul e stat. ISC-ul reprezintă orice autoritate a statului care nu îşi face treaba şi din cauza căreia suferă întotdeauna primii, naivii. Medicul care operează printre bacterii, poliţistul care închide ochii la câte o ilegalitate, soferul de pe transportul în comun care nu e interesat dacă maşina condusă are IPT-ul valid sau judecătorul pentru care mita e de condamnat doar dacă e prea mică.

Ăştia suntem, tigrii Europei!

Top 10 grei de la Hollywood! Regizorii mei preferaţi :D

Am vrut de ceva timp să fac acest top. Nu neapărat pentru a-l aduce în faţa voastră, cât pentru a-l vedea eu cum arată, a fost o curiozitate şi pentru mine să văd clasamentul final. În mare ştiam care pe unde se situează, însă punând pe foaie toate filmele şi toate numele preferate clasamentul final s-a stabilit practic singur. A fost ca un joc interesant şi vă invit, în continuare, să vedeţi ce a ieşit. O precizare vreau doar să mai fac înainte. Nu m-am oprit strict la partea regizorală, pentru că mulţi dintre cei de mai jos nu s-au limitat doar la asta de-a lungul carierei, ci au preferat de multe ori să supervizeze totul în producţia unui film. Sau alţii au început ca scenarişti, apoi au trecut pe scaunul regizorului, ca mai apoi să se ocupe de întreaga producţie.

So… let’s begin:

10. JJ Abrams (52 de ani, New York)

 

E singurul dintre cei din listă pe care l-am remarcat în urma unui serial, nu în urma unui lung-metraj. El e capul din spatele mega-apreciatului „Lost”. Nu vă mai spun ce loc ocupă Lost în topul serialelor întocmit de mine şi despre care aţi citit AICI.

In 1999 a apărut Blair Witch Project, un film care a dat peste cap toate calculele financiare, daca nu mă înşel încă e cel mai profitabil film din istorie. Ma rog, nu l-a făcut Abrams, nu asta voiam să spun ci el a făcut Cloverfield pe acelaşi principiu “recovered footage”. M-am uitat la Blair Witch la vremea lui dar cu greu credeam că mai pot urmări vreun film realizat în acest mod. Cloverfield însă m-a convins să-l urmăresc şi nu am regretat. L-am revăzut recent şi acum, după 10 ani, pare o producţie “lame”, însă la vremea lui a fost foarte bun.

În 1998, Abrams a scris scenariul pentru Armageddon cu Bruce Willis. Acel film în care asteroidul e distrus de o bombă. Aveam să aflăm peste câţiva ani că aceasta nu ar fi soluţia tocmai bună la un astfel de pericol pentru omenire totuşi. Filmul a fost însă ok. Criticat mult, dar ok.

JJ Abrams, R2D2, Star Wars: The Force Awakens

Misiune Imposibilă 3,4,5,6 sunt produse de el. Şi Super8, un film decent. Partea interesantă a carierei lui Abrams e că în ultimii ani s-a ocupat atât de filmele Star Trek cât şi Star Wars.  A produs cele mai noi filme din seria Star Trek, cele din 2009, 2013 şi 2016, doar la ultimul nu a fost şi scenarist pe lângă producător. Tot el a produs şi The Force Awakens şi The Last Jedi. Interesant, nu? Ca şi cum Pepsi Cola şi Coca Cola şi-ar da reclamele pe mâna aceleiaşi case de producţie. Banuiesc că nu se întâmplă asta.

Mergem mai departe.

9. Michael Bay (53 ani, Los Angeles)

În primul rând l-am pus aici pentru că i-a readus la viaţă pe eroii copilăriei mele, Ţestoasele Ninja. Apoi a produs Armageddon, despre care v-am spus că a fost scris de JJ Abrams. Tot Bay e vinovat şi de seria Transformers, dar asta nu e nicidecum ceva de laudă 🙂

În 2001, Bay regiza şi producea Pearl Harbour, film nominalizat la patru premii Oscar. Bine, totodată era nominalizat şi la 6 categorii la Zmeura de Aur.

Michael Bay, Pearl Harbour

Michael Bay e unul dintre preferaţii mei şi pentru că a readus la lumină, sau cel puţin a încercat, să reînvie seriile celebre de groază Friday 13, Nighmare on Elm Street şi Texas Chainsaw Massacre. Freddy e unul dintre personajele mele preferate din filme. M-a îngrozit când eram copil, dar am început să-l apreciez mai târziu când am luat la rând toate seriile clasice horror. În plus, să spunem despre Bay că a debutat ca regizor în 1995 cu Bad Boys, filmul cu Will Smith si Martin Lawrence.

8. Robert Zemeckis (Chicago, 66 ani)

Robert Zemeckis, Brad Pitt, Allied

Teoretic ar fi de ajuns să vă spun că el a scris şi a regizat filmele din seria Back tot the Future. Am crescut cu Marty McFly şi cu a sa DeLorean. Dar nu pentru asta l-am ales. Unul dintre primele filme văzute de copilul de mine la cinema a fost Romancing the Stone – Idilă pentru o piatră preţiosă. Era la începutul anilor 90, la cinema Giuleşti, transformat între timp în club sau ce o mai fi acolo. Un film romantic presărat cu multă acţiune în junglă cu Michael Douglas, Kathleen Turner şi Danny de Vito ca actori principali. Apoi în vara aceea l-am mai văzut o dată la un teatru de vară de pe litoral. Ţin minte că am vrut să-l mai vedem o dată cu toţii, eu, sora, tata, mama 🙂

A luat Oscarul pentru cel mai bun regizor cu Forrest Gump în 1994. În 1997 a făcut Contact, filmul cu Jodie Foster care a fost sursa de inspiraţie pentru mega-lăudatul Arrival. Bine, nimeni nu recunoaşte asta, dar mă rog.

De curând am mai urmărit pe marele ecran Allied, o poveste din Al Doilea Război Mondial cu Brad Pitt în rol principal. Foarte bun filmul, vi-l recomand, dacă nu l-aţi văzut deja. Mie îmi plac filmele de acest gen, aşa cum aţi citit AICI în Top 10 realizat de mine în urmă cu ceva timp.

Ghost Ship şi Flight sunt alte două filme ce merită a fi menţionate din cariera lui Zemeckis. De asemenea, el a fost mult timp producător al serialului Tales from the Crypt.

7. Ridley Scott (80 de ani, Irlanda de Nord)

Ridley Scott, Matt Damon, The Martian

A debutat pe marile ecrane în 1979 cu Alien, film realizat cu un buget de 11 milioane de dolari care a “scos” înapoi 105 milioane de dolari. Atenţie, vorbim de încasările de după lansare, de atunci. Pentru că între timp, creaţia lui Scott valorează miliarde probabil. S-au făcut continuări, jocuri video, jucării cu extratereştrii lui Scott.

Peste 3 ani, în 1982, Scott îşi imaginează un Los Angeles cu nave spaţiale, cu clone, cu androizi şi cu tot ce ţine de un viitor îndepărtat. Partea mişto e că în 82, 2019 părea destul de departe. Că anul viitor ar trebui să se întâmple toate astea 🙂 Dar rămâne un clasic al filmelor SF.

De-a lungul carierei a fost nominalizat la 4 premii Oscar însă nu a câştigat niciunul. Nominalizările au venit pentru Thelma&Louise, Gladiator, Black Hawk Down şi The Martian.

În 2001, Scott regizează “Hannibal” continuarea la “Silence of the Lambs”. Un film primit cu recenzii mai mult negative decât pozitive, însă succesul a fost enorm din punct de vedere financiar, stabilind noi recorduri în Statele Unite, Canada, Australia şi Marea Britanie.

Ridley Scott, Russel Crowe, Gladiator

În 2012 a făcut Prometheus, un prequel al lui Alien, considerat de mulţi un eşec, însă eu am plecat foarte mulţumit de la cinema, mi-a plăcut foarte tare. Apoi, anul trecut a reluat tema sa preferată şi a realizat Alien: Covenant. Recunosc însă că deocamdată nu am apucat să îl văd.

Anul trecut a apărut pe marile ecrane “All the Money in the World”, o poveste bazată pe fapte reale. Nepotul lui Paul J. Getty, cel mai bogat americat din lume, e răpit şi teroriştii îi cer acestuia 17 milioane de euro. Getty refuză pe motiv că dacă ar plăti ar încuraja răpirile de copii. Perfect logic, nu? Film care i-a adus lui Christopher Plummer a treia nominalizare la Oscar din carieră.

Ok, gata cu joaca, încep lucrurile serioase! 😀

6. Martin Scorsese (75 ani, New York)

Încep prin a spune că sunt fan al filmelor cu mafioţi. Şi dacă şi tu eşti fan sau măcar dacă îţi plac aşa cât de cât şi totuşi nu ai văzut Casino sau Goodfellas, atunci mai bine ieşi de pe site-ul ăsta. Scorsese nu s-a ocupat numai cu d-asta, dar cele două sunt senzaţionale. Dacă nu îţi plac, măcar Casino trebuie să-l vezi pentru o scenă ciudată de sex între Joe Pesci şi Sharon Stone :))

Are în filmografia sa o mulţime de filme clasice ca Raging Bull, Cape Fear, Taxi Driver sau Mean Streets.

În 2006 îi aruncă în acelaşi timp pe ecran pe Leonardo Di Caprio, Jack Nickolson, Matt Damon, Mark Wahlberg, Alec Baldwin şi Martin Sheen pentru a ne aduce “The Departed”, un thriler excelent, pe care trebuie să-l vedeţi, daca l-ati scăpat. De altfel, e singurul film care i-a şi adus lui Scorsese Oscarul din cariera de regizor. A fost nominalizat de 8 ori, dar doar cu Departed a câştigat.

Martin Scorsese, Robert De Niro, Goodfellas

Mulţi regizori mari au câţiva actori preferaţi cu care au colaborat de mai multe ori. Scorsese a colaborat cu De Niro de 8 ori, iar cu Di Caprio de 5. De altfel, e foarte interesant de urmărit filmul scurt “The Audition”, unde cei doi se lupta pentru un rol în următorul film al lui Scorsese, totul fiind evident o ficţiune.

În 2010, Scorsese face “Shutter Island”, unul dintre filmele mele preferate. Scena de final m-a năucit complet când l-am văzut prima oară. Un film de inspiraţie pentru mulţi, de 8 ani încoace.

Apoi în 2013 scoate The Wolf of Wall Street, tot cu Di Caprio. Filmul a avut 5 nominalizări la Oscar. De altfel, filmele produse de Scorsese au fost nominalizate de nu mai puţin de 81 de ori la premiile Oscar şi au câştigat 20 dintre ele.

5. Steven Spielberg (71 ani, Cincinnati)

Regizorul care a adus la Hollywood cei mai mulţi bani din încasările producţiilor sale. Ţin minte că prin anii 90 am urmărit pe TVR într-o seară un film cu un nene într-o maşină care era alergat de unul cu un camion. Mi se părea atât de tare filmul ăla că am trăit ani buni cu întrebarea “ce film era, cum îl găsesc?” Era The Duel, primul film de lung metraj semnat Steven Spielberg. Film pe care l-am găsit în momentul în care m-a tăiat capul acum câţiva ani să caut toate operele lui Spielberg. L-am urmărit cu o plăcere deosebită prin 2015, un thriller realizat în 1971, care şi astăzi reuşeşte să îţi trezească fiori pe şira spinării.

Recunoaşterea internaţională a cunoscut-o la finalul anilor 70 şi începutul ’80 cu Jaws, Close Encounters of the Third Kind sau Indiana Jones (Raiders of the Lost Ark).

Apoi a fost producătorul executiv pentru Robert Zemeckis cu ale sale Back to the Future 1, 2 şi 3.

Spielberg a fost omul care a creat trendul “blockbuster”, filme realizate cu bugete mare pentru a scoate şi mai mulţi bani. Este pe primul loc in topul acesta, filmele lui aducând încasaări de peste 10 miliarde de euro, cu vreo 3 miliarde şi jumătate peste locul 2, ocupat de Peter Jackson, autorul seriei Lord of the Rings.

Spielberg a câştigat două premii Oscar pentru Schindler’s List şi Saving Private Ryan şi a mai fost nominalizat pentru încă 5.

Steven Spielberg, Liam Neeson, Ben Kingsley, Schindler’s List

La Spielberg e şi greu să vorbeşti de unu-două-trei filme, că omu a făcut atâtea filme de suces încât ar trebui să pun direct lista aici şi să te convingi singur în caz că ai trăit pe altă planetă în ultima vreme.

Din lista fără sfârşit recomand True Grit, un western care nu a avut parte de acelaşi impact ca un Man in Black sau Jurassic Park, dar e de văzut.

În final vreau să mai vorbesc de ultimul film pe care l-a regizat, Ready Player One. Băi, să ajungi la 71 de ani şi să ştii ce vrea tânăra generaţie şi să împleteşti într-un film figuri, personaje, elemente din jocuri, filme şi poveşti ale anilor 80-90 înseamnă că eşti cât se poate de viu şi legat de lumea înconjurătoare. Aşa cum ne întrebam şi la antrenori ca Ferguson sau Lucescu cum de mai aveau succes după decenii în care fotbalul s-a schimbat încontinuu.

Aaah, era să trec la următorul fără să zic de The Bridge of Spies… Pfff, ce film. Doar 6 nominalizări la Oscar 🙂

Să mergem mai departe.

4. Mel Gibson (62 de ani, New York)

El, Gibson, a devenit cunoscut din filmele Mad Max şi Lethal Weapon. Băi, nu mi-a plăcut niciunul dintre aceste 7 filme. Mi s-au părut oribile, nu m-au atras niciodată. Însă regizorul Mel Gibson e altă mâncare de peşte. E genul de regizor nebun, nebun în sensul cel mai bun.

În 1995, când eu aveam vreo 12 ani, a apărut Braveheart. Aşa de şocat am fost atunci când am văzut că la final eroul principal moare, nu ştiam ce se întâmplă, eu trăiam cu impresia că de fiecare dată binele trebuie să învingă cu tot ce înseamnă asta. Era prima oară când vedeam pe ecran acest lucru şi ţin minte că, probabil, a fost primul film la care am vărsat ceva lacrimi. Mă refer la filme artistice, pentru că la desenele Bambi am plâns la fel ca orice copil înainte de Braveheart 🙂 Acela a fost primul film produs şi regizat de Mel Gibson.

Apoi până în 2004 a mai jucat în 13 filme fără a se ocupa şi de partea regizorală. Ca o paranteză, printre aceste filme se numără şi un The Signs excelent.

Eeeh, în 2004 s-a apucat omu’ iar de regizat şi a făcut-o cu The Passion of the Christ. Un film pe care l-am văzut o singură dată, la cinema când a apărut, şi pe care îl am în calculator tras de vreo 2-3 ani, dar pe care încă nu am apucat să-l revăd. Asta şi pentru că Raluca spune că nu-l mai poate privi încă o dată, că e prea dur 🙂 Şi într-adevăr este un film foarte dur, de aceea nu este dat niciodată la televiziunile comerciale. De aceea încă avem de Paşte Iisus din Nazaret, filmul clasic. “Patimile” e filmul în care Maia Morgenstern joacă rolul Fecioarei Maria. Maia, alături de care, peste 13 ani avea să joace Raluca pe aceeaşi scenă în spectacolul de teatru Nemuritorul. Din păcate, marele nostru actor Radu Beligan a decis la aproape 100 de ani că e cazul să ne spună “Adio” şi spectacolul a fost oprit.

The Passion of the Christ este pe primul loc în topul filmelor cotate R – interzise minorilor din toate timpurile. A produs 612 milioane de euro în toată lumea. Chiar şi la 14 ani de la realizare e pe primul loc în faţa lui Deadpool şi American Sniper, aflate pe podium.

Tot în 2004, Gibson a produs şi Paparazzi, un thriller ok. În 2006, s-a apucat iar de lucruri grele şi a scos Apocalypto, film pentru care a fost scenarist, regizor şi producător. Intrebat, Quentin Tarantino spunea despre Apocalypto: “I think it’s a masterpiece. It was perhaps the best film of that year”

Mel Gibson, Andrew Garfield, Hacksaw Ridge

Ajungem în zilele noastre, mai precis în 2016 când nea Mel a regizat Hawksaw Ridge. Un film despre care am scris în momentul apariţiei AICI. Scriam atunci “Începe filmul si pe la jumătate îmi zic în minte “atât de detaliată e oroarea războiului, suferinţa soldaţilor, moartea propriu-zisă încât parcă numai în “Patimile lui Hristos” am mai văzut aşa ceva. Nu ştiam cine e regizor, iar când a apărut la final <Directed by Mel Gibson> parcă m-a lovit ceva în faţă… Filmul este realizat după o poveste reală, este despre Desmond Doss, singurul “conscientious obsector – necombatant” care a primit Medalia de Onoare după cel de-al Doilea Război Mondial. S-a înrolat în armată, deşi credinţa în Dumnezeu şi convingerile sale îl împiedicau să pună mâna pe armă şi să omoare. Lucru protejat de Constituţia Americii.”

Mel Gibson e pe locul 4 în topul preferinţelor, deşi dintre toţi e omul cu cele mai puţine filme regizate sau produse.

Tensiunea creşte, ajungem la podium 😀

3. Quentin Tarantino (55 de ani, Tennessee)

Quentin Tarantino, Uma Thurman, Kill Bill Vol. 1
Samuel L. Jackson, John Travolta, Harvey Keitel, Quentin Tarantino, Pulp Fiction

Tot un om cu puţine filme la activ ca regizor. Da, nu a făcut decât vreo 8. Tarantino şi-a început cariera ca scenarist. A scris scenariul pentru Natural Born Killers şi i l-a vândut lui Oliver Stone, însă după ce filmul a apărut, Tarantino l-a dat în judecată pe Stone pentru că l-a modificat mult prea mult. Apoi Tarantino a făcut la rândul lui un film bazat pe acelaşi scenariu, intitulat Reservoir Dogs. În 1992, revista Empire l-a declarat “cel mai bun film independent din istorie”. Un film cu Michael Madsen, Tim Roth şi Hervey Keitel. Un film cu un buget de un milion care a scos două din vânzări. Însă, Tarantino a dobândit faimă internaţională după succesul cu Pulp Fiction. După ce Tarantino s-a bucurat de acest succes, lumea şi-a intors înapoi privirea şi spre Reservoir Dogs şi astfel a realizat 6 milioane de lire în Marea Britanie, deşi la lansare nu s-au înghesuit prea mulţi.

În timp ce lucra la scenariul pentru Pulp Fiction, lui Tarantino i s-a oferit să regizeze Man in Black şi Speed, însă a refuzat tocmai pentru a-şi termina propria lucrare. Pulp Fiction cu John Travolta, Bruce Willis, Samuel L. Jackson şi Uma Thurman avea să primească 5 nominalizări la Oscar. Cu ultima actriţă din această listă avea să colaboreze mai târziu în 2003 şi 2004 la Kill Bill 1 şi 2. Ele au fost filmate împreună, de altfel trebuia să fie un singur film, însă era prea lung, de 4 ore, şi Tarantino a decis să-l împartă în două filme separate. Marele rău în aceste două filme a fost jucat de David Carradine, omul pe care unii îl ştiau din serialul Kung Fu, televizat la noi prin anii 90 pe Tele 7 ABC. Un serial numit kung fu, care însă se ocupă de orice numai de bătaie nu. Bine, nu ştiam eu pe atunci de psihologie şi d-astea, aşteptam cafteala. Oricum, rolul din Kill Bill i-a revitalizat cariera lui Carradine, care avea să fie găsit mort în 2009 în Bankook agăţat de o funie în dulapul camerei de hotel. Iniţial au spus că e sinucidere, apoi autorităţile au spus că a fost un accident.

La filmările pentru Kill Bill, Uma Thurman s-a rănit la gât şi genunchi pentru că Tarantino insista ca actorii să-şi facă singuri cascadoriile.

Din 2009 până în 2015, Tarantino a făcut 3 filme: Inglorious Bastards, Django Unchained şi The Hateful Eight. Văzându-le doar pe astea 3 şi nu ai cum să nu îţi placă viziunea lui Quentin. Cum aşează el personajele în poveste, cum spune acea poveste, omul e fabulos.

O declaraţie mişto a lui Tarantino e că “Mă voi retrage când voi avea 60 de ani, dar dacă până atunci se va renunţa la peliculă şi totul va fi reprodus pe calculator, s-ar putea să o fac şi mai repede”

2. James Cameron (64 ani, Ontario, Canada)

James Cameron, Arnold Schwarzenegger, Terminator 2

“Sunt puţini oameni geniali în lumea asta, deci clar că în industria noastră sunt şi mai puţini, însă Cameron e unul dintre ei” sunt vorbele lui Sigourney Weaver, actriţa din Aliens.

James Cameron era un tânăr pasionat de efectele speciale şi după ce a văzut Star Wars a decis că vrea să se ocupe cu treaba asta. A reuşit să intre în industrie şi a colaborat în acest sens la câteva filme. Apoi şi-a dat seama că vrea să fie ceva mai mult, că vrea să ajungă regizor. Şi a scris scenariul pentru un film şi s-a plimbat cu el pe la diferite case de producţie, însă a fost refuzat. Până la urmă a îmbrobotit-o pe una, Gale Anne Hurd şi aceasta a acceptat ca Hemdale Pictures să îl producă. Hurd avea să-i devină soţie mai târziu.

Scenariul de care vorbim e “The Terminator”, un film cu un buget de 6 milioane de dolari, care avea să scoată 78!

Eu ţin minte că eram copil când am văzut prima oară Terminator 2: The Judgement Day. Mi s-a părut senzaţional, cred că e unul dintre filmele cel mai des vizionate, la cinema, pe cd, pe dvd, la tv etc. În 91 când a apărut aveam 8 ani, nu ştiu sigur dacă atunci l-am văzut prima oară sau nu, cert e că întâi am văzut Terminator 2 şi apoi am constatat peste câţiva ani că există şi o primă parte. Eu credeam că 2-ul din coadă se referă la faptul că sunt doi terminatori care se luptă :)) Apoi, l-am căutat şi l-am văzut şi pe primul.

După primul Terminator, Cameron a realizat Aliens, continuarea lui Alien, regizat de Ridley Scott. Practic, Cameron e singurul regizor din lumea asta care a făcut două continuări mai bune decât primul film din serie. Pentru că atât Terminator 2, cât şi Aliens sunt considerate mai bune decât precedentele. Doar de Godfather 2 al lui Coppola se mai discută în acelaşi mod.

Bun, după ce s-a distrat cu Terminatorii şi cu un True Lies, un film de acţiune ok tot cu Arnold actor principal, Cameron s-a apucat şi a făcut în 1999, Titanic. Băi, băiatule, l-am văzut de trei ori la cinema. Apoi Cameron a luat o pauză de 12 ani, timp în care s-a ocupat de documentare. După această perioadă a făcut Avatar, primul film în totalitate 3D din istoria cinematografiei. Atât pentru Titanic, cât şi pentru Avatar, Cameron a fost regizor, producător, scenarist dar şi editor de montaj. Le-a făcut pe toate şi a reuşit cu aceste două filme să ajungă pe primul loc în topul regizorilor cu cele mai mari incasări. De altfel, aceste două filme sunt pe primele două în topul încasărilor 2,19 miliarde de dolari Titanic şi 2,78 Avatar. Deci omul a făcut şi el câteva filme şi le-a dat în cap la toţi cu ele :))

James Cameron, Kate Winslet, Titanic

 

Cameron e unul dintre puţinii oameni care au câştigat 3 Oscaruri la aceeaşi ediţie, Best Picture, Best Editing şi Best Director pentru Titanic.

După Avatar din 2009 nu a mai făcut nimic dar are plănuit deja Avatar 5 pentru 2025 :)) Serios vorbesc, pe 2 şi 3 deja aproape le-a terminat şi sunt gata de lansare în 2020 şi 2021.

1. Christopher Nolan (48 de ani, Londra)

Christopher Nolan, Leonardo Di Caprio, Inception

Pe prima poziţie e Nolan, cel mai tânăr dintre toţi.

Eu am multe filme preferate, am obiceiul ca atunci când văd un film bun să-i dau like pe facebook. Fac acest lucru pentru a-mi aminti eu când am nevoie de ele, nu pentru like-ul în sine. Cum spuneam, am multe preferate, dar pe prima poziţie la mine e The Prestige. E singurul film din lumea asta pe care l-am văzut într-o zi, iar a doua zi am simţit nevoia să-l văd încă o dată. Nu mi s-a întâmplat asta niciodată, de aceea îl aşez pe prima poziţie. E filmul cu magicienii care se duelează, cu Hugh Jackman şi Cristian Bale în rolurile principale.

Nolan şi-a început cariera cu Following, dar apoi a cunoscut succesul cu al doilea său film, Memento. Un film pe care l-am apreciat foarte tare prima oară când l-am văzut. Era primul film care începea cu finalul, nu cu începutul. Pe atunci nu ştiam eu de Nolan, regizori şi d-astea, nu eram atent la astfel de detalii. Mai târziu când am căutat filmografia lui am realizat că el se află şi în spatele aluia.

Mulţi dintre voi îl cunoaşteţi pe Nolan după ce s-a apucat el să-l reinventeze pe Batman. După ce alţi regizori îl cam îngropaseră pe Cavalerul Negru, a venit Nolan şi i-a dat o nouă formă în Batman Begins, The Dark Knight şi The Dark Knight Rises. Filme foarte apreciate, întreaga trilogie având 9 nominalizări la Oscar în total.

Între ultimele două Batman-uri a făcut şi un Inception, filmul cu Leonardo Di Caprio care intră în visele oamenilor să fure chestii. Nu a primit decât 4 premii Oscar şi a fost în 2010 pe locul 4 în topul încasărilor cu “doar” 828 de milioane de dolari.

Şi omu’ nu s-a oprit aici. în 2014 ne duce pe toţi în spaţiu cu Interstellar. A primit premiul Oscar pentru efecte vizuale şi a mai fost nominalizat la încă 4 categorii. Ce nebunie a fost atunci cu Interstellar, ţin minte că trailerul apărea şi la tv, lucru care nu se întâmplă foarte des, la puţine filme am văzut acest lucru. Nu ştiu exact care sunt condiţiile, dar promovarea lui a fost foarte puternică. De altfel, Paramount Pictures, Warner Bros şi Legendary Pictures au contribuit toate la bugetul de 165 de milioane de dolari. A scos înapoi 677.

Anul trecut, Nolan a fost nedreptăţit la premiile Oscar după ce a câştigat cu Dunkirk 3 din cele 8 nominalizări. Pentru cel mai bun sunet, cel mai bun mixaj audio şi cea mai bună editare. Premiile importante s-au dus către propagandistul The Shape of Water, despre iubirea dintre o ingrijitoate şi un extraterestru. Că doar nu degeaba avem Cetatea Filmului Progresist

Iată că am terminat topul însă simt nevoia să mai fac câteva menţiuni. Ce credeaţi că aţi scăpat?

1. Robert Rodriguez: “Fratele” lui Tarantino nu a prins top 10 însă e unul dintre regizorii tari de la Hollywood. A făcut El Mariachi, Desperado, Once upon in Mexico, Machette Kills.

2. Stan Winston: Nu e regizor, nu e producator, nu e nici măcar scenarist. De fapt, nu mai e deloc, pentru că a murit în 2008 la vârsta de 62 de ani. Winston a fost specialist în efecte… speciale. L-am trecut la menţiuni pentru că el a desenat personajul meu preferat din industria asta – Predatorul. Am fost fascinat de el când eram mic şi încă sunt şi acum. Trebuie să apară un nou film imediat pe ecrane cu el 😀 Tot Winston a lucrat şi la Jurassic Park, Terminator 2, Aliens, Edward Schissorhands sau Ironman. A câştigat 4 premii Oscar în toată cariera.

The Predator, Arnold Schwarzenegger

3. Sylvester Stallone: Toţi îl ştim. Sincer, nu mi-a plăcut niciodată ca actor. I-am îndrăgit mai mult pe Arnold şi Van Damme în copilărie. Mi se părea forţat Stallone, pentru mine era doar unul dintre actorii de acţiune, cu nimic special. Apoi omu’ a îmbătrânit şi şi-a dat şi el seama de asta 😀

A venit cu ideea să facă The Expendables. Şi timp de 3 filme ni i-a adus pe toţi pe marile ecrane împreună. Pentru prima oară ştiam cine bate între el şi Van Damme 🙂

4. Paul W. S. Andersson: În primul rând să nu îl confundaţi cu Paul Thomas Anderson, un alt regizor de la Hollywood.
Paul ăsta al meu a ajuns în această listă de menţiuni pentru că e singurul om de la Hollywood care a reuşit să facă un film bun după un joc video. Mortal Kombat din 1995 a reusit să spartă nişte bariere psihologice. Mulţi au încercat şi încă încearcă. Paul e singurul care a reuşit. Mortal Kombat a fost pe primul loc la încasări timp de 3 săptămâni la lansare.  Şi de atunci, de 23 de ani, e considerat încă cel mai de succes film din acest gen. La dui ani distanta a apărut şi continuarea de care nu s-a mai ocupat Paul şi a fost un mare rahat. De aceea nici nu a mai încercat nimeni să facă un film cu Lupta Mortală, de teama unui nou eşec.

Aţi ajuns până aici? Felicitări! 😀 Ceva comentarii aveţi? De acord cu topul? Al tău cum arată?

Poate mai vrei să citeşti şi:
Cele mai bune 10 filme de război!
Top 10 seriale cu care să adormi 😀

Am fost la “Call me by your name”