Home » Archives for November 2017

Month: November 2017

Doi elevi umiliţi ieri, profesori umiliţi în fiecare zi!

Ne plângem toţi că sistemul de învăţământ e la pământ, că elevii nu vin la ore, că nu învaţă, că profesorii sunt slab pregătiţi, că manualele sunt proaste sau lipsesc cu desăvârşire şi tot aşa. Dar în condiţiile acestea nu facem nimic să contribuim la îmbunătăţirea situaţiei. Da, noi toţi. De ce spun asta? Pentru că foarte mulţi elevi vin la şcoală fără cei 7 ani de acasă. Mulţi uită că trebuie să-şi educe ei întâi odrasla şi abia apoi trimis la şcoală. Profesorii trebuie să înceapă să lucreze cu copilul care are elementele de bază ale bunului simţ deja în cap. Lucrul acesta se întâmplă din ce în ce mai des. Mi-l spune maică-mea, învăţătoare, deci e certificat, sunt din ce în ce mai greu de stăpânit!

Şi acum să ne aplecăm asupra cazului de la Ploieşti unde o profesoară e acuzată că i-a tuns şi umilit în faţa clasei pe doi elevi care aveau părul prea lung.  Întâi să ne uităm la poza de mai sus, publicată în Adevărul, cu unul dintre elevi şi apoi mai discutăm. Deşi, după o primă privire, cazul ar trebui încheiat.

Deci, profesoara se apără spunând pentru acelaşi site: Sunt profesor serios care încearcă să-i determine pe elevi să-şi găsească un drum, o ţinută care să-i facă să se descurce când vor ieşi din băncile şcolii. Consider că elevii noştri au egalitate de şanse şi atunci încerc să construiesc în ei un simţ civic. În cadrul orei de dirigenţie, în mod repetat, le-am explicat ce trebuie să facă. Elevii vin la şcoală cu un fel de moţ gen samurai în vârful capului, iar când îşi dau acel moţ jos sunt în permanenţă preocupaţi să-şi aşeze freza, să fie într-o formă anume, să aibă un look, nemaifiind atenţi la ceea ce se întâmplă în clasă“

Eu îmi aduc aminte de dirigintele meu din liceu, un profesor de matematică foarte bun dar şi un om de nota 10. Domnul Boată avea obiceiul ca atunci când vedea un băiat că nu e atent la ore să vină lângă el şi să se aşeze puternic cu cotul pe umărul acestuia. În condiţiile de azi, în 2017, gândindu-mă la acest lucru, poate că ar fi trebuit să mă simt umilit, că toţi ceilalţi elevi râdeau în acel moment. Umărul mă durea dar îmi învăţam lecţia, ştiam ca trebuie să fiu atent la ce mi se predă. Aceeaşi metodă era aplicată şi celorlalţi colegi. Fetele nu primeau acelaşi tratament pentru că şi atunci exista conceptul de hărţuire şi se putea interpreta. De fapt, stai, ca dacă mă gândesc bine, aş putea să-l dau în judecată pe diriginte pentru discriminare sexuală. Mamă ce ieşea dacă se întâmpla asta în anul de graţie 2017 unde toţi suntem emancipaţi si ne cunoaştem drepturile. Hmmm, dar nu o fac pentru că văd că lecţia mi-a prins bine, cel puţin aşa cred eu.

Tot profesoara mai precizează: “În acea oră de dirigenţie, am reluat această discuţie pentru că tocmai primisem nişte informări că la alte ore nu fac ceea ce trebuie şi atunci le-am spus să se tundă pentru săptămâna viitoare. Copiii au început în clasă să-şi măsoare una altuia părul pentru că au considerat că nu au depăşit o limită a regulamentului. Unul avea 12 centimetri, altul vreo 14 centimetri. Discuţii au mai avut loc şi la alte ore de dirigenţie şi la şedinţa cu părinţii. În urma discuţiilor repetate, unii dintre băieţi s-au tuns şi chiar au constatat că le stă mult mai bine. Când au început să se măsoare şi au constatat că sunt cu dimensiunile de păr mult peste ceea ce ar trebui să fie, eu am spus sub formă de glumă, că eu, fiind profesor de matematică, n-aş şti să-i tund, să se ducă la frizer, pentru că frizerul este singurul în măsură să-i tundă. Unul dintre copii avea o foarfecă pe care mi-a împrumutat-o (…) M-am apropiat de elevul Ioniţă Rareş, el a fost cel mai apropiat de mine, nu a fost în niciun fel împotriva apropierii mele de el. Din partea din spate, am luat între vârful degetelor o mică şuviţă din care am tăiat într-adevăr zece firişoare de păr de o lungime de un centimetru – un centimetru jumătate, şuviţă pe care i-am pus-o pe caiet în aşa fel încât să vadă că nu a fost tuns, traumatizat, în niciun fel agresat. A fost tot timpul de acord, a râs, în niciun caz intenţia mea nu a fost denigratoare la adresa copiilor. ”

sursă foto: adevărul.ro
Răzvan Ioniţă, unul dintre părinţi.

Apoi vine declaraţia unuia dintre părinti, luată tot de Adevărul: „Doamna dirigintă, în urma unor mai multe ameninţări că îl va tunde ea, până la urmă l-a tuns. I-a tăiat o şuviţă de păr. Asta odată contravine mai multor legi. Problema este foarte simplă. Înainte să se întâmple asta a fost măsurat şi umilit în faţa celorlalţi copii în faţa clasei. Au fost găsiţi încorecţi pentru că părul a fost de 15 centimetri şi nu de 5, ceea ce mi se pare aberant. Doi, această problemă nu este de ieri de azi, este mai veche. Am spus şi eu şi celălalt părinte că acest regulament cu 5 centimetri lungimea părului este neconstituţional şi incorect. Eu nu am semnat acel regulament. Copilul, dacă l-a semnat, nu contează, pentru că nu este adult. I-am explicat că nu sunt de acord cu aşa ceva şi credeam că subiectul s-a închis, dar se pare că nu. A continuat să-l ameninţe, să-i spună că e părul prea mare şi am ajuns aici.”

Deci individul nu şi-a pus niciodată problema că băiatul său merge la o şcoală încălcând regulamentul acesteia! Ok, nu eşti de acord cu el, fă demersurile necesare să fie schimbat. Vorbeşte cu diriginta, vorbeşte cu directoarea, fă o petiţie, mergi la inspectorat, tu ştii, dar nu poţi să ignori un regulament, oricâd de imbecil ar fi el atâta timp cât el e în vigoare! E aceeaşi discuţie imbecilă cu aceea de la liceul greco-catolic cu părul lung al unui elev. Suntem în 2017,  aşa şi? Nu înseamnă că nu mai avem reguli, nu înseamnă că putem face orice, nu asta înseamnă democraţia, nu ne intră deloc în cap lucrul acesta. De când cu corectitudinea politică fiecare are impresia greşită că poate face ce vrea. Total eronat!

Părintele, spune el, că nu va face nicio plângere penală. Dar s-a gândit vreodată că educaţia transmisă copilului nu e una în regulă? Nu, el nu-şi pune astfel de întrebări.  Bun, profesoara a greşit şi ea. Ea trebuia pur şi simplu să nu-i mai primească la ore nu să pună mâna pe foarfecă. Probail au existat presiuni din partea colegilor de la alte ore să rezolve ea situaţia, fiind dirigintă. Eu unul sunt convins că aşa stă situaţia. Practic prin gestul ei, ea chiar a considerat că le face o favoare elevilor. Dacă nu-i mai primea atunci părinţii erau chemaţi să discute situaţia şi li s-ar fi pus în vedere ce au de făcut. Dar sunt convins că a ajuns la capătul răbdării, nemaiştiind ce să facă pentru a-i determina pe cei doi elevi să intre în rândul lumii. Da, în rândul lumii, e un regulament şi trebuie respectat. La şcoală înveţi ce înseamnă respectul, trebuie să-ţi respecţi profesorul! Astăzi nu mai avem respect în societate şi pentru că în şcoală nu mai înveţi ce e ălă din cauză unor astfel de reacţii, cum sunt acestea apărute în urma cazului de la Ploieşti.

O prietenă de pe facebook, jurnalistă, a scris, referitor la acest caz: “Doamna Magdalena Vasile mi-a fost dirigintă în liceu. Un super om şi o super profesoară.”  By the way…

Una dintre marile probleme ale sistemului de învăţământ apare exact de la această “emancipare” înţeleasă greşit de mulţi. Profesorii sunt legaţi în acest moment de mâini şi de picioare, mulţi nu ştiu cum să gestioneze această situaţie. În orice moment te poţi trezi cu un părinte nemulţumit de modul în care i-ai tratat copilul. Fiecare ştie acum drumul către instanţă, fiecare ştie să ameninţe cu acest lucru şi fiecare CREDE că îşi cunoaşte drepturile. De aceea profesorii în ziua de azi nu-şi mai dau interesul, e greu să te mai impui, autoritatea profesorului e mult ştirbită, foarte puţini te mai ascultă. Exista pe net un meme, dar pe care acum nu l-am găsit din păcate, cu situaţia din trecut şi cum e acum. Înainte îl întreba părintele supărat pe copil de ce a luat 4, iar acum părintele supărat merge la profesor să-l întrebe de ce i-a dat 4.

Să vedem ce spune şi Rodica Popescu, directorul Liceului Al. I. Cuza din Ploieşt: “Regulamentul este public, în fiecare sală de curs este afişat acest regulament. La prima şedinţă, părinţii semnează că au luat la cunoştinţă despre regulile instituţiei”

Bun, deci cei doi părinţi spun că nu au semnat regulamentul. Copiii să nu mai fie primiţi la ore până ce regulamentul este semnat de către părinţi, asta e singura soluţie în acest caz. Vrei freză de samurai, du-te în Japonia! Mă deranjează extrem de tare şi lipsa de raţionament a multor jurnalişti şi formatori de opinie în legătură cu acest caz. Foarte puţini văd cauzele şi atacă doar efectul.

Apropo, am tot încercat să-mi aduc aminte dacă liniile la palmă le-am luat doar în şcoala primară sau şi în generală. Trebuie să întreb pe cineva.

E groasă situaţia în teritoriu. Vedem ce mai putem salva 🙂